Gheorghe Cojocaru: „În toată perioada sovietică s-a desfășurat un război ideologic împotriva culturii naționale.”
Gheorghe Cojocaru: „Manifestările la scară națională prevăzute pentru ziua de mâine, 31 august, în legătură cu Ziua Limbii Române, oferă un bun prilej pentru o privire de ansamblu asupra destinelor istorice ale acesteia în spațiul actual al Republicii Moldova. După cum se știe, legile cu privire la revenirea la alfabetul latin și le declararea limbii de stat au fost votate de Sovietul Suprem al RSS Moldovenești la 31 august 1989, însă lupta pentru limba maternă și valorile naționale are un trecut cu rădăcini adânci în istorie.”
Europa Liberă: Se poate spune când a început această luptă?
Gheorghe Cojocaru: „Un popor dispare atunci când dispare limba pe care o vorbește, ori, dintr-o perspectivă anume, istoria populației dintre Prut și Nistru, dar și a celei de dincolo de Nistru, a fost pe parcursul a mai bine de un secol și jumătate, după 1812, o luptă pentru supraviețuire prin tradițiile locului, limba strămoșească și școala în limba maternă. Secolul XIX a fost un secol al obscurantismului în raport cu destinul cultural al maselor, urmat de o renaștere culturală interbelică care a avut la bază valorile naționale românești, după care s-a intrat pentru o lungă perioadă sub regimul totalitar comunist. ”
Europa Liberă: Sub acest regim, totuși, s-au produs transformări importante: a fost lichidat analfabetismul, s-au deschis noi școli, noi instituții de învățământ superior, au apărut diferite ziare și multă literatură…
Gheorghe Cojocaru: „Toate acestea au avut loc, într-adevăr. Dar, în același timp limba română a fost interzisă la ea acasă. Mai întâi a fost interzis scrisul românesc, apoi s-a impus existența unei „limbi moldovenești” distinctă de limba română, s-a urmărit izolarea culturală a oamenilor din fosta RSS Moldovenească de spațiul cultural românesc. În toată perioada sovietică s-a desfășurat un război ideologic împotriva culturii naționale și s-a cultivat o identitate etnoculturală deformată, scopul fiind deznaționalizarea, dezrădăcinarea și sovietizarea oamenilor.”
Europa Liberă: Dar, dacă toate acestea au avut loc, cum a fost posibilă renașterea națională de la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut?
Gheorghe Cojocaru: „A fost posibilă pentru că a existat întotdeauna o altă dimensiune pe care regimul totalitar comunist nu a putut s-o controleze în totalitate și s-o reprime – dimensiunea spirituală, rezistența prin spirit, sub diverse forme, în afara spațiului totalitar, acolo unde se refugiau spiritual oamenii și se puneau bazale unei viitoare solidarități umane și naționale. Această renaștere despre care vorbiți și, în general, mișcarea de emancipare națională de la începutul anilor 90 ai secolului trecut a fost o reacție populară la procesele de dezrădăcinare și deznaționalizare într-un context mai amplu pentru afirmarea libertăților fundamentale ale omului.”
Europa Liberă: Din perspectiva zilei Limbii Române de mâine, au fost realizate toate obiectivele mișcării de emancipare națională din secolul trecut?
Gheorghe Cojocaru: „Esențialul a fost realizat, limba române a revenit în drepturile sale legitime aici, în Republica Moldova, iar ambiguitățile care mai planează în legătură cu denumirea corectă a limbii nu-și mai au rostul.”