În 20 de ani R. Moldova va fi un stat în care tinerii vor avea încredere în ziua de mâine

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit. La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii Punct şi de la capăt. Astăzi vă propun o discuţie despre efectele consumului de... apă neîncepută. Or, după asta pleacă mii de tineri, la fel ca şi personajele folclorice, peste mări şi ţări, de unde revin nu atât cu galbeni şi nestemate, cât cu virtuţile mai închegate, mai vârtoase şi mai statornicite. Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere astăzi se află directorul executiv al Consiliilor Americane pentru Învăţământ Internaţional din Republica Moldova, Daniela Munca-Aftenev şi Ala Marciuc, coordonator al Programului FLEX (Programul de schimb internaţional pentru elevi).

Europa Liberă: Sunteţi coordonatorii unor programe de schimb prin care au trecut deja suficienţi de mulţi moldoveni, ca să se ştie despre aceste programe, dar totuşi aş vrea şi dumneavoastră, Daniela, şi dumneavoastră, Ala, să ne povestiţi despre aceste filiere, despre aceste posibilităţi, prin care studenţi, elevi, dar şi maturi pot să ajungă să vadă ce mâncare de peşte este aceasta... America.

Daniela Munca-Aftenev: „Prilejul pentru care am venit noi aici, în studio, este împlinirea a 20 de ani de când Consiliile Americane pentru Învăţământ Internaţional activează şi în Republica Moldova. De câţiva ani, lucrăm ca asociaţie obştească care se numeşte ACTR-ACCELS.”

Europa Liberă: 20 de ani, asta înseamnă că imediat la un pas după proclamarea independenţei.

Daniela Munca-Aftenev: „Da, exact. Şi astăzi am venit ca să aducem la cunoştinţa tuturor celora care sunt interesaţi să-şi lărgească orizonturile profesionale şi academice despre programele pe care le administrăm, despre bursele pe care le ferim şi, cel mai important, despre posibilităţile de dezvoltare după program sau post-program, cum le numim noi.

Pentru că toţi absolvenţii noştri, când se întorc în Republica Moldova, devin activi, implementează diferite proiecte de schimb, regionale, la nivel republican uneori şi încearcă să împărtăşească experienţa acumulată în SUA – un punct în care se întâlnesc, de fapt, experienţa americană şi experienţa din Republica Moldova, şi ce avem noi mai bun, dorinţa de a face lucruri frumoase.”

Europa Liberă: Mărturisesc că i-am văzut pe oamenii aceştia, într-adevăr virusaţi, la congresele absolvenţilor de diverse programe. Într-adevăr, au o scânteie în ochi. Ala, cum se explică că oamenii aceştia vin altfel după aceste programe?

Ala Marciuc: „Fiind un coordonator al programului pentru elevi, pot să afirm cu siguranţă că anul pe care îl petrec elevii noştri, absolvenţii noştri în Statele Unite îi schimbă foarte mult.

Ei vin înapoi motivaţi să implementeze practica pe care au trăit-o în familiile americane, studiind în şcolile americane, făcând voluntariat în Statele Unite. Conceptul de voluntariat fiind înţeles mai amplu acolo, ei se reîntorc şi încearcă să implementeze ceea ce au învăţat ei.”

Europa Liberă: Să începem ab ovo, cum spuneau latinii. Cine beneficiază de aceste programe? Îi luaţi la întâmplare sau un tip anume de oameni trimiteţi?

Ala Marciuc: „FLEX-ul se implementează din 1993 şi în cadrul programului au fost selectaţi 687 de studenţi. Cum au fost ei selectaţi? Participanţii care aplică la acest program trebuie să corespundă anumitor criterii. În primul rând, să fie născuţi într-o perioadă anumită şi să studieze limba engleză.”

Europa Liberă: Adică să fie suficient de maturi şi independenţi.

Ala Marciuc: „Ca să poată învăţa şi aduce toate practicile bune în Republica Moldova. Dar limba engleză nu este un criteriu determinant. Plus la toate, trebuie să corespundă anumitor criterii pentru a fi eligibili pentru viza pentru Statele Unite. Şi să fie motivaţi. Noi, moldovenii, aş spune eu, avem suflet mare, consider eu, care presupune împărtăşirea a ceea ce ai acumulat, cu semenii, cu colegii şi cu comunitatea. Acesta este un principiu de bază în cadrul programului FLEX, care este respectat cu stricteţe de către participanţii noştri care devin mai apoi absolvenţi şi sunt integraţi în comunitatea mare a absolvenţilor programului.”

