Alchimia identităţii

Astăzi o să discutăm despre chimia identitară, sau dacă vreţi alchimia identităţii, în cazul poporului Republicii Moldova. Subiect care fireşte nu are cum să fie epuizat într-o masă rotundă, dar nici nu suntem fataliştii care să deplângem că ne-a mâncat lupul zilele. Adică lupul lup, cel din proverbele populare, care se visează paznic la stână, năpârleşte fără consecinţe pentru ţinuta-i morală, sau vine bob sositor de cum îi evoci fabula. Veţi fi de acord că e o temă pe care nu ai cum s-o ascunzi sub preş atâta timp cât ea zilnic sare în ochi cu diverse ocazii.

Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere, astăzi se află directorul Institutului de marketing şi sondaje din Chişinău, Doru Petruţi, şi dramaturgul, publicistul, tele-prezentatorul, Constantin Cheianu.

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Întrebarea pe care încerc eu să o formulez pe înţelesul tuturor: dacă oamenii sunt conştienţi de mozaicul în care cresc, din care descind, dacă stau să se uite în oglindă să detecteze anumite elemente, care trădează descendenţa din Est sau din Vest? Cât cântăreşte în fizionomia antropologică a unui individ o descendenţă anume? Sau ne amintim doar atunci când ne cheamă cineva la votat, sau la un miting, sau în general nu îşi aminteşte în mod normal despre aceste lucruri. Constantin, am să încep de la dumneata, dramaturgul, dacă în general te preocupă acest subiect, pe lângă subiectele cotidiene, cărora le-ai acordat suficientă atenţie şi cu rezonanţă.

Constantin Cheianu: „ Mă preocupă enorm de mult şi sunt întristat să văd cât de puţin se discută pe tema asta, pentru că se întâmplă o sumedenie de lucruri şocante. Noi aflăm, de pildă, că cetăţenii noştri, după ce le-am vorbit de 20 de ani cât de rău a fost Stalin şi Uniunea Sovietică, ei continuă să simpatizeze Rusia şi spaţiul acela. Totodată, 20 de ani noi încercăm, intelectualii, să vorbim poporului nostru cine suntem noi cu adevărat şi despre legătura asta profundă care ne leagă de România şi de români şi poporul nostru este refractar şi răspunde în sondaje într-un mod care pe mine mă lasă mut. E o temă, care ar trebui s-o discutăm, eu zic. Dacă nu lămurim asta, noi lăsăm un soi de incertitudine perpetuă, din care rezultă o stare permanentă de conflictualitate şi de neînţelegere, care caracterizează societatea asta a noastră.”

Europa Liberă: Constantin, dar nu cumva noi, intelectualii, şi îmi cer scuze că mă bag şi eu în acest pronume, le-am cerut oamenilor peste noapte să înţeleagă că acolo în Uniunea Sovietică au fost foarte multe lucruri urâte.

Constantin Cheianu: „Perfect adevărat.”

Europa Liberă: Oamenii involuntar, pardon, când înjură, înjură ruseşte. Şi asta tot ar fi o trăsătură de apartenenţă temporală suficient de mare la acest spaţiu, care şi-a lăsat amprenta.

Constantin Cheianu

Constantin Cheianu: „Perfect adevărat. Deci, este indiscutabil – vina noastră în primul şi în primul rând că nu ne-am priceput să vorbim într-un limbaj înţeles de poporul nostru. Mai întâi noi în perioada sovietică i-am spus poporului la unison cu toţii că Uniunea Sovietică, Rusia e foarte bine, leninism-comunism e foarte bine, România este duşmanul nostru. Ca după 89 aceiaşi intelectuali să spună lucruri opuse. Şi săracul popor, cum era el să-şi schimbe atât de uşor punctul de vedere, când poporul este mai integru un pic decât intelectualii. El dacă îşi face o opinie despre ceva, nu şi-o poate schimba chiar atât de uşor. Ăştia, intelectualii, aş vrea cumva să mă disociez de un anumit grup de intelectuali, care au fost şi din păcate mai continuă să reprezinte vârful elitei noastre, aşa-zise, care atunci au fost ipocriţi şi au înşelat acest popor, băgându-i nişte dogme, acum sunt ipocriţi şi lipsiţi de talent, pentru că nu ştiu să-i vorbească convingător poporului acesta despre legătura noastră profundă cu tot ce-i românesc şi cu valorile noastre autentice.”

