Ce spun pasagerii despre siguranța transportului de persoane din Moldova.
În ultimul timp în Moldova mai multe accidente rutiere cu autobuze s-au soldat cu victime şi cu răniri grave ale pasagerilor. Alla Ceapai a fost la autogara centrală din Chişinău ca să afle dacă siguranţa călătorilor interesează pe cineva...
La Gara Auto din centrul capitalei am urcat, la întâmplare în microbuzul de pe ruta Chişinău-Orhei ca să stau de vorbă cu pasagerii, cu câteva minute înainte de plecare. Mai mulţi călători mi-au spus că evită să se gândească la accidentele despre s-a vorbit cu lux de amănunte la televizor şi se roagă ca Dumnezeu să le poarte de grijă:
„E foarte periculos. Te porneşti cu zilele în mână, nu ştii la ce poţi să ajungi. Mă pornesc la drum cu gândul la Dumnezeu.”
Europa Liberă: De ce credeţi că se întâmplă aceste accidente?
„Pentru că tot transportule adus de peste hotare. Cel pe care străinii în aruncă la fier uzat, ai noştri îl procură pentru noi, ca să avem cu ce pleca la oraş sau la sat.”
„Poate că şi tehnica e veche, poate că şi şoferii nu sunt atenţi.”
Europa Liberă: Ce măsuri de precauţie luaţi?
„Nu ştiu. Ne gândim şi noi la Dumnezeu că va fi bine.”
Europa Liberă: Dar dacă şoferul merge cu viteză mare îi faceţi observaţie? Ce îi spuneţi?
„Ei sunt atât de nervoşi că nu le poţi spune nimic.”
„Ei îţi spun că dacă nu îţi place să iai taxi.”
„Soțul meu e şofer. Şi el îi spune directorului că trebuie să fie schimbată roata la maşină, sau alt detaliu. Directorul îi spune că o să schimbăm şi cu promisiunea rămâne. Şi când se întâmplă accidentul şi şoferul are de suferit, nu doar oamenii. Dar toată vina cade pe umerii şoferului.”
Europa Liberă: Dvs ce măsuri de precauţie luaţi?
„Mă rog la Dumnezeu să ajung cu bine. Îmi fac cruce şi zic Doamne ajută-mă să ajung la copiii mei acasă.”
Nici autocarele nu oferă mai multă siguranţă, îmi spun mai mulţi călători urcaţi în autobuzul pe ruta Chişinău-Ştefan Vodă:
„Şi şoferii nu sunt atenţi, şi drumurile nu sunt în stare tocmai bună. Dar cred că ştie ce face şoferul dacă se porneşte la drum. Pentru că are răspundere pentru fiecare pasageri din autobuz.”
„Poate şoferii nu sunt vinovaţi, dar autobuzul este vechi şi nu este în regulă. Noi urcăm, ne rugăm la Dumnezeu, dar cine ştie ce se poate întâmpla.”
Pe o bancă de aşteptare din faţa gării stau de vorbă şi cu o doamnă trecută de vârsta de 50 de ani pe care o cheamă Natalia. Ea aşteaptă microbuzul pe ruta Chişinău - Hârjauca. Când veni vorba despre accidentele recente ea se declară convinsă că vina o poartă întâi de toate şoferii:
„Şoferii supraîncarcă microbuzele, încalcă şi regulile când merg, pentru că se grăbesc să facă mai multe curse. Fiecare vrea să facă o copeică mai mult.”
Europa Liberă: Dar aveţi frica de un eventual accident atunci când urcaţi în microbuz?
„Nu am frică. Cu Bojiga în suflet, merg înainte.”
Europa Liberă: Centura de siguranță la scaunul fiecărui cetăţean ar fi o măsură de precauţie?
„Desigur că ar trebui să fie centuri. Conform regulamentului sînt obligatorii prezenţa şi utilizarea centurii pentru fiecare pasager.”
Lângă microbuzul Chişinău - Nisporeni stau de vorbă cu Elena Palii care tocmai şi-a trimis fiul de 9 ani la bunici.
Europa Liberă: Dvs., ca mamă, aţi avut frica de un eventual accident atunci când aţi urcat fiul în microbuz?
„Sigur că am frică. Chiar mă gândeam la asta în acest moment, dar sper să nu se întâmple nimic rău.”
Europa Liberă: Ce măsuri de precauţie i-aţi recomandat fiului să ia?
„I-am recomandat să se aşeze pe scaun, să stea aşezat. Că e mai puţin periculos decât - în picioare. Dar rău că nu sunt centurile de siguranţă. Asta în primul rând trebuie să fie, centurile de siguranţă.”
În timp ce vorbeam cu pasagerii am remarcat că niciunul nu avea prinsă centura de siguranță, şi niciun şofer nu i-a îndemnat să facă acest lucru înainte de a porni la drum.