„Azi puciul nu se mai face prin generali mustăcioşi, văcsuiţi în păr și cu uniforme de portari de la Ritz, ci printr-un vot al parlamentarilor.“
„Neopucismul“, altfel zis „lovitura de stat parlamentară“, e un termen lansat recent de un ziarist al cotidianului argentinian La Nación (Juan Tokatlian, analizã reluatã în Courrier International no. 1133). In ultimul deceniu, nu mai puţin de şase „neopuciuri“, nu toate reusite, au avut loc în America de Sud: în Venezuela, Haiti, Honduras, douã în Ecuador, si cel mai recent luna trecutã în Paraguay.
Reţeta neopuciului e aproape întotdeauna aceeaşi: azi nu se mai intervine cu generali mustăcioşi, vãcsuiţi în păr si cu uniforme de portari de la Ritz, si nici printr-o mînã de revolutionari devotaţi, cum ne invãţaserã Curzio Malaparte si Che Guevara, ci se rãstoarnã abuziv presedintele ţãrii printr-un vot al parlamentarilor corupţi (în ţãri ca ale noastre epitetul fiind redundant).
Neopuciul, scrie analiza argentinianã, „e condus de civili, în cadrul unei aparente respectãri a institutiilor statului, nu implicã neapãrat o putere strãinã, si pretinde, cel putin la început, cã urmãreste sã scoatã ţara dintr-un impas social sau politic“.
Analiza lasã cu totul deoparte ideologia afişatã a neopucistilor. Este irelevant dacã ei se declarã de dreapta sau de stânga, reteta neopuciului e invariabilã: „Pucistii invocã aceleasi argumente pentru a-si justifica comportamentul antidemocratic: un vid de putere îngrijorãtor, tendintele autoritare ale presedintelui, criza politicã stîrnitã ad-hoc, ambitia nemãsuratã a presedintelui, dorinta executivului de a se „agãţa de putere“.
Conform acestei analize, România (nenumitã în text) se plaseazã perfect în contextul sud-american: „In majoritatea cazurilor, rolul Parlamentului e decisiv si se invocã Constituţia, dupã o lecturã literalã, pentru a fabrica o legitimitate.“
Intr-adevãr, „neopuciul“ care a avut loc acum o lunã în Paraguay s-a desfãsurat exact ca cel actual din România, pînã la ultimul detaliu: pe 21si 22 iunie, parlamentul paraguayan s-a reunit, iar deputatii principalului partid de opozitie, condus de echivalentii perfecti ai lui Voiculescu, Vântu si Patriciu (unii dintre ei sub anchetã judiciarã), detinând majoritatea, au anuntat destituirea presedintelui Fernando Lugo.
Lugo a avut doar o zi pentru a-si pregãti apãrarea - inutilã - în fata Parlamentului. Mandatul sãu ar fi expirat peste un an. Toate ţãrile din regiune au numit asta o loviturã de stat, dar pucistii, controlând presa, sînt acum pe cale de a stârni populaţia împotriva strãinãtãţii.
Intre timp, capii si finatatorii neopuciului au scãpat de procese si înlocuiesc acum rapid si sistematic sefii si structurile tuturor institutiilor statului.
Similitudinea este totalã. Dacã la noi se mai planteazã si anul ãsta palmieri pe litoral, românii vor avea astfel în sfârsit ce si-au dorit: „o ţarã ca afarã“.