Europa Liberă: Tema acestei emisiuni, recunosc, o formulasem mai demult, dar ultima picătură a fost interviul cu domnul Guran, care vorbea despre compotul identitar al moldovenilor şi al românilor, în general. Gândindu-mă la această temă, mi-am amintit de o discuţie cu un francez, care ne compara pe noi, moldovenii, la câtă istorie ştie, cu copiii rezultaţi din căsătoriile sau din dragostele franţuzoaicelor cu ocupanţii nemţi.

Constantin Cheianu: „Deci, franţuzoaicele colaboraţioniste aşa-zise.”

Europa Liberă: Da. Doru Petruţi, credeţi că e valabilă o asemenea comparaţie?

Doru Petruţi: „Aş începe pornind de la câteva idei, pe care şi domnul Cheianu le-a menţionat – în formarea asta identitară există două componente, foarte pe scurt, componente majore. Prima componentă ţine de elemente de ordin biologic, social şi istoric, adică lucrurile pe care le moştenim de fapt. Ne naştem într-un anumit context. Iar a doua mare componentă ţine de elementele de interacţiune – ce o să reuşim noi pe parcursul vieţii să devenim, să construim ce vrem, ce ne dorim. Şi aici vorbim de fapt despre multe elemente ce fac legătura şi cu contextul social-istoric, şi sigur ţin de o anumită etapă de socializare, de un anumit model valoric, pe care îl adoptăm. În Republica Moldova putem vorbi de un spaţiu de influenţă, eu l-aş denumi ruso-comunist şi româno-european, ca rezultat direct al acestor două modele care se confruntă aici în Republica Moldova, a rezultat o populaţie şi o să trec la exemple foarte concrete. A rezultat o populaţie care trăieşte cu nonşalanţă şi fără să-şi pună prea multe întrebări. Sărbătoreşte, spre exemplu, aceleaşi sărbători de două ori – şi pe stil vechi, şi pe stil nou, fără să vadă în asta nici un conflict de ordin valoric, religios. Şi aceeaşi persoană poată să-ţi dea un proverb românesc sută la sută – sângele apă nu se face. Şi aceeaşi persoană, o să auzi de la ea un proverb în limba rusă – v tesnote, no ne v obide, spre exemplu. Sau elemente de limbaj comun: hai, davai, poca. Sau: davai, ne vedem deseară. Ordinea în care se fac împrumuturile astea spune şi ea ceva.”

Constantin Cheianu: „Această dihotomie, cum aţi definit-o, ruso-comunistă, pe de o parte, şi…”

Doru Petruţi: „O identitate, care s-a format de fapt din elemente duale.”

Constantin Cheianu: „Or, atunci când vorbim despre această dimensiune rusească, legată de zeci, sute de ani de convieţuire alături de ruşi, trebuie să spun că asta a creat în populaţia de aici şi un soi de fascinaţie faţă de cultura rusească şi faţă de felul de a fi al ruşilor. Eu îmi amintesc, de pildă, ce se întâmpla în adolescenţa şi mai apoi în tinereţea mea. Eu nu aveam acces la o limbă română matură şi aşezată, în schimb eu aveam acces la o limbă rusă creată deja, stabilită, pe care o auzeam peste tot, şi în stradă, şi la televizor, şi din gura unor super-intelectuali, şi peste tot rusa asta era la fel. Româna mea era, mereu îmi apărea ca una dedublată, pentru că era pe de o parte limba e care am prins-o eu de la părinţi, şi din sat, foarte aproape de ea era şi cea din şcoală, şi chiar facultatea mea, nu era diferenţa prea mare. Şi, pe de altă parte o română oarecum nu străină, o altfel de română pe care o auzeam la radioul românesc, şi la televiziunea românească, şi pe care o auzeam uneori la turiştii din România. La limba asta română nu aveam acces, sau dacă încercam s-o rostesc, mi se dădea la cap de ruşi. Totodată eu aveam acces la o rusă a marilor scriitori ruşi clasici şi moderni, care mă fascinau. Pe de altă parte ziceam că e limba ocupantului. Şi uite, existam mereu în această dedublare permanentă – n-ai acces la limba ta română, corectă, frumoasă. Totodată părea oarecum un fel de limbă străină româna literară. Pe de altă parte exista o rusă literară, dar pe care o vorbeau toţi ruşii de toate nivelurile, de la clasici până la rusul întâlnit în stradă aici în Chişinău.”

