„Dacă ar fi o lege în ţară, n-ar fi atâtea autonomii, atâta banditism şi atâta corupţie”.

Comuniştii au ameninţat cu organizarea de referendumuri în toate localităţile din Moldova, acolo unde vor apărea probleme. Opoziţia parlamentară se plânge că Alianţa de guvernare exercită presiuni asupra consilierilor comunişti din teritoriu, pentru a-i scoate din funcţie. În replică, premierul Vlad Filat a spus că PCRM nu vrea să înţeleagă că în Republica Moldova se mai poate şi de dialogat.

Evenimentele legate de intenţia Consiliului municipal Bălţi de a organiza, pe data de 9 septembrie, un referendum în problema extinderii autonomiei locale pot fi încadrate în mai multe scenarii, dar deocamdată nu este clar care dintre ele a fost pus în funcţiune. De această părere este cunoscutul analist politic, Nicolae Negru. Europa Liberă a căutat să afle ce cred trecătorii întâlniţi ocazional pe străzile din capitala de nord despre iniţiativa referendumului pentru autonomie, lansată de majoritatea comunistă din consiliul municipiului Bălţi.

La Bălți

„Am auzit vorbă – autonomie ca să fie republică aparte. Eu nu sunt de acord. De ce să fim izolaţi aici şi peste tot vămi să fie? Eu nu sunt de acord”.

„Autonomie la Bălţi? Nuu”.

Europa Liberă: De unde a apărut ideea aceasta cu referendumul, cu autonomia aici la Bălţi?

„Nu ştiu”.

„E clar că e a ruşilor”.

Europa Liberă: Ce vor?

„Ca să nu meargă ţara aceasta înainte”.

Europa Liberă: E nevoie de un referendum aici, la Bălţi?”

„Nu trebuie referendum”.

Europa Liberă: De ce s-a ajuns la această situaţie, să se ceară convocarea unui referendum, acum – două referendumuri?

„Bălţul încă de pe timpuri s-a deosebit de restul republicii, de Moldova”.

Europa Liberă: Prin ce?

„Prin încăpăţânarea sa. Bălţul a refuzat să dea pâine, când a venit încă Petru I să-l ajute pe Dimitrie Cantemir”.

Europa Liberă: Şi cum e lumea împărţită?

„Da, desigur. E împărţită încă de demult”.

Europa Liberă: Cum e împărţită?

„Mai mult între moldoveni, între cetăţenii de baştină şi cei care-s veniţi”.

Europa Liberă: Bălţul rămâne capitala de nord a Moldovei?

„Eu ştiu a cui capitală e... Vedeţi că de-amu vrea să fie autonomie de nord”.

„Într-o ţară aşa de mică... şi trebuie autonomie... Iată s-a despărţit Transnistria. Şi cu ce am rămas noi? Că a murit lumea şi au rămas copii orfani?”

„Ei nu pot împărţi [puterea] între dânşii. Oricum la popor nu vine nimic în buzunar”.

„Nu trebuie niciun fel de referendum. Aceasta e o cheltuială de bani”.

Europa Liberă: Cum înţelegeţi dumneavoastră un referendum care ar cere autonomie?

„E o absurditate”.

„Panciuc, cine conduce întregul oraş? El e şeful, aşa să zicem, şeful de la casă. El ce vrea aceea face”.

„E o gospodărie în gospodărie.

Europa Liberă: Bine, dar ce autonomie e?

„Autonomie nu, au văzut că ţara Moldovei merge pe altă cale şi aceştia nu vor”.

Europa Liberă: Pe altă cale... pe care?

„Pe calea europeană, sigur, unde e normal să ai obligaţii, da, dar ai şi drepturi. La noi aici, nu ştiu... doar obligaţii. Ce drepturi avem noi?”

„Pentru aceştia, care suntem mai jos, pentru noi, dreptate nu e”.

„Acesta care munceşte, săracul, de rând, apleacă capul şi merge înainte”.

Europa Liberă: Şi e greşit?

„E greşit, da. Noi ştim că e greşit. Dar ce să facem?”


„Toţi copiii deştepţi, toţi copiii care sunt în putere şi sănătoşi, leapădă ţara şi se duc. Şi rămânem noi cu aceştia de sus şi bătrânii”.

