Un brad, un liliac, un nuc și un tei

Anastasia Primov

Jurnalul săptămânii cu Anastasia Primov.
Anastasia Primov, S-a născut la 17 mai 1986, în o. Criuleni. În 2004-2009 a studiat la Universitatea de Stat din Moldova facultatea de drept. În 2010 face studii de masterat la Universitatea Deusto din Spania. Din 2012 a revenit în Moldova. Vrea ca oamenii să comunice între ei eficient pentru a schimba lumea. Este fondatorul Centrului naţional pentru protecţia Dreptului de Proprietate. Face drept, comunicare şi coeziune socială. Coordonează proiectul Moldova pe înţelesul tuturor-Bloguvern, care este un proiect de analiză a politicilor publice.

***

Dacă zilele săptămînii ar compune viața noastră, atunci seara eu aș transforma zilele în copaci, iar copacii în pădure. Ca atunci cînd vreau să mă întorc la primblare prin ea. Rar. Dar m-aș întoarce. Eu îmi cresc pădurea din cuvinte, iar cuvintele din fiecare zi trăită.

Luni. Cuvîntul zilei: Transcendență. Copacul: Tei.

Transcendență se referă la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experienței și o condiționează. Care este deasupra lumii reale. Exact așa, deasupra lumii reale sunt și maxi-taxiurile din Chișinău. Reforma durează o lună, mergînd la lucru în microbuz erau 12 persoane în picioare, bilete nu s-au oferit, lumea transpiră și tace, de parcă deasupra realității fiind. Închizi ochii și pregătești un discurs care să schimbe lumea, taci și mergi la lucru. Transcendență. La lucru e aer condiționat - lumea are alte culori, oamenii zîmbesc și pînă seara se poate de uitat că reformele durează o săptămînă.

Marți. Cuvîntul zilei: Cămașă. Copacul: Nuc.

O cămașă poate fi o amintire, o îmbrăcăminte sau doar un număr. Cîte cămeși pe zi vedeți pe săptămînă. Eu am numărat. Timpul în care stăteam la inspectoratul fiscal așteptînd o ștampilă. În birou în loc de 3 persoane deservea doar una, deoarece e vară și e cald. Dar asta nu e motiv ca programul să fie prelungit. E primire doar pînă la 12:00. 12 cămeșe indignate se foiau în fața ușii, stresul unește oamenii. Am reușit să intru. Deci e posibil, zîmbind am mers să întîlnesc alte cămeși, ziua a fost minunată. Dacă ai o cămașă - totul e posibil.

Miercuri. Cuvîntul zilei: Frumos. Copacul: Liliac

Probabil liliacul nu e copac, dar e tare frumos. Mergînd la Ciocana mă uitam la oameni și mă gîndeam că în acest oraș poți să revii o viață întreagă. Da poți să nu revii. Eu ador acest oraș, inclusiv cu transcendențele lui, anume din cauza faptului că trăind aici eu nu am dilema revenirii. Lucrez, trăiesc, mă uit la oameni, ei se uită la mine, am prieteni, mă sună mama des, iubesc să iubesc. Trec în fiecare zi pe lîngă o piaţă sporadic apărută din sărăcia oamenilor. E pe strada Dimo, unde fiecare vinde ce are prin casă, o floare, furculiţe, un fier de călcat de tip sovietic, eu aş duce acolo turiştii, poate ar cumpăra totul şi se va închide sărăcia. Asta e lirică, trebuie de făcut ceva, eu ştiu că voi şti ce. Intru în casă, la revedere.

Joi. Cuvîntul zilei: Albastru. Copacul Brad.

Eu vreau la mare. Eu am să mă duc la mare și fiind în mare am să vreau la mare. De fapt eu tare bine mă simt și nefiind la mare. Dar la mare parcă e nevoie să te simți deosebit de bine. De aceea am făcut astăzi planuri cum vom merge la mare, cum voi face o foto cu papagalul și cămila, peşte sărat și o bere, și în autobus cineva neapărat va mînca cotlete și asta va fi hazliu. A fost o zi lungă, eu am scris multe cuvinte, am vorbit la telefon, am învățat un lucru nou, am auzit o discuție a doi oameni necunoscuți despre sensul vieții. Da tu vrei la mare?

Vineri.

Un brad, un liliac, un nuc și un tei, frumoasă săptămînă. Dacă aș vrea să revin în ea? Da! Oamenii pe care i-am întîlnit săptămîna aceasta vor merge cu mine, nu toți, unii, cei care… Poate valoarea pădurii și a amintirilor constă în capacitatea de a le părăsi; lasă copacii să crească, iar timpul să ne cunoască. Azi era o zi lungă, de parcă te-ai uita de la etajul nouă în sus. Seară frumoasă, mă duc să mănînc un măr.