Europa Liberă: Constantin, dar acest antagonism acutizat după 89, cum este rezolvat? Iată, omul, pe care îl dă drept exemplu domnul Petruţi, care spune: hai, davai, ne vedem deseară, el ce face? Antagonizează aceste componente? Sau dimpotrivă încearcă în felul acesta al lui, naiv şi primitiv să construiască o punte?

Constantin Cheianu: „El, în primul rând, ilustrează un eşec al nostru, al elitelor intelectuale, de a fi impus un alt model. În 20 de ani uitaţi-vă că noi nu am înregistrat nici un succes autentic sau foarte puţine succese în acest sens. Această tactică sau strategie de a ieşi în Piaţă şi a striga sau în campanii electorale de a vorbi în faţa unui public redus despre valori naţionale n-a avut succes. Noi nu ne-am priceput să inoculăm modelul acesta autentic, adevărat românesc în întreaga societate. De ce este în continuare popular modelul rusesc, rusismele chiar în mediul, eu sunt uimit să descopăr la bloggerii noştri, care posedă o română bună, dar cărora le place să bage din când în când rusisme şi li se pare foarte firesc.”

Doru Petruţi

Doru Petruţi: „Sociologii au un răspuns la întrebarea pe care aţi ridicat-o. Într-adevăr e vorba de un eşec şi de o lipsă de construcţie a unui model identitar propriu. Alegi alte sau cauţi ca individ alte elemente identitare în momentul în care cele pe care le găseşti la nivel local sunt nesatisfăcătoare. Şi atunci cauţi o soluţie identitară în exterior, pentru a obţine o valorizare pozitivă.”

Constantin Cheianu: „Care sunt convingătoare.”

Doru Petruţi: „Da, crezând că împrumutând elemente din, vorbeaţi de specificul cultural şi de valorile culturii ruse, crezând că împrumutând de acolo, sau împrumutând nişte valori care vin din spaţiul european astea constituie o reţetă de succes. Eu unul nu constat ca vreo forţă politică sau vreun partid să-şi pună la modul serios ca plan o construcţie identitară, deşi oamenii tot timpul se întreabă şi prin intermediul sondajelor tot timpul răspund încotro mergem? Cine suntem, de fapt şi încotro mergem? Există cele două curente majoritare, cum spuneam, ruso-comunist şi româno-european, dar există un segment de populaţie care e tot mai consistent care dă un răspuns între: noi vrem aici ca în Europa. Iar acest „aici” e influenţat în mare măsură şi de modelul estic, pentru că…”

Constantin Cheianu: „Dar şi de modelul românesc-european, asta e ciudăţenia.”

Doru Petruţi: „Şi în momentul acesta lucrurile sunt într-o balanţă care arată aproape egalitate. Există aderenţi şi pe un model, există şi nostalgici faţă de Uniunea Sovietică. Şi există şi cei care, sigur, din diverse considerente, inclusiv de ordin pragmatic, de a lucra şi călători ş.a.m.d., care adoptă modelul vestic.”