Europa Liberă: Şi atunci viitorul care e?

„Nu e”.

„Nu e”.

„Nu e viitor, pentru că tot tineretul a plecat”.

„Degrabă or lucra deputaţii unul la altul”.

„Nu e lege şi nu se respectă legea”.

„Totul se cumpără şi totul se vinde”.

Europa Liberă: Mai aveţi încredere în clasa politică?

„Nu, pentru că nu se vede nimic în urmă”.

Europa Liberă: Dacă se pierde încrederea, se ruinează şi speranţa.

„Totul e pierdut”.

„Dumneaei lucrează peste hotare”.

Europa Liberă: Unde lucraţi? În UE?

„În Italia”.

Europa Liberă: Şi e mare diferenţa?

„Când vii, te uiţi că n-ai ce face”.

Europa Liberă: Vă văd cu ochii în lacrimi. Înseamnă că durerea e mare...

„Da, mă doare. Pentru că şi acolo te duci şi eşti de nimic, şi aici vii, şi e la fel”.

„Am pierdut în totul”.

Europa Liberă: Puterea locală de aici, de la Bălţi, nu se înţelege cu guvernarea?

Vasile Panciuc

„Puterea locală... Domnul Panciuc aici e primar demult. Nu se supune, aşa cum nu se supune Partidul Comunist condus de Voronin, legii. Toate cerinţele refuză să le îndeplinească. Trebuie penalizaţi şi poate, poate or înţelege. Numai penalizaţi. Altfel nu e chip”.

„Fiecare vrea oraşul lui, puterea lui. Eu aşa mă gândesc. Nu e nevoie de autonomie”.

„Asta deja e prostie mare. Nu că e ruşine, e prostie mare”.

„Dacă ar fi o lege în ţară, n-ar fi atâtea autonomii, n-ar fi atâta banditism şi n-ar fi atâta corupţie”.

Europa Liberă: Se discută foarte mult despre autonomie – ce înţelege lumea? Cine şi ce autonomie vrea?

„De care autonomie doreşte lumea?”

Europa Liberă: Păi nu ştiu. Înţeleg că aici, la consiliul municipal, la primărie, a apărut această problemă. De ce?

„După cum noi ştim, se vrea autonomie financiară, dar nu autonomie teritorială. Ar fi bine să fie descentralizată puterea. Ca să poată mânui toate problemele de la noi din municipiu, administraţiei locale îi trebuie mai multe funcţii, să lucreze mai liber”.

Europa Liberă: Ce-i trebuie municipiului şi cetăţenilor lui?

„Bani”.

„Trebuie să ne facă trotuarele, drumurile. Avem casă de copii – trebuie bani. Poată să se ducă şi tot Guvernul, chiar şi parlamentarii – să vadă ce le trebuie copiilor. Avem boschetari care trebuie strânşi de pe stradă”.

„Problemele-s multe. Uitaţi-vă la drumuri. Uitaţi-vă la spitalul de copii, la salariile lucrătorilor medicali, la pensiile pensionarilor”.

Europa Liberă: A făcut bine Guvernul că a convocat o şedinţă aici, în deplasare, la Bălţi?

„Da, da”.

Europa Liberă: Ar exista o neînţelegere între puterea locală şi cea centrală?

„Este o neînţelegere politică, fiindcă la noi, la Bălţi, puterea locală e Partidul Comunist. Din această pricină se politizează totul”.

Europa Liberă: Cine poartă mai mare vină: autorităţile locale sau cele centrale?

„Noi socotim că autorităţile centrale au mai mare vină decât autorităţile locale, fiindcă pârghiile principale, pentru a conduce aşa stat ca ţara Moldovei, se află în mâinile Guvernului. Iar autorităţile locale sunt cele care îndeplinesc toate cerinţele...”

Europa Liberă: Credeţi că există o neînţelegere între puterea locală şi cea centrală pentru că şi coloratura politică e alta?

„Între ei totdeauna există. Nu pot împărţi”.

Europa Liberă: Ce nu pot împărţi?

„Puterea”.

„Puterea”.

„Nu ştiu care să fie la putere”.

