O evocare, la împlinirea unui an de la plecarea în alte lumi a unor colegi, Traian Bratu și Mircea Iorgulescu.
S-a împlinit zilele acestea un an de la plecarea a doi dintre redactorii și prietenii noștri cei mai buni de la Radio Europa Liberă, Mircea Iorgulescu
Și unul și celălalt au fost două simboluri ale libertății de gîndire, două personalități luminoase, iradiind harismă; deși două temperamente total diferite, fiecare în felul lui au impulsionat munca acelora aflați în preajma lor și pe aceeași undă spirituală cu ei, dîndu-i o direcție clară.
Interviurile sale de excepție, cu personalități ale culturii contemporane române, grupate sub genericul „Oameni, destine, istorie”, ce pot fi ascultate în Arhiva Istorică Europa Liberă, rămîn un model de jurnalism, prin ampla lor documentare, probitate, echilibru al judecății, demonstrație de cultură și, în ultimă instanță, cu un cuvînt, vai, demodat, patriotism.
Traian Bratu, vechiul meu prieten, cu un caracter atît de uman, de o căldură rar întîlnită, cu o cultură la fel de amplă, dar orientată spre lumea anglo-saxonă, și cu o prezență la fel de pregnantă în viața lumii radioului,
Traian a fost și a rămas în memorie drept redactorul cel mai iubit de marea majoritate a colegilor săi. Umorul său cald și detașat, refuzul angajării în polemici inutile, cordialitatea sa, au rămas proverbiale și doar puțini dintre cei care l-au cunoscut bine, în intimitatea sa, știu cît l-au costat pe plan nervos și, în general, al sănătății, această impusă și înțeleaptă detașare, acest altruism din care și-a făcut un mod de existență în universul uman, de loc simplu, al radioului.
Iar în puținele momente de relaxare a degustat și s-a dedicat în continuare preocupărilor sale intelectuale, de la reflecția și exegeza filozofică împărtășită, la lumea lui Joyce, la muzica tinereții sale și la plăcerea migăloasă a traducerii meșteșugite din limba engleză, de pe urma căreia rămîne o excelentă tălmăcire a lui Julian Barnes.
A spune cît îmi lipsesc - cît ne lipsesc astăzi - acești prieteni, depășește puterea cuvintelor...