În ceasul al doisprezecelea, după mai multe eşecuri, primăria a reuşit să cureţe străzile acelea de comercianţi.
Am fost ieri, 4 septembrie, la Piaţa Centrală şi... am bolovănit ochii. Străzile din jur, care fuseseră ani de zile fieful comercianţilor ambulanţi, păreau mai
Aşadar, dacă vrei, poţi! Primăria şi-a arătat forţa, a demonstrat că ştie nu doar să avertizeze, ci şi să-şi pună în practică avertismentele. Mărturisesc că sînt foarte uimit de această izbîndă a edililor. Şi asta pentru că ani de zile pe comercianţii de acolo îi durea-n cot de deciziile primăriei.
Întrebarea care se impune în mod normal este următoarea: păi, ce a împiedicat-o pe primărie să-şi realizeze hotărîrea mai înainte? Că dorinţă a existat, dovadă sînt deciziile similare ale edililor ignorate de comercianţi. Cum de anterior nu s-a putut, iar acum s-a făcut? Ce s-a întîmplat între timp? Mă tem că răspunsul la această întrebare e greu de aflat.
Mai departe. E normal să ne întrebăm şi ce fac acum vînzătorii alungaţi. Au dat ei oare buzna pe teritoriul pieţei, împăcaţi cu gîndul că trebuie să plătească taxe? Să fim serioşi! Oamenii pesemne reflectează acum, şi-au luat o pauză pentru a vedea ce va mai fi. Şi şi-au trimis deja o parte din „coechipieri” să protesteze la primărie. Şi dacă primăria se va lăsa înduplecată de protestatari, e limpede că străzile din jurul pieţei vor redeveni repede ce au fost. Pe de altă parte, trebuie să li se ofere nişte tejghele şi acestor vînzători, chiar dacă ei nu vor să plătească taxe.
Curăţînd străzile adiacente Pieţei centrale, primăria a rezolvat problema numai pe jumătate. Mîine sau poimîine, cohortele de vînzători ambulanţi de lîngă Piaţa centrală îşi pot face apariţia pe alte străzi ale urbei.