Constantin Cheianu: „N-am avut până acum un politician, al cărui discurs ar integra, dar nu ar separa. Ai noştri de 20 de ani, uite, i-au separat, dar cumva dimensiunea asta rusească nu poţi pur şi simplu s-o condamni. Ce facem cu ea? Pentru că este în continuare acest model rusesc, cultura rusească, tot ce ţine de lumea asta, este în continuare, exercită un soi de fascinaţie. Ce facem noi cu asta? Îi împărţim iarăşi în continuare în pro-ruşi şi pro-români sau găsim o formulă pentru ai integra şi pe unii şi pe alţii. Bineînţeles că există elemente, cum să spun eu, extremiste, care nu vor accepta niciodată. Dar există şi un soi de deschideri pentru a accepta un model integrator. Sau nu?”

Doru Petruţi: „Da, una dintre problemele pe care eu le văd pe partea asta identitară, e că nu există un background cultural comun. Sunt două modele care practic nu se întâlnesc. Sigur că o să avem influenţe din spaţiul estic, atâta timp cât consumul pe media, cam tot ce vedem în canale, cu mici excepţii la canale TV vedem consum media dublat în limba rusă.”

Europa Liberă: Dar Moldova ar putea deveni această placă turnantă, unde se va crea această întâlnire?

Doru Petruţi: „Sigur că poate deveni în momentul în care există voinţă politică.”

Constantin Cheianu: „Şi potenţial intelectual.”

Europa Liberă: Dar voinţa politică deocamdată este îndreptată spre crearea unui stat moldovenist-ştefănist.

Constantin Cheianu: „Un stat kitci.”

Doru Petruţi: „După 2000 a existat cel puţin voinţa politică pentru a schimba principalul vehicul de formare a background-ului acesta cultural. E vorba de limbă. În momentul când limba moldovenească sau mă rog, folosim denumirea din Constituţie, a devenit cea oficială, sigur că lucrurile au început să se schimbe. Şi bătălia cea mare pe partea asta de identitate aici se dă, aici sunt vehiculele principale. Vorbim de limbă, vorbim de consum media, vorbim de interacţiuni, în general. Chiar şi turismul, hai să ne uităm unde merge moldoveanul la mare. În România? Sau mai degrabă merge în Ucraina, Rusia și în spațiul acela, sau mă rog, cine are venituri mai mari. Într-una dintre cercetările noastre am măsurat la un moment dat care e contactul și experiența cetățenilor de aici cu elemente ce țin de cultura europeană: cine a văzut un film european, cine a citit o carte, cine știe autori europeni, cine a călătorit, și vedem că lucrurile deocamdată nu stau îmbucurător.”

Constantin Cheianu: „Se rostesc nume rusești, probabil.”

Doru Petruți: „Da, se poate încuraja și curentul acesta, dar el trebuie până la formarea unei identități și a unei opțiuni clare sunt o mulțime de elemente de natură culturală, ce ține de interacțiune și cu oameni, și cu a călători, și cu a munci în spațiul respectiv.”

Europa Liberă: Eu revin la întrebarea mea inițială: asta este problema individului, problema politicienilor, a statului, a cui este?

Doru Petruți: „Indivizii au propriile lor strategii și care se vor adapta într-o anumită măsură. Pentru asta avem politicieni, pentru asta există democrația pentru ca, curentul majoritar, puterea majoritară politică să decidă.”

Europa Liberă: Dar mă refer și la nivelul individual, în sensul că omul care spune „Hai, davai, ne vedem diseară” trebuie totuși să conștientizeze el, că de fapt în limbajul acesta se conține ca și cum ai merge la teatru în șlapi și în trening.

Doru Petruți: „Astea sunt consecințe directe a socializării, a perioadei de educație, a contextului în care ne naștem și a contextului social în care trăim.”