Europa Liberă: Ala, la modul practic, când spuneţi că vin şi aplică ceea ce au învăţat, ce fac ei la modul practic?

Ala Marciuc: „După ce se întorc din program, noi îi asigurăm cu un seminar de reintegrare. Adică coordonatorul de absolvenţi este obligat să facă un seminar cu ei şi să le explice ce facem noi mai departe cu toată experienţa aceasta pe care au acumulat-o.”

Europa Liberă: Adică ca pe nişte scanfandri îi ridicaţi la suprafaţă lent.

Ala Marciuc: „O particularitate a participanţilor noştri e că ei sunt foarte rapizi în tot ceea ce fac. Adică chiar dacă noi intenţionăm să-i ridicăm lent, ei se adaptează foarte uşor şi sunt flexibili. Trecerea aceasta are loc foarte repede şi foarte eficient. După care noi le prezentăm oportunităţile pe care ei le au şi grant-urile de care pot ei beneficia.

În acest context, aş vrea să menţionez şi programul de grant-uri pe care îl oferă absolvenţilor şi Ambasada Statelor Unite. Revenind, se cunosc deja între ei şi creează grupuri de iniţiativă care duc la diverse proiecte, de exemplu, în domeniul participării comunitare. Ei sunt foarte activi în proiecte şi evenimente de caritate: donare de cărţi şi jucării pentru orfelinate, evenimente cu conotaţie ecologică. Foarte mulţi din ei încearcă să implementeze practicile pe care le-au văzut în comunităţile mici din State şi chiar aceeaşi curăţenie devine o activitate interesantă.”

Europa Liberă: Daniela, vorbind la modul general, după ce revin aceşti oameni din America, lor le pasă, le pasă de viaţa lor, de viaţa comunităţii, de ce văd în preajmă. Cum se întâmplă aceste declic? De ce încep să funcţioneze oamenii anume după ce revin din America?

Daniela Munca-Aftenev: „În primul rând, cuvântul „America” creează o alură aşa, de perfecţiune.”

Europa Liberă: A, da-i folclor sigur.

Daniela Munca-Aftenev: „Un vis, da, la care foarte multă lume visează. Atunci când absolvenţii noştri pleacă în Statele Unite, ei fac oricum un fel de comparaţie. Deci, ei compară, da, în fiecare domeniu, cum învăţăm noi la şcoală, care sunt cunoştinţele pe care le acumulăm noi, de exemplu. Sau dacă e vorba de un grup de primari: cum administrăm noi, cum gestionăm noi gospodăriile în Republica Moldova şi cum se întâmplă lucrul acesta în Statele Unite. Şi atunci când se face o paralelă, cred că mulţi din delegaţii noştri vin acasă cu încredere în sine şi, probabil, este cel mai important lucru pe care ei îl învaţă în cadrul acestor programe.

Faptul că şi noi putem lucra la un nivel foarte înalt şi noi avem foarte multe lucruri pe care le putem implementa, suntem creativi, riguroşi în ceea ce facem, suntem disciplinaţi. Şi atunci când vin din Statele Unite, foarte mulţi spun: „Putem face lucruri la fel de frumoase ca în Statele Unite” sau Republica Moldova peste câţiva ani, nu ştiu 10, 20, poate mai mult, poate deveni o ţară foarte dezvoltată, dacă noi, dacă ne vom utiliza raţional forţa şi entuziasmul pe care îl avem în noi. Iată de ce, la întoarcere, participanţii noştri sunt molipsiţi de acest entuziasm, dar şi de încrederea în sine.”

Europa Liberă: Daţi-ne nişte exemple, istorii de succes.

Daniela Munca-Aftenev: „Foarte multe istorii de succes. De exemplu, proiectul care este organizat de către Olga Melniciuc, care este absolventă a Programului Lumea Deschisă -2011. Dumneaei a lucrat în program cu un alt absolvent parlamentar, Liliana Palihovi care este vicepeşedinte al Parlamentului Republicii Moldova şi a oferit burse la 25 de tineri din Republica Moldova, ca să înveţe despre liderism. Au invitat-o, de fapt, şi pe doamna Băsescu, fiica preşedintelui României.”

Europa Liberă: Elena Băsescu?

