„Costurile securităţii în condiţii de neutralitate sunt atât de mari, încât aproape niciun stat nu şi-l permite.”
Revenind la discuţia despre scutul antirachetă, recent, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a folosit un limbaj extrem de dur, avertizând din nou că implementarea proiectului în care Rusia vede o ameninţare ar putea însemna o revenire la perioada Războiului Rece. Într-un interviu cu postul nostru de radio, Iulian Chifu, consilierul pentru afaceri strategice, securitate şi politică externă a preşedintelui României, a discutat, printre altele, despre felul cum se raportează la astfel de declaraţii România, vecina din vest a Republicii Moldova care participă la proiectul european de apărare antirachetă:
Europa Liberă: Alianţa pune preţ mare pe relaţia sa cu Rusia, care a fost mereu una complicată. Dar acum se prefigurează parcă noi tensiuni în această relaţie. Chiar recent l-am auzit pe ministrul de externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov zicând că dacă se continuă tot aşa cu scutul antirachetă, asta ar putea duce această relaţie în situaţia care a existat pe timpul războiului rece sau aproape de aceasta. Vedeţi dumneavoastră o tensiune mai mare în această relaţie? Ştim poziţia Federaţiei Ruse faţă de tot ce se întâmplă în Siria, în Libia...
Iulian Chifu: „Rusia îşi joacă propria carte, în măsura în care poate să o facă şi cu instrumentele pe carele are la dispoziţie. Federaţia Rusă ştie foarte exact care este capacitatea sa militară, comparativ cu cea a NATO. Pe de altă parte, Serghei Lavrov, ca reprezentant al Federaţiei Ruse, încearcă, în tonurile publice pe care le emite, să repoziţioneze Federaţia Rusă acum, înaintea unei campanii prezidenţiale în Statele Unite, pentru a-şi creşte valoarea de întrebuinţare a elementelor pe care le pune pe masă şi pentru a creşte presiunea asupra liderilor politici actuali americani. E doar o formulă de poziţionare, în vederea unei negocieri, care se anunţă, cel mai probabil, după momentul în care la Casa Albă va fi stabilit viitorul preşedinte, că e vorba de un al doilea mandat al preşedintelui Obama, că e vorba de o schimbare de preşedinte la Casa Albă. Ori, trebuie lecturat acest tip de afirmaţii venite în asemenea momente, în această cheie, şi nu trebuie atribuit Federaţiei Ruse zona aceasta de naivitate că n-ar cunoaşte despre ce este vorba în zona scutului antirachetă, că ar avea o preocupare reală în privinţa unei eventuale ameninţări din partea scutului. Federaţia Rusă a participat la exerciţii comune, în Germania, chiar în luna martie, pentru testarea diferitelor formule. Are o propunere reală de cooperare back-to-back, prin care sistemele de supraveghere ale NATO şi Federaţiei Ruse să poată să coopereze şi să supravegheze orice rachetă ar zbura către teritoriile celor 2 state. Însă, vă spuneam, Rusia, în mod legitim, de altfel, din punctul de vedere al interesului său naţional, încearcă să forţeze, în această perioadă, o poziţionare mai bună, în vederea viitoarelor negocieri ce vor avea loc cu Statele Unite.”
Europa Liberă: Este, din punctul dumneavoastră de vedere, Republica Moldova prinsă oarecum într-o strâmtoare între Rusia şi NATO? Şi cum ar trebui să se comporte? Populaţia optează pentru neutralitate, consensul politic tot parcă pe partea asta e.
Iulian Chifu: „Republica Moldova nu se poate afla într-un impas sau într-o strâmtoare, cum spuneţi dumneavoastră, într-o limitare sau presiune, decât dacă resimte o asemenea situaţie. Nu cred că e cazul. Este opţiunea Republicii Moldova de a se poziţiona în mod public, cum doreşte, în raport cu toate instituţiile statului. Din punctul meu de vedere, Republica Moldova are încă de soluţionat problema asigurării securităţii naţionale, apărării teritoriului şi a populaţiei, o problemă pe care nu a reuşit încă să o soluţioneze şi pe care recursul la neutralitatea constituţională nu are cum să o ajute în viitor. Întrucât costurile pentru a putea valida neutralitatea şi a asigura securitatea naţională, în condiţii de neutralitate, sunt atât de mari, încât nu numai Republica Moldova, dar aproape niciun stat al lumii nu şi-l permite, poate cu excepţia Elveţiei care este însă situată geografic în mijlocul NATO şi în mijlocul Uniunii Europene. Din punctul acesta de vedere, e opţiunea cetăţenilor Republicii Moldova, va fi probabil făcută în timp, în momentul în care acest lucru va ajunge pe agenda de discuţii. E prea devreme, pe de altă parte însă e încă o problemă nerezolvată încă de nicio putere care a venit, care a succedat la Chişinău. Nimeni n-a reuşit să pună pe masă o formulă coerentă, sustenabilă de soluţie de securitate pentru Republica Moldova.”