De ce sînt neatrăgătoare şcolile profesionale?

Ilie Pădureț: nu doar prejudecăţile sînt de vină pentru situaţia creată, dar şi lacunele din sistem.
Săptămîna viitoare începe admiterea în şcolile profesionale. Ministerul Educaţiei a anunţat că a păstrat în şcolile de meserii acelaşi număr de locuri ca în anul precedent, chiar dacă de pe băncile şcolilor ies din ce în ce mai puţini absolvenţi, urmare a crizei demografice. Decidenţii de la educaţie încearcă să echilibreze cîtuşi de puţin numărul de tineri care preferă universităţile şi contingentul mereu în scădere care optează pentru un certificat de muncitor calificat, mult mai căutaţi pe piaţa muncii. Relatează Lucia Diaconu.

Deşi ar fi putut merge la o şcoală de meserii după ce a absolvit în acest an gimnaziul, Andrei din Chişinău ne-a spus că nici n-a luat în calcul această posibilitate. Şi asta pentru că i se pare mult mai de prestigiu să aibă în buzunar o diplomă de studii superioare.

„În primul rînd diploma de studii superioare face mult, ar fi bine să o ai pentru CV. Şi în al doilea rînd, acolo te dezvolţi intelectual, mult mai mult decît la o şcoală de meserii, e mare diferenţă.”

Efectele acestui fel de a vedea lucrurile se fac simţite în perioada admiterii, cînd unele şcoli de meserii nu reuşesc nici măcar să completeze locurile pentru studii.

„Trebuia să mai înmatriculăm 25 de elevi dar n-am putut completa locurile şi am luat o singură grupă în loc de două. Din cauza prejudecăţii şi a mîndriei care nu ar trebui să fie. Omul trebuie să plece acolo unde ştie că o să facă treabă. Ce specialişti cu studii superioare putem noi pregăti cînd el nu cunoaşte scrisul bine? Părinţii se vede că-i îndeamnă de-a pleca după studii superioare şi se mai iau după colegi de-ai lor,” spune Simion Vizitiu, directorul Şcolii Profesionale din satul Mărculeşti, Floreşti care pregăteşte lăcătuşi auto, tractorişti şi cusătorese.

Această stare de lucruri se perpetuează de mai mulţi ani, chiar dacă majoritatea locurilor vacante pe piaţa muncii sînt pentru absolvenţii şcolilor de meserii. Potrivit Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă cei mai căutaţi la moment sînt cusătoresele, constructorii, legătorii de filoane, cabluri şi conductori, vînzătorii şi lăcătuşii. În timp ce aproape 700 de locuri la buget la şcolile profesionale din cele peste 13.000 au rămas neocupate anul trecut, arată datele Ministerului Educaţiei. Iar din 2003, numărul celor care vor să se încadreze în învăţămîntul profesional a scăzut de la 39.000 la 20.000, ne-a spus Ilie Pădureţ, directorul Şcolii profesionale nr. 8 din Chişinău şi preşedintele Consiliului de Directori din Municipiul Chişinău.

El însă spune că nu doar prejudecăţile sînt de vină pentru situaţia creată, dar şi lacunele din sistem au făcut şcolile profesionale mai puţin atrăgătoare: “Nu sînt atrăgătoare pentru că nu au o finalitate a studiilor. Adică absolventul şcolii profesionale nu poate să-şi continue direct studiile la facultate. Este impus să se ducă în clasa 12 la un liceu, asta însemnînd că el este sustras de la pregătirea sa profesională.”

Şeful Direcţiei de Învăţămînt Secundar Profesional a Ministerului Educaţiei Octavian Vasilache spune că o dată cu adoptarea Codului Educaţiei cel puţin 10 şcoli de meserii, dacă vor demonstra că întrunesc toate criteriile necesare, vor fi transformate în licee profesionale, astfel încît cei care vor învăţa în aceste instituţii, vor putea să-şi ia şi bacalaureatul pe lîngă certificatul de calificare în meserie.

Reprezentantul ministerului dă asigurări că documentul va aduce mai multe schimbări în domeniu care vor face instituţiile profesionale de învăţămînt mai atractive, dar se vede silit să constate că orientarea profesională în şcoli lipseşte aproape cu desăvîrşire: “Dacă în gimnazii, în şcoli s-ar face o ghidare în carieră şi o orientare profesională corectă am spori numărul de doritori la şcoala profesională. Fiindcă şcoala profesională nu este acea de alaltăieri, este o şcoală cu multe-multe deschideri.”

Mai mulţi directori de şcoli de meserii cu care am reuşit să vorbesc constată cu regret ca învăţămîntul profesional se află cu un pas în urma economiei, în loc să fie invers.