„O mână de oameni – şi atâţia deputaţi, atâţia conducători”.

Europa Liberă: Şi dacă se convoacă referendum – acuma se discută despre două referendumuri – mergeţi, nu mergeţi?

„Niciun fel de referendumuri. Nimic. Ajunge câţi bani sunt cheltuiţi în zadar. Mai bine ar face spitale, ar ajuta copiii, ar ajuta să fie locuri de muncă, nu referendumuri”.

„Lumea care nu are unde trăi”.

Europa Liberă: Puterea locală cu cea centrală trebuie să găsească compromis?

„Da. E clar. Ei împreună trebuie să facă primul pas şi pe urmă – poporul”.

„La noi, la Bălţi, lumea este împărţită”.

Europa Liberă: Cum?


„Aşa: care susţin autorităţile locale, fiindcă la putere e Partidul Comunist, care este pentru Partidul Liberal-Democrat, care-i pentru Partidul Liberal. La Bălţi lumea-i împărţită. Şi după naţionalitate, şi după viziunile politice, şi care-i mai sărac, şi care-i mai bogat”.

Europa Liberă: Ce trebuie să se întreprindă, ca să dispară această sciziune, această segregare?

„Să nu politizeze tot sistemul. La noi toate funcţiile de stat sunt politizate. Toate, începând cu puterea locală, primăriile şi terminând cu Guvernul. Şi poliţia e politizată, şi Ministerul Finanţelor, şi şcoala”.

Europa Liberă: Părerea dumneavoastră e că prea multă politică se face?

„Da, prea multă. Da, din tot. Inclusiv de la lada de gunoi. Nouă ne trebuie ca Parlamentul să întreprindă unele măsuri, [ne trebuie] legi noi, ca funcţionarul să nu se simtă politician”.

Europa Liberă: Dumneavoastră mergeţi des la primărie?

„Când îmi trebuie ceva la primărie, mă duc”.

Europa Liberă: Găsiţi susţinere?

„Da. Da, structurile orăşeneşti lucrează”.

Europa Liberă: Şi părerea dumneavoastră – despre două referendumuri deja se discută – e nevoie de ele?

„Nu e nevoie, fiindcă se vor cheltui foarte mulţi bani”.

„E cheltuială numai iarăşi de bani şi e totul pe spatele poporului”.

„Nouă ne trebuie Parlamentul să facă legi şi Guvernul să execute, inclusiv structurile orăşeneşti locale să le îndeplinească”.

Europa Liberă: Dar ar putea să existe o conlucrare bună între puterea locală şi puterea centrală?

„Ar putea. Numai să lase politica la o parte şi să îndeplinească cerinţele poporului. Dacă vor face din roşu albastru şi din albastru roşu – nu va fi nimic bun”.

Europa Liberă: Viitorul cum îl vedeţi?


„Suntem foarte adânc în groapă. Copiii noştri pleacă şi vor pleca din Moldova. Nu contează că au fost la guvernare comuniştii 8 ani de zile şi lumea a plecat. Este Alianţa şi tot se duc, şi se vor duce şi mai mulţi. Sărăcia înseamnă lipsa locurilor de muncă. Nu este pe masă pâine, nu este sare, nu este apă şi înţelegere – asta la noi e sărăcia”.

***

Europa Liberă: Despre problemele cu care se confruntă autorităţile publice locale, indiferent de opţiunile şi viziunile politice, discutăm cu expertul în administraţie publică, Mihai Roşcovan. Pentru început, să ne spuneţi dacă în Moldova există această autonomie locală.

Mihai Roşcovan: „Moldova a semnat Carta Europeană pentru Autonomia Locală, ale cărei principii sunt incluse în legislaţia privind administraţia publică locală. Şi, în acest

Mihai Roșcovan

context, putem spune că Guvernul Republicii Moldova promovează autonomia locală. Dacă ne uităm cum în practică se realizează această lege, deocamdată nu avem autonomie locală autentică, în Republica Moldova”.

Europa Liberă: Dar în aceşti 20 de ani de independenţă, s-a dorit din partea clasei politice să existe o veritabilă autonomie locală în Moldova? Pentru că mai degrabă s-a insistat pe centralizare, supracentralizare, decât pe descentralizare, cu excepţia când au fost judeţele...

