Armata Națională în lipsa unei strategii militare oficiale adaptată timpului

Armata este una dintre cele mai importante instituţii de securitate naţională. În fiecare an, pe 3 septembrie, în Moldova se sărbătoreşte Ziua Armatei Naţionale. Armata Nationala trebuie sa fie mica, dar bine dotata, spune ministrul Vitalie Marinuta, care nu vede mari deosebiri in felul cum este marcata aceasta zi in ultimii ani.

Vitalie Marinuţa: „Nu este o mare diferenţă în cum am sărbătorit înainte şi cum sărbătorim acum această sărbătoare. De obicei, se începe Ziua cu depunerea de flori. Depunem flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi la monumentul Maicii Îndurerate, ne omagiem colegii căzuţi în luptă trecând pe la cimitire, pe la mormintele lor. Ca de obicei încercăm să facem un concert, în funcţie de sursele disponibile pe care le avem.”

Europa Liberă: Să vorbim un pic despre finanţare pe care o aveţi de la stat. Ştiu că nu este suficientă, ştiu că o să faceţi comparaţie cu alte state cât revine armatei din PIB. Vă mulţumiţi cu puţinul? Ar trebui mai mult? De ce aţi vrea mai mulţi bani?

Vitalie Marinuţa: „Aceasta este o întrebare cu care Armata Naţională se confruntă de la înfiinţarea ei în 1991 şi pe parcursul a 21 de ani. Acum când întreaga lume trece printr-o perioadă financiară destul de dificilă, militarii de asemenea încearcă să înţeleagă şi să se dezvolte în funcţie de bugetul care le este alocat. Dar este un buget mic care nu ne permite dezvoltarea.

Cu mare, mare greu ne permite să menţinem acele unităţi de tehnică, acea infrastructură care o avem. Dar, totodată, ne impune să ne gândim la o reevaluare a tot ce înseamnă Armată Naţională. Şi eu cred că, în această toamnă, specialiştii Ministerului Apărării şi ai Marelui Stat Major vor veni cu propuneri faţă de conducerea de vârf a Republicii Moldova pentru a restructura Armata Naţională.”

Europa Liberă: Restructurarea ce înseamnă să reduceţi numărul efectivului, să vindeţi din tehnică?

Vitalie Marinuţa: „O să reducem şi numărul efectivului, dar să-l profesionalizăm. Să încercăm totuşi să promovăm posibilitatea de a comercializa unele materiale sau tehnici de care nu avem nevoie.”

Europa Liberă: Domnule ministru, dar aţi încercat tot pe parcursul anului să scoateţi la vânzare avioane, altă tehnică, nu se găsesc cumpărători. Ce faceţi în acest caz, lăsaţi să ruginească tehnica militară?

Vitalie Marinuţa: „Vom încerca şi în continuare să facem acele licitaţii cu avioanele MIG-29. Vom discuta la nivelul politic cel mai înalt ca să scoatem la vânzare şi celelalte tipuri de armament care le mai avem în lista aprobată în 2001 de către Parlament. Încercăm să facem maxim posibil ca să acumulăm şi surse financiare, dar să menținem şi nivelul pregătirii de luptă a Armatei Naţionale.

Pe parcursul acestui an s-au făcut multe lucruri bune. Noi am certificat o companie a Armatei Naţionale şi o grupă de deminare pentru operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii. Noi, în principiu, am putea să purcedem la acel angajament din programul de guvernare care spune că noi ne dorim să devenim furnizori de securitate, dar nu consumatori.

În sfârşit, am creat posibilităţile de a înrola în Academia Militară şi domnişoare. Primele 8 fete au început studiile anul acesta, au depus joi jurământul militar. Şi acum suntem şi noi în rând cu celelalte ţări democratice. Şi am organizat practic toate aplicaţiile pe care ni le-am planificat pînî în perioada aceasta: aplicaţiile de menţinere a păcii, aplicaţiile militare. Ceea ce este un succes în condiţiile atât de grave financiare.”

Europa Liberă: Domnul Marinuţa, insistați pe o cooperare cu alte state ale lumii. În ultimul timp unii observatori zic că această cooperare militară devine mult mai pronunţată, de exemplu, cu SUA şi aproape deloc nu se vorbeşte despre o cooperare militară cu Federaţia Rusă. ce aţi avea să le răspundeţi?

Vitalie Marinuţa: „Cooperarea noastră cu SUA începe încă în 1994 şi mereu a fost una bună. Cu Rusia niciodată nu am avut acea cooperare. Cred că nu a fost dorinţă nici din partea noastră, nici din partea lor. Chiar ultimele săptămâni eu am studiat în cadrul unui program la Harvard şi, după aceea, am avut întrevederi la Departamentul de Stat la Departamentul Apărării unde am discutat despre posibilităţile de conlucrare mai departe, de cooperare.

Mă bucură faptul că suntem susţinuţi de către Departamentul Apărării a SUA în toate domeniile noastre de dezvoltare. În special, în educarea militarilor şi în dezvoltarea capacităţilor noastre de instruire în domeniul operaţiunilor de menţinere a păcii. În aşa mod, pentru anul viitor au fost aprobate 1,6 milioane de dolari pentru a dezvolta capacităţile operaţionale în domeniul menţinerii păcii pentru poligonul Bulboaca.”

Europa Liberă: Dvs. aţi făcut serviciu militar?

Vitalie Marinuţa: „Depinde ce aveţi dvs. în vedere. Dacă serviciu militar în termen, cum este acum, de un an jumătate sau doi, nu am făcut. Eu am făcut patru ani de Şcoală militară în Academia trupelor aeropurtate la început în Uniunea Sovietică, după aceea în Rusia.”

