Legea Lustrației poate intra în dezbatere abia după ce vom avea dosarele adunate și vom reglementa accesul la ele.
Legea Lustrației agită din nou spiritele în Moldova. Două partide – PL și PLDM – își dispută dreptul de a formula și promova această lege. Liberalii au propus o comisie pentru cercetarea arhivelor KGB, iar Vlad Filat afirmă că experții PLDM de mult au elaborat principiile unei „reforme morale”, care să tranșeze relațiile noastre cu moștenirea sovietică.
Faptul că subiectul revine în atenția publică e firesc, după decizia Parlamentului de condamnare a comunismului, și sugerează o așteptare reală a publicului, o necesitate neconsumată. Problema este cum să faci ca după 21 de ani de la dispariția URSS să nu compromiți lustrația prin dispute politicianiste? Avem oare capacitatea să preluăm experiența altor țări ex-comuniste? Polonia sau fosta Germanie de Est – unde succesul „reformei morale” este întruchipat de pastorul Gauck, devenit președinte al Germaniei –, ne oferă modele prețioase, dar chiar și erorile României în această privință ne pot fi de folos.
Toată agitația pe tema Legii Lustrației ni se pare inutilă, un fel de a pune carul înaintea boilor, întrucât prioritatea nr. 1 este să reușim să adunăm dosarele poliției politice din fosta RSSM și pe cele din perioada regimului Voronin. Nu va fi o întreprindere ușoară. Dosarele Securității în care figurează numele unor inși pasibili de lustrație au dispărut din Republica Moldova. Au fost duse la Tiraspol (nici astăzi nu se știe din ordinul cui), apoi transportate la Moscova. Iar o dată nimerită pe mâini străine, arhiva KGB-ului de la Chișinău (sau o parte din ea) putea fi „periată”, falsificată, „filtrată” în scop politic.
Dacă de arhiva fostei Securități nu se va ocupa un organism de specialiști independenți și neșantajabili, vom confirma diagnosticul lui Adam Michnik. Cunoscutul scriitor și disident polonez spunea că după ce ne-a terorizat pe viu, în anii comunismului, Securitatea continuă să dispună de destinele noastre și în plină democrație, prin faptul că ne manipulează prin dosarele pe care le-a alcătuit.
Semne de manipulare și intoxicare am avut destule în acești ani, mai ales în toiul unor campanii electorale, când apăreau ca din neant dezvăluiri compromițătoare despre anumiți politicieni. În parlamentele de după 1991, responsabilii de Securitate în Moldova – niște personaje total discreditate – au avut grijă să-și fabrice un trecut de „luptători” antisovietici. Azi, Voronin, care ca fost înalt demnitar comunist ar fi trebuit să se numere printre primii lustrați, îi amenință pe liberali cu lustrația. Asta pentru că Reșetnicov, fost director SIS, se bănuiește că și-a tras niște copii după dosare ca să-și șantajeze adversarii politici. De altfel, reprezentanți ai acestei instituții, unii sub protecția anonimatului, declară în presă că SIS-ul a rămas o structură tributară metodelor KGB-iste, că toate partidele din Moldova sunt infiltrate de agenți, așa că... aveți grijă cu lustrația! Circulă liste pe Internet, în care faimoși colaboraționiști sunt amestecați cu personalități ale vieții culturale: cineva are interesul să-i mânjească pe intelectuali și să-i „spele” pe informatorii dovediți. Semnificativ este faptul că din aceste liste lipsesc cei care le-au compus și prietenii lor.
Legea Lustrației poate intra în dezbatere abia după ce vom avea dosarele adunate și vom reglementa accesul la ele. Or, în mijlocul cacofoniei politicianiste și pe fundalul confuziei de criterii abil întreținută de cei interesați ca acțiunea să eșueze, nu credem că o asemenea legislație va putea fi adoptată. Însă ea TREBUIE adoptată. Evenimentele din 7 aprilie sunt dovada a ceea ce ni se poate întâmpla, dacă nu facem ordine pe scena politică, dacă nu stabilim o dată pentru totdeauna cine este demn să fie admis într-o funcție publică și cine nu.
© RFE/RL Inc. Reproducerea acestui material se poate face doar cu acordul scris al Europei Libere și/sau al autorului.