Mihai Roşcovan: Pe parcursul a 20 de ani s-au făcut mai multe încercări de reformare a administraţiei publice locale. Bine, în ’98, s-a încercat într-adevăr să se facă o reformă autentică, chiar, după trei ani de implementare a acestei reforme, au venit şi rezultatele. Dacă ne uităm la statistica privind ponderea bugetelor locale în bugetul naţional, putem vedea că, în anul 2003, ponderea bugetelor locale în bugetul total era de 55%. De la 40% la 55%”.

Europa Liberă: Şi acum pare-se nici 30% nu e.

Mihai Roşcovan: „Acuma este într-adevăr sub 30%, pe parcursul ultimilor aproape 10 ani. De fapt, s-a promovat mai mult centralizarea puterii, decât descentralizarea. Or, dacă spunem că într-adevăr autorităţilor locale li s-au conferit anumite competenţe, aceste competenţe nu au fost susţinute şi cu suport financiar. În administraţia locală banii urmează funcţia. Dacă ai dat autorităţilor locale anumite competenţe, trebuie obligatoriu să oferi şi pârghii financiare, pentru a realiza aceste competenţe”.

Europa Liberă: O primăriţă la microfonul Europei Libere spunea că, dacă Doamne fereşte, în comunitatea ei se comite o infracţiune, ea trebuie 3 zile să caute poliţistul de sector, iar poliţistul reproşează că el nu se supune administraţiei locale, ci Ministerului de Interne.

Mihai Roşcovan: „Tocmai în asta este problema, că nu este o claritate între repartizarea competenţelor. Deseori multe competenţe sunt menţionate la mai multe instituţii, iar banii nu sunt repartizaţi conform funcţiilor. Deci, nu este o claritate între repartizarea competenţelor între Guvernul central şi Guvernul local”.

Europa Liberă: Tot de la primar am auzit următorul reproş: că cei care conduc raioanele şi lucrează în cadrul aparatul raionului sunt oameni care mai mult parazitează, pentru că ei doar repartizează mijloacele financiare care vin din bugetul central, ca să fie date comunităţilor.

Mihai Roşcovan: „Eu sunt de acord cu această afirmaţie. Raioanele sunt nişte structuri păstrate de pe timpul sovietic şi este o structură intermediară care participă la redistribuirea bugetului între Guvernul central şi Guvernul local de nivelul I. Or, în legislaţia noastră se spune că bugetele locale de nivelul I şi de nivelul II sunt autonome. Mecanismul de planificare şi de distribuire a banilor publici tocmai arată că nu sunt autonome. Nivelul I deseori este dependent de bugetul local şi este influenţat de acest buget de nivelul II”.

Europa Liberă: Şi, dacă mai ţinem cont şi de coloratura politică, atunci mai multe probleme apar, decât ar putea să fie rezolvate.

Mihai Roşcovan: „Coloratura politică într-adevăr iarăşi este un impediment, în eficientizarea administraţiei publice locale. Şi aceasta este o problemă a tuturor partidelor politice. Or, partidele care vin la guvernare văd în structurile administraţiei publice locale, în primul rând, elemente ale armatei politice din garnitura acestor partide, dar nu ca structuri care vin să apropie serviciile publice de cetăţeni. Şi aceasta se manifestă prin redistribuirea banilor publici, prin repartizarea funcţiilor publice, nu atât după calitatea oamenilor, capacităţile lor, dar mai mult după coloratura politică”.

Europa Liberă: Şi atunci de ce se mai insistă că totuşi guvernarea locală e de importanţă naţională?

Mihai Roşcovan: „Guvernarea locală are un rol foarte important, fiindcă ei sunt cei mai aproape de cetăţeni. Şi, dacă ne uităm la sistemul politic din Republica Moldova, practic primarii sunt unicii aleşi direct de cetăţeni. În rest, votează partidele. În acest sens, primarii au un rol foarte important. Dar, din 2009, Alianţa pentru Integrare Europeană în programul de guvernare a menţionat că autonomia locală, descentralizarea puterii este o prioritate naţională.