Europa Liberă: Dar care e diferenţa dintre armata rusă şi armata americană?

Vitalie Marinuţa: „Armata americană este una formată doar din profesionişti, care vin conştienţi în forţele armate. Iar în Armata Rusiei, cum parţial şi în Armata noastră, o bună parte din militari sunt luaţi în serviciu, nimeni nu îi întreabă, ei trebuie să-şi îndeplinească datoria. Ceea ce aduce şi unele probleme, clar lucru.”

Europa Liberă: Dar scopurile sunt aceleaşi?

Vitalie Marinuţa: „Eu cred că orice armată are acelaşi scop – să-şi apere interesele ţării sale şi depinde şi de unde şi cum o implică politicienii.”

Europa Liberă: Să revenim la armata noastră. Sunt voci care se fac tot mai mult auzite spunând că de ce ar fi nevoie de Armată Naţională dacă ţara e una săracă, dacă ostașii nu sunt bine hrăniţi. Mai nou, chiar spunea cineva că nu mai aveţi bani pentru a procura hrană. E aşa? Nu e aşa? Sunt zvonuri, provocări?

Vitalie Marinuţa: „Aceste voci au fost chiar de la înfiinţarea Republicii Moldova, nu a Armatei Naţionale, dar de la independenţa Republicii Moldova, care au pledat pentru neutralitate fără armată. Eu le-am spus că neutralitatea costă şi costă mult. O ţară neutră trebuie să aibă o forţă care sp fie pentru orice eventualitate gata pentru orice necesitate.

Vitalie Marinuță, ministrul apărării, în studioul Europei Libere la Chișinău

Pentru noi cu atât mai mult este nevoie, având conflictul transnistrean nesoluţionat , având o armată separatistă pe malul stâng al Nistrului, a unei regiuni a noastre a Republicii Moldova, pentru care în 1992 am luptat, pentru care au murit cetăţenii noştri, având o armată străină prezentă în teritoriul dat şi care nu are în gând să plece. Cred că ar fi un absurd ca noi să ne punem întrebarea despre lichidarea Armatei Naţionale.

Într-adevăr sunt anumite probleme la moment de asigurare a activităţii Armatei Naţionale, dar eu nu aş spune că ostaşul nostru nu are ce mânca, că este prost hrănit. Din păcate anul acesta nu am reuşit încă să îndeplinesc o promisiune, făcută chiar de mine anul trecut, militarilor, ofiţerilor, că vom începe un proiect de construcţie a spaţiului locativ. Sunt unele probleme. Sper să le soluţionăm în această toamnă. Poate că nu sunt eu prea insistent, dar până ce nu avem susţinerea necesară din partea Cancelariei de Stat. Dar sunt ferm convins că până la finele anului vom demara şi acest proiect.”

Europa Liberă: Ca să reamintim, câţi bani îi revine actualmente Armatei Naţionale din PIB?

Vitalie Marinuţa: „La moment este în funcţie de fluctuaţia PIB, dar e în fur de 0,37-0,38, ceea ce este un procent destul de mic şi ne dă posibilitatea doar să menţinem armata, fără a o dezvolta.”

Europa Liberă: Dar cât ar trebui să aloce statul pentru Armata Naţională, ca să avem o armată cu care să ne mândrim? Noi ne mândrim, dar am în vedere – ca să fie în rând cu lumea.

Vitalie Marinuţa: „Trebuie să ne apreciem ce armată ne dorim, cât de mare armată ne dorim, cu ce capacităţi. Şi atunci am putea vorbi despre o cifră. Dacă eu până acum spuneam că avem nevoie de cel puţin un procent din PIB, actualmente neavând o decizie politică asupra strategiei militare, asupra analizei strategice a apărării.

Nici nu pot să spun de câţi bani avem nevoie. Fiindcă iarăşi trebuie să ne întoarcem la misiunile armatei. Şi dacă ele rămân tot acelea care au fost acum 20 de ani: operaţiunea de menţinere a păcii din zona transnistreană, paza spaţiului aerian, pregătirea pentru operaţiunea de menţinere a păcii peste hotare, menţinerea capacităţilor minime de contracarare a unei agresiuni. Atunci noi într-adevăr avem nevoie de cel puţin un procent din PIB. Ceea ce ar fi o sumă destul de mare.”

Europa Liberă: Domnule Marinuţa, cum s-ar explica faptul că deocamdată în Republica Moldova numărul nostalgicilor după Armata Roşie e mult mai mare decât numărul celor care ar veni cu onor şi cinste la adresa Armatei Naţionale?

Vitalie Marinuţa: „Nu ştiu, cred că aşa am lucrat noi pe parcursul a 21 de ani, că nu am putut să ne promovăm imaginea Republicii Moldova, imaginea Armatei, imaginea a tuturor instituţiilor de stat, ca ele să prevaleze asupra celor care au fost în Uniunea Sovietică. Dar eu nu cred că trebuie să fie un efort doar a Ministerului Apărării.

Trebuie să fie un efort comun al Guvernului, al societăţii civile, a nostru a tuturor. Noi trebuie să ne dorim şi dacă ne dorim cred că putem să o facem. Eu permanent am crezut în viitorul Republicii Moldova, am crezut în viitorul armatei. Dacă nu aş fi crezut, demult nu eram în Moldova şi nu eram în Armată. Mereu sunt cu capul în sus, fiindcă a fi sărac nu este o ruşine. Este o ruşine să nu faci nimic ca să scapi de sărăcia în cauză.”