… până nu vom avea importanți demnitari sau rude ale acestora condamnați pentru ilegalități probate în instanța de judecată.
În Moldova se pare că marii corupţi au ajuns, plictisiţi de atâta impunitate, să se denunţe reciproc. Că lucrurile se împotmolesc în zona politicului a confirmat-o chiar premierul Filat, care a mărturisit zilele trecute că aşteaptă ca procurorii şi justiţia din afara ţării să-i developeze şi să-i condamne pe atacatorii raider asupra băncilor din Basarabia.
Afirmaţia primului-ministru, prea puţin comentată de presă, este stupefiantă şi îngrijorătoare. Pentru că descalifică instituții fundamentale ale statului. Premierul susține de fapt că justiţia, procuratura, Centrul Anticorupţie și Ministerul de Interne, plătite din bani publici, nu-şi fac treaba cum se cuvine, că responsabili din cadrul acestora sunt complici la spolierea ţării. Fără un palmares demn de laudă și fără să ne comunice câți funcţionari din interiorul structurii pe care o conduce au fost traşi la răspundere pentru delictele săvârșite, Viorel Chetraru, șeful Centrului Anticorupție, solicită mărirea lefurilor angajaţilor săi novici până la 1 000 de Euro. O asemenea remunerare, după opinia sa, le-ar stimula eficiența și integritatea morală. Mă întreb însă: mai are rost să alimentăm niște instituții, slabe în performanțe dar hulpave de fonduri, dacă până și primul-ministru declară că toată speranţa și-o pune în specialiștii străini, aflați în afara câmpurilor de influență ocultă care domină la noi?
Pentru ca lupta împotriva corupției să dea rezultate, ar trebui ca măcar unul dintre marii mahări care au stors vlaga acestei țări să fie condamnat, e nevoie de un precedent, e nevoie ca cineva dintre procurori și judecători, așa cum s-a întâmplat în Italia, să aibă curajul să meargă până la capăt. Mesajul ar suna foarte clar: cei care fură, chiar dacă sunt protejați de funcții și imunități, mai devreme sau mai târziu vor fi „buni de plată”. Acest semnal îi va inhiba pe marii hoți și delapidatori, care vor avea ezitări înainte să bage mâna în buzunarul statului. Un exemplu ilustrativ al felului în care justiția începe să-și facă datoria, chiar și într-o țară ex-comunistă, este soarta fostului prim-ministru Adrian Năstase (cândva omul atotputernic din România), care a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare pentru acumulare ilegală de fonduri.
Nu știu ce cauze mari de corupție așteaptă pe rol la Chișinău. Dar din ultimele declarații ale oficialilor moldoveni, preluate de presă, avem perspectiva a cel puțin două dosare importante. Primul este legat de calea ferată Cahul-Giurgiulești, unde deși s-au investit aproape 4 milioane de euro, terasamentul s-a surpat după 3 ani de exploatare. Premierul Filat a cerut investigarea acestui caz, iar persoanele care au falsificat calitatea lucrărilor să fie trase la răspundere. Mai rapidă decât organele de anchetă, presa a scris deja că implicate în aceste deturnări de bani publici sunt firmele lui Oleg Voronin. Un al doilea dosar a fost anunțat practic de ministrul Transporturilor Anatol Șalaru. Acesta solicită o anchetă minuțioasă la Aeroportul internațional Chișinău, unde se percep taxe exagerate pentru modernizarea infrastructurii, fără ca aeroportul să evolueze în vreun fel, dar descurajându-se venirea companiilor low-cost, așteptate de populația săracă a Moldovei.
Guvernanții, așadar, cer instituțiilor abilitate să-și facă datoria, sugerând niște adrese clare pentru investigatori. E dovada unei reale voințe politice sau doar discursuri de liniștit opinia publică?... Până nu vom avea importanți demnitari sau rude ale acestora condamnați pentru ilegalități probate în instanța de judecată, lupta împotriva corupției va rămâne o expresie populară dar fără conținut, ca atâtea altele în Republica Moldova.