Constantin Cheianu: „E una când spune frazele astea, pe care le zici tu, un băiat de la țară simplu. Dar intelectualii noștri, tinerii noştri intelectuali, lor le place să îmbine vorbirea românească, să o amestece cu tot felul de expresii din astea, și ei consideră că acesta nu este un pericol la adresa limbii române, că e stil, e autentic, că e din viață și e cool, da, cum zici tu. Iarăși este bine de văzut ce facem cu asta, pentru că tinerii ăștia despre care spunem intelectuali, ei sunt elitele intelectuale de mâine. Deci, ei vor promova în continuare acest model, așa va fi cool și mâine și va fi și pentru cei care vin după ei.”

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Mai este ceva foarte grav, după mine, un aspect pe care iarăși îl discutam cu cineva. Îmi spunea că un moldovean care apare în societate în felul acesta, îndrăznesc eu să compar în șlapi și trening, de fapt este detestat de ambele părți. Pentru că și românii se uită la el și zic: atâta ai știut tu să îți iei din identitatea românească. Rușii la rândul lor, la fel, se uită cu un pic de dispreț și spun: domnule, atâta ştii tu să iei din cultura rușilor și din limba lui Pușkin. Şi atunci chiar se pomenește într-o situație nasoală.

Doru Petruți: „Din influența celor două modele asta iese, se mai naște și struțul câte o cămilă, dar vina n-aș pune-o pe populație. Eu mă uit la un caz foarte simplu, respondenții care participă în sondajele noastre, la finalul chestionarului au de completat date socio-demografice și ajungem inevitabil și la întrebarea ce ține de naționalitate. Și vă rog să mă credeți, dar sunt destui care au o nedumerire și e foarte umană și palpabilă. Întreabă următorul lucru: Ce să vă răspund? Ce am în acte sau ce simt eu? Deci asta mie îmi spune foarte clar deruta și faptul că un om obișnuit să spunem așa, îi e foarte greu la un moment dat să facă alegerile astea în care curte, de unde trebuie să facă selecțiile corecte, ce model trebuie să transmită el copilului. După care un tânăr, un student, hai să ne uităm ce influențe are și el. Primește de la profesori bibliografie fie în limba rusă, fie în limba română, depinde de profesor, depinde de facultate. Merge la discotecă, cel puțin în Chișinău, te duci la o discotecă la care fie auzi muzică cel mult din România sau din spațiul european, fie auzi muzică ce vine clar din spațiul estic.”

Constantin Cheianu: „Eu fac o emisiune și am o problemă, nu știu cum să o rezolv, ce să fac cu ea. În această emisiune există un personaj dedublat, ca să spun așa. Într-un caz e român, în alt caz e moldovean.”

Europa Liberă: E românaș.

Constantin Cheianu: „Românaș, da. Pe de o parte ecourile intelectualilor noștri sunt în principal negative pentru că zic: domnule, oricum îți bați joc de limba română și de valorile românești, chiar dacă nu îi ironizezi pe români.”

Europa Liberă: Adică în meciul acesta, la impresia lor, câștigă moldoveanul?

Constantin Cheianu: „Moldoveanul, asta e una. Și în al doilea rând există un interes al publicului, există ceea ce se cheamă rating care îmi spune că este foarte mult privită această rubrică, care o avem în emisiune, de un public foarte numeros. Eu mă gândeam de multe ori să renunț la ea, m-am săturat de ea. Uite în ce situație sunt, pe de o parte îmi dau seama că parcă prin acest moldovean al nostru promovez valorile astea proaste, legate de limbă și de mentalitate, pe de altă parte îmi tai ratingul dacă renunț la el.”

Europa Liberă: Constantin, tu ești în situația unui patron de bar care spunea, domnule, eu sunt român și aș vrea în barul meu să se bea bere Ursus, dar eu sunt nevoit să aduc bere ucraineană și Baltika 3 pentru că asta vrea poporul.

Constantin Cheianu: „Da, aproximativ așa este. Suntem în capitalism, piața decide în multe privințe. Totodată vreau să cred că nu fac doar rău cu această rubrică.”