Ala Marciuc: „Elena Băsescu care a fost ambasadoarea programului şi care le-a oferit participanţilor o bursă. Ei au plecat, au fost vizitatori ai Parlamentului European şi au văzut cum doamnele fac carieră în politică, cresc ca şi lideri. Deci, se întâmplă aşa că 1 absolvent sau 2 absolvenţi creează oportunităţi şi diseminează informaţia la, cel puţin, 20-30 şi mai mulţi cetăţeni din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar acţiuni practice? Iată un om care a venit şi a topit gheţarul în jurul lui sau au înflorit ghioceii exact pe 1 metru pătrat unde se află acest absolvent.

Daniela Munca-Aftenev: „Domnul Nicolae Dandiş de la Cahul, directorul Centrului Pro-Europa, a înverzit un spaţiu din Cahul, nu ştiu exact suprafaţa. A plantat copaci, a invitat lumea din Cahul să iasă afară, să pună mâna pe hârleţ, să sădească copaci, să amplaseze băncile pentru copii. O porţiune de teren pe care nu era nimic, în câteva zile, s-a făcut frumoasă şi este un proiect comunitar.”

Europa Liberă: Da, eu am utilizat metafora, dar chiar e la modul practic.

Daniela Munca-Aftenev: „La modul practic, da. Absolvenţii noştri lucrează în diferite domenii şi implementează proiecte pe diferite tematici. Un alt proiect, de exemplu, pe care îl administrăm noi: predăm engleza prin intermediul tehnologiilor Skype copiilor defavorizaţi din regiuni. De exemplu, şi acesta este un rezultat. Şi iată profesorii noştri care au fost în Statele Unite şi au învăţat cum se utilizează tehnologiile moderne în predare, s-au întors şi ei fac voluntariat, deci, predau engleza la copiii din raioane. Şi acuma avem 6 regiuni şi peste 100 de copii care beneficiază de aceste studii. Şi acesta este un rezultat foarte frumos. Deci, diseminarea înseamnă că o singură persoană poate să ajute zeci de alţi cetăţeni ai Republicii Moldova şi să-i implice într-un proiect foarte interesant. Acestea sunt rezultatele despre care vorbim noi.”

Europa Liberă: Sunt obligat să vă întreb: în contradictorie există şi exemple la care nu vă aşteptaţi? Să vină oamenii cu dispoziţii anti-americăneşti, cheguevariste, să fie mai teribilişti decât au plecat, Ala?

Ala Marciuc: „Participanţii toţi se întorc mai sensibili şi mai toleranţi faţă de aproapele său. Respectiv, nu există exemple de genul acesta. Cel puţin, în practica mea de coordonator de proiect.”

Daniela Munca-Aftenev: „Eu aş spune exact invers. Deci, sunt foarte mulţi care vin şi le este dor de Statele Unite şi vor să se întoarcă. E o altă problemă a noastră. Atunci când participă într-un program de schimb, absolvenţii noştri primesc bursa J-1, care cere ca aceştia să se întoarcă în Republica Moldova şi să stea aici.”

Europa Liberă: Obligatoriu.

Daniela Munca-Aftenev: „Da, exact. Cel puţin, 2 ani de zile după reîntoarcere.”

Europa Liberă: Aceasta e o condiţie formală, dar, de fapt, înseamnă că pe parcursul acestor ani ei, volens nolens ei măcar ceva vor aplica.

Daniela Munca-Aftenev: „Exact. Asta ar fi logica.”

Europa Liberă: Dar de ce anume le este dor?

Daniela Munca-Aftenev: „Programele de schimb nu oferă salarii. Nu putem vorbi despre bani.”

Europa Liberă: Nişte bani de buzunar li se dă sau nu?

Daniela Munca-Aftenev: „Li se dă, dar mai puţin. Banii de buzunar acoperă cheltuielile de bază. Nu şi-ar permite nimic extravagant. Nu vorbim despre sume mari de bani.”

Europa Liberă: Adică ei nu vin cu maşini cumpărate?

Daniela Munca-Aftenev: „Nu, ei vin cu impresii. Mai ales atunci când călătoresc, vă daţi seama când vizitează oraşele din Statele Unite, cunosc persoane interesante. Foarte mulţi absolvenţi de-ai noştri devin activi acolo, de exemplu. Şi devin voluntari activi.

Un absolvent a fost la Casa Albă şi premiat pentru activitate de voluntariat acolo. Profesori de-ai noştri sau specialişti în diferite domenii au publicat articole. Noi avem pe cineva care publicat un articole în Harvard Review. Şi succesele iată şi acolo, pe care le au absolvenţii noştri îi încurajează şi probabil le dă mai multe forţe proprii şi, atunci când vin în Republica Moldova, bineînţeles că tânjesc după această reuşită pe care au avut-o acolo.