Guvernul intenţionează să realizeze descentralizarea puterii către autorităţile publice locale. Aceasta înseamnă transferul de responsabilităţi de la organele centrale către organele locale.


Ca să transfere nişte responsabilităţi, autorităţile publice locale trebuie să aibă capacităţi, să facă faţă acestor responsabilităţi. Nu mai spun că trebuie să fie asigurate şi cu finanţe. După antireforma din 2003, [situaţia] lasă mult de dorit.

Europa Liberă: Domnule Roşcovan, aţi fost consilier municipal.

Mihai Roşcovan: „12 ani”.

Europa Liberă: Să explicaţi ce înseamnă „statut de municipiu Chişinău”. Pentru un asemenea statut acum pledează şi cei din municipiul Bălţi.

Mihai Roşcovan: „Statutul de municipiu în Republica Moldova este formulat în aşa fel, cum nu este nicăieri în lume. Deci, avem municipiul Chişinău, care este administraţie publică locală de nivelul II, un raion care are în componenţa sa 18 administraţii publice locale de nivelul I. Fac o paranteză: oraşul Chişinău nu este administraţie publică locală de nivelul I. Aceste 18 administraţii publice locale...”

Europa Liberă: Suburbiile.

Mihai Roşcovan: „Suburbiile votează pentru primarul general. Aceasta iarăşi nu are niciun sens, fiindcă însuşi primarul general nu poate rezolva nicio problemă pentru autorităţile publice locale din suburbii. Ei au primarii lor, ei au consilierii lor şi ei, conform principiilor autonomiilor publice locale, trebuie singuri să-şi aprobe bugetul şi politica de dezvoltare a localităţii. Prin intermediul consiliului municipal, se fac transferuri către autorităţile publice locale. Deci, iarăşi consiliul municipal este un organ intermediar între autorităţile publice locale de nivelul I şi nivelul II.

Europa Liberă: Dar acest statut – pentru municipiul Chişinău – ce-i oferă în plus decât pentru Bălţi?

Mihai Roşcovan: „Noi avem doar 5 municipii: Bălţi, Comrat, Tiraspol şi Tighina (Bender). Deci, de Tighina

La Tighina

(Bender) nici nu vorbim, că ei nu ştiu că sunt municipiu.

Comratul, în general, nu are relaţii cu Guvernul central. Statutul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia este specific şi ei îşi rezolvă problemele aşa cum vor.

Deci, Bălţul este un oraş, care se numeşte municipiu şi, în plus, mai are în componenţă iarăşi o localitate, Elizavetovca – planifică împreună bugetul – care iarăşi e buget autonom. În Republica Moldova noţiunea aceasta e distorsionată”.

Europa Liberă: Am discutat cu primari care ziceau că ei nu sunt motivaţi să colecteze impozitele, pentru că ele se duc centralizat şi înapoi nu se mai întorc.

Mihai Roşcovan: „Tocmai asta vă spun şi eu. Dacă ei colectează mai multe impozite, surplusul din ceea ce colectează se ia la centru. Or, tocmai noul sistem, care a fost pus la punct la sfârşitul lunii iunie, prevede o reformă în acest domeniu.

Principiul de bază va fi următorul: se va stabili un număr de impozite, pe care le colectează autorităţile publice locale. Cât ei colectează – Guvernul central nu se amestecă. Se prevede o formulă de redistribuire a impozitelor centrale. Şi această formulă este foarte predictibilă. Nu depinde dacă ai colectat mai mult – ţi se dă mai mult. Dar este proporţională cu: pentru raionale – populaţia şi teritoriul, pentru comune şi oraşe este proporţională populaţiei.

Fiecare primar, 4 ani înainte, cât are de exercitat mandatul, va şti câţi bani are să primească de la Centru, indiferent cine va fi la guvernare: roşu, verde sau albastru. Şi el va şti de ce buget dispune şi poate să-şi planifice şi să-şi rezolve problemele locale.

Deci, aceasta este o revoluţie şi aceasta se intenţionează. Este creat un grup de lucru, pentru ca, până la anul nou, să se pregătească tot cadrul legal şi să fie aprobat de Parlament. Dar 30% din toate autorităţile publice locale de nivelul I sunt ilegale.