Europa Liberă: Eu nu știu dacă e o comparație reușită, dar iarăși îmi sugera cineva identitatea evreilor, incontestabilă, mă rog mai sunt multe popoare care țin foarte mult la descendență. Ei nu-și pun problema, ei știu că dacă mama este evreică în mod automat ei sunt evrei, sunt canoane clare, identitare pe care nu le contestă și nu încearcă să le dea la o parte.

Constantin Cheianu: „Eu nu știu dacă ar fi bine să fim toți ca evreii.”

Europa Liberă: Nu, dar poate n-ar strica câtuși de puțin să ne întrebăm din cine noi descindem, ce trebuie să întrunim ca să facem față unei identități. Nu știu, sa o alegem, estică, vestică, dar să avem niște componente.

Doru Petruți: „Eu cred că astea sunt clarificări absolut obligatorii pentru oricare stat. Eu aș face o comparație, spre exemplu, cu situația din Franța din secolul XVII, unde se vorbeau mai multe limbi, existau foarte multe grupuri etnice, erau conflicte ș.a.m.d. După care s-a fixat franceza ca limbă dominantă și azi mai putem vorbi doar de unele rămășițe de astfel de rivalități, în speță ce se întâmplă în țara Bascilor, sunt singurii de acolo care mai pretind o istorie culturală proprie. Sigur, odată ce ne deplasăm spre Est, vedem că rivalitățile astea sunt mult mai tranșante cu un conținut de violență accentuat, și de toate felurile de violență dacă e să mergem foarte spre Et, să ne gândim doar la Timorul de Est și Cecenia. Adică noi trebuie să învățăm un pic și din istoria altora și să facem odată clarificările astea, pentru că lumea în momentul acesta se întreabă. Sunt teoreticieni care spun, domnule, statul-națiune pălește deja în fața globalizării. Iar în Republica Moldova cu greu putem vorbi de stat și despre asumarea unei identități coerente, care să se dezvolte, mă gândesc la un proiect identitar serios. Cineva din politicieni trebuie să-și asume rolul acesta. Nu știu cât capital electoral se poate aduna deocamdată pe marginea lui.”

Europa Liberă: Deocamdată e sinucigașă. Încercările timide de a propune unei națiuni civice se pare că nu au scor electoral și nu o să aibă.

Constantin Cheianu: „Știi, e un fenomen atât de complex, ceea ce se întâmplă aici la noi cu atâtea nuanțe, iar soluțiile care se propun, cele două, ori pro-românesc ori pro-rusesc sunt teribil de simpliste și de cumva primitive. Uite, nu s-a găsit altceva, și cred că aici e cauza, ce găsim, sau cum rezolvăm această situație care pare fără ieșire? Uite, noi de 20 de ani noi nu o putem rezolva și nimeni nu vine cu alte soluții, nu vine cu alte idei, și înțeleg că dacă nu se găsește o minte, sau mințile care să propună altceva, vom rămâne în starea în care suntem de antagonism încă niște ani înainte, mulți poate.”

Europa Liberă: Cu un politician vorbeam foarte pragmatic. El era părtașul uneia dintre aceste două soluții categorice. Şi-l întrebam: dar cu restul ce faci?

Constantin Cheianu: „Era simplu în totalitarism, îi făceai repejor pe toţi la fel.”

Europa Liberă: Semăna a GULAG. Dar acum? Domnule Petruţi, are şanse totuşi acest proiect de simbioză?

Doru Petruţi: „Are şanse în condiţiile în care factorul politic n-o să se limiteze pe viitor doar la aceste două modele gata fabricate, în care principalele ingrediente trebuie doar împrumutate. Cineva trebuie să şi gândească: uite, punând făină şi apă, şi zahăr, şi sare, ş.a.m.d. în Republica Moldova iese…”

Constantin Cheianu: „Să iasă ceva care poţi consuma. Să nu iasă ceva indigerabil.”