Este chiar posibil ca unii să se realizeze mai uşor în Statele Unite pentru că sunt, probabil, mai multe condiţii pentru a te afirma. Este mai uşor să te afirmi, să faci o carieră, poate este mai uşor să găseşti un loc de muncă care ţi-ar plăcea decât în Moldova. Şi lucrul acesta, probabil, în face să fie nostalgici după Statele Unite.”

Europa Liberă: Şi pe Ala vroiam să o întreb despre impresiile celor care vin din America şi eventual să-mi spună Ala impresiile personale. Cu ce a venit după prima sa vizită în Statele Unite? Dar, înainte de aceasta, să vă spun ce am păţit eu, la o vârstă destul de avansată.

După ce că am călătorit mult la viaţa mea cu avionul, făceam naveta la Moscova, dar, timp de o săptămână, cât am călătorit în America cu avionul, cred că mi-am făcut plinul pentru întreaga viaţă şi ceea ce m-a impresionat era diversitatea. Cât de diversă poate să fie ţara aceasta, de la un ţărm la altul, ai de toate, inclusiv am rămas perplex când văzut plantaţiile de vii din California sau frumuseţile din statul Utah etc., etc. Mă credeam un om destul de refractar la tot felul de emoţii. Chiar am venit foarte impresionat şi cred că am fost şi eu virusat. Ala, dumneavoastră, după prima vizită ce vi s-a întâmplat?

Ala Marciuc: „Eu aş vrea să încep cu ce vin participanţii. Participanţii noştri vin cu emoţii. Nu poţi să descrii toată plenitudinea sentimentelor pe care au trăit-o ei. Ei se întorc şi cu un bagaj foarte mare de cunoştinţe. Şi ceea ce este foarte important, cu un bagaj de cunoştinţe practice. Chiar dacă sistemul educaţional în Statele Unite diferă de sistemul nostru, ei totuşi îşi măresc cunoştinţele în diverse domenii. Cu ce am venit eu? Eu, la fel, am venit cu emoţii.

Eu nu am fost participantă a programului FLEX, cu părere de rău. Eu am fost în cadrul altui program, nu din partea Consiliilor Americane, dar eu am fost la o vârstă destul deja de matură, să spun aşa, la 23 de ani şi eu am venit cu sentimentul de mândrie, în primul rând, că sunt moldoveancă şi că am demonstrat acest fapt şi acolo, şi în alte părţi. Şi am venit contaminată de sentimentul lor de devotament faţă de muncă, pe care încerc să-l aplic şi aici. Şi am venit cu un sentiment de admiraţie faţă de cetăţenii Statelor Unite din considerentul că ei ştiu ce vor şi fac totul pentru a-şi atinge scopul. Asta este”.

Europa Liberă: Daniela, cum se explică existenţa totuşi a unor spirite anti-americăneşti? După ce că ne ajută, în întreg spaţiul post-sovietic, ne ajută să ne ridicăm în picioare, să ne construim propriile economii şi state, şi democraţii, unii oameni nu acceptă şi se uită chiorâş, nu mă refer neapărat la Zadornov, cunoscutul scriitor rus. Mă refer la stări de spirit din societate.

Daniela Munca-Aftenev: „Una din întrebările pe care ni le pun participanţii programului, atunci când vin să afle despre programele de schimb este: dar care este interesul Statelor Unite, dar de ce achită ei sumele acestea mari pentru a ne plăti şi drumul, şi cazarea, şi bursele acestea mici pe care le primesc ei. Deci, întotdeana există gândul că trebuie să fie un interes sau este un interes ascuns în cadrul programelor de schimb.”

Europa Liberă: Ascuns şi perfid.

Daniela Munca-Aftenev: „Şi perfid, da, neapărat. Sau nimic nu este gratis. Şi gândul acesta persistă. Probabil, vine şi din cultura sovietică, de atunci când tot ce era din vest era rău, era malefic, capitalismul în sine. Şi probabil reminiscenţa acestei atitudini a rămas până în ziua de astăzi, mai ales, la generaţiile în vârstă. Şi există într-adevăr întrebarea: de ce se achită sumele acestea, de ce se invită aceşti elevi sau profesionişti tineri în Statele Unite, de ce se achită drumul şi toate călătoriile, şi toate celelalte cheltuieli legate de program. Înseamnă că există un anumit scop, un plan anume de cucerire a lumii, în care jucăm şi noi, fără să ne dăm seama. Iată de ce există şi anumite păreri negative şi este absolut firesc ca să existe diferite reacţii la programe de schimb sau la ceea ce fac Satele Unite ale Americii pentru...”