Conform Legii privind Organizarea Teritorial-Administrativă, o primărie sau o administraţie publică locală poate fi creată, de regulă, pentru localităţile (comunele) – adică mai multe localităţi, cu o populaţie de minim 1500 locuitori. Or, noi avem 287 de administraţii publice locale, create, în majoritate, 90%, după anul 2003, care aveau o populaţie mai mică decât 1500 de locuitori.

Aceste administraţii publice locale tocmai vor aveau de suferit, datorită faptului că au populaţie puţină, au potenţial puţin şi invers. Asemenea oraşe, cum e Bălţi, cum e Ungheni, primării mai mari cum sunt Lăpuşna, Cărpineni, Mândreşti şi altele, vor avea posibilitate de a avea resurse şi a-şi exercita competenţele, conform legii”.

Europa Liberă: Câţi ani trebuie ca această reformă sau această strategie privind descentralizarea să nu rămână pe hârtie?

Mihai Roşcovan: „Strategia este prevăzută pentru anii 2012-2016”.

Europa Liberă: Deci, până în 2016 problemele administraţiei publice locale încă vor fi deseori discutate. Sperăm că nu vor fi abordate doar probleme, dar vor fi identificate soluţii...

Mihai Roşcovan: „Nu până în 2016, dar 2013 şi 2014 sunt ani cruciali pentru R. Moldova. Strategia aceasta de descentralizare, susţinerea grupurilor paritare – toate acestea vin din asistenţa tehnică externă. De exemplu, sunt donatori, care acordă resurse destul de mari, pentru a realiza reforma.

Este vorba de Programul Comun de Dezvoltare Locală Integrată, administrat de către UNDP şi de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Femei. Este vorba de Guvernul Suediei, este vorba despre USAID, Agenţia de Dezvoltare a Statelor Unite ale Americii, care a lansat recent un program de 12 milioane de dolari. Este vorba de Guvernul Danemarcei. Deci, sunt foarte mulţi donatori”.

Europa Liberă: Deci, toţi vor bine Republicii Moldova. Mai rămâne ca şi Republica Moldova să-şi dorească acest bine.

Mihai Roşcovan: „Există sprijin. Şi aici într-adevăr pot fi obţinute rezultate”.

***

Europa Liberă: Alianţa de guvernare a făcut de mai multe ori promisiuni despre descentralizarea şi autonomia financiară a autorităţilor publice locale. După şedinţa de Guvern, care a avut loc la Bălţi, ministrul finanţelor, Veacelav Negruţă, a vorbit la microfonul Europei Libere despre nevoia acestei autonomii financiare.

Veaceslav Negruţă: „Vrem autonomia aceasta să fie asigurată pentru toate entităţile teritorial-administrative, dar, reieşind din conceptul de descentralizare.

Ce înseamnă descentralizarea? Asta înseamnă delegarea de competenţe la prima etapă, clarificarea mai multor subiecte ce ţin de proprietăţi, care se dealeagă în administrare autorităţilor locale şi al treilea element important este autonomia financiară. Adică, cu mijloacele care sunt acumulate şi create pe teritorii, în autorităţile publice locale şi cu transferurile care, conform legislaţiei, parvin de la Chişinău, autonomia locală înseamnă autoritatea locală să ia decizia cum cheltuie banul şi să poarte răspunderea necesară”.

Europa Liberă: Dar câţi bani varsă Bălţul în bugetul statului şi cât apoi îi repartizaţi să ajungă în municipiu?

Veaceslav Negruţă: „Municipiul Bălţi nu varsă nimic în bugetul de stat. În bugetul de stat sunt plătite taxe pe valoare adăugată de fiecare cetăţean consumator din Republica Moldova. Indiferent că e la Chişinău, la Cucui, sau la Bălţi. De aceea nu Bălţul acumulează banii sub formă de TVA şi îi transferă la Chişinău. Aşa este sistemul fiscal”.

Europa Liberă: Şi cât se acumulează? Taxele astea cât constituie?

Veaceslav Negruţă: „Banii respectivi pot să fie plătiţi de cetăţeni care au reşedinţă, de exemplu, la Râşcani, dar care vin şi fac procurările în Bălţi şi Bălţul nu are nicio contribuţie în colectarea banilor respectivi. De exemplu, TVA-ul cumpărat aici, într-un magazin de către un cetăţean din Râşcani ajunge în bugetul de stat”.

