Victor Ponta nu pare conștient de răul pe care ruşinoasa lui faptă l-a făcut învățământului, comunității științifice, dar și imaginii României în lume.
Genică Boerică, Dinel Staicu și Nicoale Mischie sunt oameni de știință cu care ne putem mândri. Faptul că au avut de a face cu justiția nu le umbrește meritele. Sunt tobă de carte, doctori în domeniile lor, cu doctorate obținute, probabil, pe merit. Deocamdată, par negustori cinstitiți. Nu ca Victor Ponta, doctor și el, dar cu care nu ne mândrim. Pentru lucrarea de doctorat, micul Titulescu a furat ca în codru. Dat în vileag de „Nature” și „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, în primul moment Victor Ponta a negat agresiv și cu tupeu. Se pare, nu era familiarizat cu propria lucrare de doctorat. După ce a meditat o noapte, realizând proporțiile dezastrului, a mai lăsat din lest. A recunoscut cu o jumătate de gură că, da, s-ar fi inspirat din două cărți, poate a și plagiat vreo 30 de pagini, dar nu a fost vorba despre o intenţie de a copia, fiind dispus să renunţe chiar şi la titlul de doctor. Daca va fi găsit vinovat! Apoi, bagatelizând furtul, micul arogant a trecut la atac, punând accentul pe posibile surse din țară care s-ar afla la origina dezvăluirilor.
Chiar și după ce au apărut și dovezile plagiatului, - omul furase mult și fără rușine, - micul arogant a continuat să fie agresisv, încurajat de televiziuni de casă, de colegi de partid și chiar și de un universitar care știe ce este un plagiat, semn ca lichelismul nu are rușine, chiar și când știe carte. Și a început să greșească. Între altele, revistei „Nature” i-a fost trimis un drept la replică. În englezește. Culmea prost gustului, plin de exprimari stângace, greșeli gramaticale și de tastare, taxate fără milă de revistă. Trebuie să fi fost limba engleză vorbită de Ion Iliescu, dar și de limba lui de lemn în care se încerca explicarea unor daraveli de politică dâmbovițeană, care nu interesează pe nimeni. Un lucru era ocolit stîngaci, plagiatul, acum vizibil și de la Bruxelles. Și nu numai. Între timp, numele plagiatorului făcuse inconjurul lumii. Culmea nerușinări, dreptul la replică era trimis de guvern, deși plagiatorul era Victor Ponta, întâmplător și din păcate, prim ministru. Din păcate, pentru că nu pare conștient de răul pe care rușinoasa lui faptă l-a făcut învățământului, comunității științifice, universitare și academice din țară, dar și imaginii României în lume.
Când i s-au amintit cazuri celebre de oameni de stat, președintele Ungariei și ministrul german al apărării, care au demisionat după ce au fost acuzați de plagiat, micul arogant dâmbovițean a spus ca nu va demisiona din astfel de motive, însa „oricând voi face ceva împotriva intereselor unei persoane sau ale României, sigur ca voi demisiona”. Victor Ponta - plagiator e o chestiune care-l privește, eventual ar privi și partidul care, de altfel, geme de oameni cu mână lungă și de îmbogățiți din politică. Însă este și prim-ministrul țării și asta îi privește pe toți românii. Și care n-ar trebui să rămână indiferenți dacă, din cauza unui plagiator urcat în copac, presa internațională a scris, scrie sau va scrie despre România ca despre țara al cărei prim ministru este un hoț. Și nici măcar nu ne-am putea supăra prea tare, chiar dacă hoțul a promis cel mai competent și cel mai cinstit guvern. Dreptu-i, de când ne știm suntem la porțile Orientului, où tout est pris à la légère! Însă Victor Ponta exagerează.