Vladimir Beșleagă: „După mine, jurământul şi jurisdicţie, adică dreptatea, adevărul, sunt fraţi, sunt din acelaşi cuib.”
„Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a ţării”, aceste cuvinte se conţin în jurământul pe care îl depune preşedintele ţării. Acelaşi legământ îl rostesc miniştrii înainte de a săruta drapelul în timpul ceremoniilor de investire în funcţie.
Nu doar înalţii demnitari de stat jură cu mâna pe Constituţie să servească cu sacrificiu şi devotament Republica Moldova. Depun jurământ medicii, soldaţii, judecătorii şi persoanele care obţin cetăţenie moldovenească.
Ori de câte ori îi vedeam pe înalţii demnitari, sau pe viitorii medici depunând juramânt ma întrebam dacă de bună seamă ei sînt conştienţi de greutatea cuvintelor pe care le rostesc?
Vladimir Beșleagă
Scriitorul Vladimir Beşleaga este de parere că depunerea jurământului a devenit mai curând un act formal: „După mine, jurământul şi jurisdicţie, adică dreptatea, adevărul, sunt fraţi, sunt din acelaşi cuib. Specialiştii ar fi bine să se gândească atunci cînd aleg această misiune, obligaţie, datorie sau osândă de a conduce pe alţii. Dar cînd vin deja să depună jurământul că intră într-o funcţie, e mult prea târziu să mai crezi în jurămintele lor. E doar o parte a ritualului.”Psihologul Angela Nicolaou împarte jurămintele în două categorii: cele prin care oamenii încearcă să-i convingă pe alţii că au dreptate, de exemplu „jur că am văzut cu ochii mei” sau „jur că nu ştiu nimic”.
Angela Nicolaou
O altă categorie sunt aşa numitele jurăminte ale profesioniştilor, prin care adepţii unei meserii acceptă să o practice după anumite norme morale:„Iată acest fel de jurământ, într-adevăr, are un caracter obligatoriu. Acest tip de jurământ să depunea, încă din antichitate, atunci cînd se făceau înţelegeri la nivel de stat. Şi atunci, dacă nu se respecta acest jurământ, era ca pedeapsă un blestem. Astăzi, din păcate, jurământul are un caracter formal.”
În timp, crede Angela Nicolaou, valoarea jurământului s-a diminuat pentru că a devenit obligatoriu în anumite meserii. În străinătate, de exemplu, studenţii care absolvesc un masterat în Administrarea Afacerilor, voluntar, pot depune un jurământ prin care se obligă să fie corecţi în meserie.
„Totuşi, jurământul nu este obligatoriu, nu are un caracter obligatoriu. E o normă moral etică, formează unele valori, reprezintă posibilitatea de a aparţine unui grup. Aceastea sunt nişte necesităţi la nivel foarte înalt, după piramida lui Maslow. Pentru a da un jurământ şi de a te simţi ca o parte a unui mecanism, trebuie să conştientizezi lucrul acesta. Nu poţi fi impus să îl depui, or în caz contrar ai ieşit şi mecanic ai citit. Iniţiativa e bune, dar ce stă la mijloc?”
Nerespectarea jurământului atrage după sine anumite sancţiuni morale, care afecteaza reputaţia profesională a persoanei. Dar, spun interlocutorii mei, nicio pedeapsă nu se compară cu cea pe care şi-o aplică persoana însăşi atunci cînd, sau dacă recunoaşte că a încălcat cuvintele de legământ spuse la cununie ori în faţa colegilor de breaslă.