Europa Liberă: Bine, şi atunci care e nemulţumirea autorităţilor locale?

Veaceslav Negruţă: „Autoritatea locală este în aşteptare să aibă competenţele necesare, să se simtă că poate să facă faţă acelor competenţe pe care le are, conform legislaţiei, dar să aibă şi pachetul financiar necesar. Din punctul acesta de vedere, bugetul de stat transferă.

Doar în anul 2012, 1/3 din veniturile incluse în bugetul din Bălţi sunt din bugetul de stat, sub formă de transferuri, ca şi procedură de nivelare bugetară. Adică, Bălţul este net beneficiar de transferuri de la stat. Chiar dacă există un potenţial economic aici, dacă comparăm cu alte localităţi, este un oraş industrializat”.

Europa Liberă: Dar vi se reproşează supercentralizarea.

Veaceslav Negruţă: „Nu ni se reproşează. Mai degrabă, este o constatare a problemelor care s-au apropiat pe parcursul mai multor ani. Domnul primar le-a expus. E vorba şi de aprovizionarea cu apă, şi de sectorul termoenergetic, şi de spaţiile locative. Şi e vorba de drumuri şi de multe, multe alte probleme. Sunt multe probleme. Şi aceasta se doreşte în toate localităţile – să se rezolve imediat. Dar trebuie autorităţile publice locale să-şi prioritizeze: ce pot face anul acesta, ce pot face anul viitor, cu resursele pe care le au şi competenţele care le revin”.

Europa Liberă: Domnule ministru, pentru că atât de mult se insistă pe această descentralizare, pentru că atât de mult totuşi se pune accentul pe o lege a finanţelor publice locale...

Veaceslav Negruţă: „O lege nouă”.

Europa Liberă: O lege nouă...

Veaceslav Negruţă: „Noi suntem întru totul suportivi în sensul acesta şi susţinem aceste porniri”.

Europa Liberă: Care e soarta legii?

Veaceslav Negruţă: „Legea e în consultări. Avem concepţia de descentralizare aprobată. În luna februarie, va intra în discuţie noul proiect cu privire la finanţele publice locale”.

Europa Liberă: Abia în februarie?

Veaceslav Negruţă: „Da, exact, pentru că avem o echipă mare de experţi care ne asistă în elaborarea unei legi, care să fie chiar la etapa aceasta euroconformă, pentru că avem obiectiv – integrarea europeană şi aici trebuie să ne conformăm”.

Europa Liberă: Şi legea nouă le dezleagă mâinile financiar autorităţilor publice locale?

Veaceslav Negruţă: „Le deleagă la prima etapă competenţe ce ţin de administrarea treburilor pe intern, iar la a doua etapă – şi pachetul financiar, reieşind din situaţia reală. Pachetul financiar necesar, pentru a face faţă acestor competenţe”.

Europa Liberă: Se întârzie un pic.

Veaceslav Negruţă: „Noi nu putem veni cu o lege a finanţelor publice locale, înainte să avem însuşi conceptul de descentralizare aprobat. Acum Parlamentul l-a aprobat. Urmează alte legi să fie modificate, inclusiv ceea ce vorbeam de delegarea de competenţe şi aspecte juridice, şi de proprietăţi, care trebuie să fie rezolvate, şi legea finanţelor publice vine din urmă”.

Europa Liberă: Credeţi că aţi reuşit să convingeţi autorităţile de la Bălţi că nu au nevoie de un referendum privind autonomia?

Veaceslav Negruţă: „Eu cred că noi am reuşit să avem un dialog foarte sincer şi deschis, iar soluţiile vor veni pe parcurs, pentru că este un proces continuu această comunicare între autoritatea publică centrală şi autoritatea publică locală”.

Europa Liberă: A lipsit dialogul sau ce s-a întâmplat?

Veaceslav Negruţă: „Ba nu. Dialogul a existat, el există. Pur şi simplu, în anumite situaţii se antagonizează mai mult acest dialog. În alte situaţii el este mai constructiv, calm şi focusat pe obiectivul final”.