Doru Petruţi: „Radicalismul acesta în politica moldovenească din păcate nu lasă nici loc de alianţe, nici de soluţii, doar confruntare. Iar lucrurile trebuie puse de foarte jos şi foarte structural. Până la urmă problema asta nu e una de cercetare NASA. Lucrurile de fapt sunt la suprafaţă. Problema limbii trebuie hotărâtă şi asumată, există expertiză academică, care se poate pronunţa. Chestiunea cu istoria şi cu trecutul Republicii Moldova, cu ce impact au avut atât Estul, cât şi Vestul în Republica Moldova de asemenea trebuie lămurită.”

Europa Liberă: Dar ştiţi argumentul oponentului, care spune: a-a-a, eu vă dau un deget şi Dumneavoastră îmi mâncaţi toată mâna. Dacă accept limba română, ne declaraţi români şi după aceea vreţi unire.

Constantin Cheianu: „Şi ciudat că asta o pot spune chiar cei care au făcut atâtea eforturi ca să obţină cetăţenie română. Şi acesta este un paradox.”

Doru Petruţi: „Cu cetăţeni, care în permanenţă vor avea doar aceste opţiuni, fără să li se explice şi altceva şi îşi vor împrumuta când de la Est, când de la Vest, sigur că atunci n-o să ne putem aştepta la o construcţie de stat, de popor, de naţiune, de elemente identitare, n-o să vedem pasiunea, eu ştiu – mândria de a fi cetăţean şi ca acest răspuns să aibă şi conţinut în spatele lui. Pentru că moldovenii, aproape 80 la sută se consideră foarte mândri, dar când îi iei un pic la bani mărunţi şi îi întrebi ce au în spatele acestei mândrii, lipsesc simbolurile, lipsesc eroii.”

Constantin Cheianu: „Mai lipsesc, iată, discuţii de genul aceleia pe care o avem acum. Nu se discută domnule de 20 de ani se adună pro-românii într-o parte, pro-ruşii în altă parte. Nu se caută nici un fel de soluţii de compromis. Este şi asta o cauză a stării în care suntem noi. Nu a existat guverne, care să adopte nişte strategii la acest capitol, strategii deştepte.”

Europa Liberă: Constantin, imaginează-ţi că noi cu domnul Petruţi te-am ales preşedinte pentru următoarele cinci minute, dă o soluţie. Cu ce ai începe? Unde? În care verigă ar trebui să erodezi starea de lucruri?

Constantin Cheianu: „Primul lucru cumva ar trebui să găsesc un asemenea discurs în aceste cinci minute, pe care să-l rostesc în faţa acestei societăţi, acestei comunităţi, în care să încep pentru prima dată să spun altfel decât s-a spus până acum despre ce înseamnă valori româneşti, ce înseamnă valori estice şi cum le putem împăca. Nu s-a căutat chiar la nivelul discursului şi a gândirii un asemenea model.”

Europa Liberă: Dar îţi dai seama, chiar prin această discuţie, sau prin iniţiativa dumitale te trezeşti la poartă cu un detaşament de radicali şi de o parte şi de alta, şi ce faci cu ei?

Constantin Cheianu: „Ştiu foarte bine. Totodată mai ştiu că există un detaşament masiv, dar apatic, care ar înţelege acest discurs şi care l-ar îmbrăţişa. Şi ar trebui să lucrez cu oamenii aceştia şi ei ar avea încetul cu încetul un impact mai mare asupra celora din detaşamentele respective.”

Europa Liberă: Domnule Petruţi, vreţi să fiţi şi Dumneavoastră preşedinte pentru cinci minute?

Doru Petruţi: „Au rămas câteva minute din mandatul domnului Cheianu de preşedinte, aşa că o să le folosesc eu. Eu aş lămuri mai întâi problema limbii, pentru că aici avem principalul vehicul de creare a coeziunii sociale. Aş lămuri, aş interpreta clar şi obiectiv istoria cu plusuri şi minusuri atât pentru Est, cât şi pentru Vest. Şi aş renunţa repede la o definire pe care o vedem practic zi de zi, şi azi am avut parte de ea în Parlament, o definire la nesfârşit prin intermediul altora.”