Expozițiile verii: Festivalul de la Bayreuth și „evreii” din 1876 pînă în 1945

„Voci înăbușite, amuțite”, „Voci reduse la tăcere” s-ar putea traduce denumirea germană (Verstummte Stimmen) a expoziției itinerante care, de cîțiva ani, parcurge principalele orașe-centre muzicale ale Germaniei. De fiecare dată însoțită de o prezentare specifică locului și de un foarte util catalog, adaptat și el fiecărui centru muzical în care a poposit, expoziția este acompaniată de o colecție de imprimări istorice, ce includ numele a 44 de remarcabil artiști persecutați de naziști, colecție apărută în 2006 sub egida Editurii Axel Springer și a casei de discuri Membran International GmbH. „Vocile înăbușite”, nu este greu de înțeles, sînt cele ale muzicienilor evrei, cărora, începînd din 1933, odată cu venirea naziștilor la putere în Germania, li s-a interzis să mai participe la viața muzicală oficială a statului.


Proiectul expozițional, ce a implicat o remarcabilă cercetare istorică al cărei rod a fost o suită de volume-catalog, publicate sub genericul „Voci amuțite. Expulzarea „evreilor” din Operă din 1933 pînă în 1945”, a debutat în 2006, cu o primă expoziție la Opera din Hamburg. Următoarele expoziții, însoțite de volume de studii aferente, au fost organizate la Dresda („Expulzarea evreilor și politica intolerantă în teatrele din Dresda din 1933 pînă în 1945”), la Darmstadt („Lupta/Der Kampf și Teatrul Național de la Darmstadt al landului Hessen”) și Stuttgart („Lupta în Teatrul Național de la Stuttgart al landului Württemberg”).

Anul acesta expoziția a fost organizată la Bayreuth, celebrul centru muzical wagnerian, sub titlul „Festivalul din Bayreuth și „evreii” din 1876 pînă în 1945”. Organizatorii ei sînt cercetătorul în istorie Hannes Heer, ziaristul Jürgen Kesting și specialistul în design grafic Peter Schimidt.

Cum era de așteptat, pe fundalul perpetuei dezbateri în jurul Festivalului și a rolului jucat de familia Wagner în perioada național-socialismului, iar ulterior în minimalizarea colaborării familiei cu naziștii și cu propaganda Reich-ului hitlerist, expoziția a făcut să curgă multă cerneală în jurul ei.

Găzduită în paralel în clădirea Primăriei orașului Bayreuth și, parte a ei,

Panoul dedicat Henriettei Gotlieb

expusă pe panouri în marginea parcului ce înconjoară celebra Festspielhaus construită de Wagner, expoziția pare să fie privită cu reticență, în mod sigur cu prudență, de cele două fiice și succesoare ale lui Wolfgang Wagner, care administrează în prezent Festivalul.

Intrebată despre această reticență, într-un recent interviu cu „Frankfurter Rundschau”, Katharina Wagner răspundea simptomatic: „Prostii. Expoziția este pe o bucată de pămînt ce aparține orașului Bayreuth. Așa că nu eu sînt aceea care pot sau nu să acord permisiunea. In termeni de conținut, cred că expoziția este excelentă. Și sîntem mulțumiți că ea poate rămîne acolo pînă în octombrie 2012 și poate fi văzută în directă legătură cu Festspielhaus-ul”.

Unul din curatorii expoziției și autor al mai multor studii din volumul-catalog, Hannes Heer, este convins și nu-și ascunde opiniile, fiind citat zilele acestea de postul de radio Deutsche Welle cu afirmația că „neîndoielnic, Richard Wagner a pus bazele ideologiei pentru toți succesorii săi cu opusul său „Judaismul în muzică” și, în mod special, cu scrierile sale antisemite din ultimii ani de viață. El a fost întradevăr un antisemit radical [iar] ideea sa era de a alunga evreii din Germania - și asta în 1879!”

Biografiile a 44 de personalități proeminente - compozitori, dirijori și soliști vocali -, cu predilecție dintre cei expulzați din viața muzicală a Festivalului de la Bayreuth, ilustrează persecuțiile suferite de peste 90 de muzicieni

Soprana Gitta Alpar, una din vocile interzise de naziști

evrei legați direct de scena operei, rămase încă departe de a fi cunoscute publicului larg în toată amploarea lor. Volumul-catalog include altfel o serie impresionantă de texte și studii despre politica muzicală nazistă sub al Treilea Reich, rolul jucat de evrei pe scena muzicală a timpului și consecințele, adesea nefaste iar pe plan personal tragice, ale interdicției lor.

Șase studii detaliate ale documentației disponibile de arhivă, semnate de Hannes Heer, Boris von Haken și Eckhart Dietzefelbinger, trasează istoria Festivalului de la Bayreuth și a muzicienilor evrei în momente cheie, 1889, 1912, 1924 și apoi pe parcursul întregii perioade naziste.

Istoricul Hannes Heer

Atitudinea față de muzicienii evrei și gradul persecuțiilor au traversat faze diferite, Hannes Heer, ilustrînd, de exemplu, distincția dintre tolerarea evreilor la Festival de către Richard Wagner, în ciuda afirmațiilor sale notorii că „rasa evreiască” este „un dușman înăscut al rasei umane pure și a tot ce este nobil” sau ceea ce cercetătorul numește politica de „apartheid” dusă de Cosima Wagner între 1908 și 1930.

http://www.youtube.com/embed/Sr9kGPVZNXE

Neputința noastră nu le poate acorda victimelor, pentru a nu le trăda, decît amintirea, este referința cheie, pe urma spuselor lui Theodor W. Adorno din 1959, subliniată în prefața volumului de administratorii Fundației culturale federale, unul din principalii sponsori ai proiectului. Și, cum tot ei o amintesc, a fost nevoie de peste 50 de ani, ca apelul filozofului să fie acceptat și să capete o formă în lumea muzicală.

Dar, nici pe departe acceptat de toți și definitiv, în măsura în care nu toate ramurile familiei Wagner, care dețin fonduri documentare, au procedat la cedarea lor unor instituții de cercetare și arhive publice pentru a fi studiate în mod liber.

*Die Bayreuther Festspiele un die „Juden” 1876 bis 1945. Verstummte stimmen. Eine Austellung von Hannes Heer, Jurgen Kesting, Peter Schmidt. Berlin: Metropol Verlag, 2012, 412 p., ill.; Die Vertreibung der „Juden” aus der Oper 1933 bis 1945. Verstummte stimen. Kurzdokummentation..., 4 CD Set und Buch, Axel Springer AG, Membran International GmbH, 2006.