Europa Liberă: Şi americanii sunt conştienţi de asemenea reacţie.

Daniela Munca-Aftenev: „Bineînţeles. Ei înţeleg pentru că au trecut şi ei prin momente dificile. A fost şi războiul rece. Am fost plecată în Statele Unite din 2006 până în 2008 şi atunci Partidul Comuniştilor fiind la conducere, foarte mulţi americani mă întrebau: „Da eşti un comunist, da?” Şi zic: „Nu sunt un comunist”. „Dar, dar eşti dintr-o ţară comunistă”. Zic: „Nu este o ţară comunistă. Noi avem un Partid al Comuniştilor, de fapt, care este la putere.” Şi ei mă întrebau: „Da puteţi să vorbiţi liber pe stradă sau aveţi şi Coca-Cola acolo, este posibil de cumpărat?” Sau: „Îl puteţi asculta pe Michael Jackson?”, de exemplu. Adică erau întrebări din acestea care mie mi se păreau foarte naive.”

Europa Liberă: Adică reminiscenţa macartismului.

Daniela Munca-Aftenev: „Exact. Şi atunci am discutat cu mai mulţi americani care erau mai în vârstă, care aveau după 40 de ani şi ei îmi spuneau că ştiţi, în anii ’70,’80, ne speriau foarte mult că, uite o să vină ruşii şi o să arunce bombele peste Statele Unite sau uite, de când a fost lansat Sputnik-ul, aceasta este o primejdie pentru ţara noastră, pentru că ruşii vor neapărat să ne distrugă.

Şi din partea lor a fost o anumită frică care a fost creată şi implementată şi foarte multe imagini greşite ei le au, de fapt, despre Europa de Est, de exemplu, să vorbim despre România, Ucraina şi Moldova inclusiv. Personal a trebuit neapărat să le explic că noi suntem, de fapt, într-o ţară democratică şi putem vorbi pe stradă despre orice fel de subiecte, politică, inclusiv putem să criticăm preşedintele sau să facem anumite comentarii negative. Pentru ei a fost o surpriză să audă lucrul acesta, pentru că unii consideră că uite, războiul rece continuă, sub o formă sau alta, în regiunea aceasta a Europei.”

Europa Liberă: Daniela, dar americanii sunt consideraţi etalon al consumismului, cel puţin, până la criză. Din observaţiile dumneavoastră şi ale dumneavoastră, Ala, adolescenţii, tinerii mai fragezi riscă să se contamineze, întâi de toate, de consumism şi după aia de background-ul democratic, de libertăţi, de încredere şi aşa mai departe. Aţi observat şi această sclipire în ochi cumva sau nu?

Daniela Munca-Aftenev: „Este foarte uşor, spunem noi, să te obişnuieşti cu ceva mai bun. Haideţi să zicem: în Statele Unite sunt mai multe resurse pe care ei le folosesc şi nu trebuie să economisească la fel de mult, cum o facem noi, în Republica Moldova, dacă am face o comparaţie. Dacă se molipsesc participanţii noştri de acest lucru? Probabil, într-o oarecare măsură, dar nu neapărat într-un mod vădit.

Eu nu am observat o tendinţă spre consumerism. Stilul nostru de viaţă este mai, aşa mai econom, în esenţă, şi, atunci când te întorci aici, eşti nevoit să fii prudent cu toate resursele pe care le avem noi la dispoziţie. De exemplu, noi lucrăm într-un birou, chiar hârtia, încercăm să fim economi oricum. Dacă am fi fost în Statele Unite, poate lucrul acesta nu ar fi fost atât de evident. Dar consumerism într-o măsură foarte mică.”

Ala Marciuc: „De fapt, eu vroiam să menţionez că schimbul de experienţă merge pe ambele paliere. Adică atât participanţii noştri se contaminează de ceva din stilul de viaţă american, cât şi familiile din Statele Unite sau colegii lor din Statele Unite preiau practicile bune pe care le introduc participanţii noştri. Adică, poate într-o oarecare măsură se molipsesc cetăţenii Statelor Unite de neconsumerismul nostru şi, în final, este o simbioză destul de bună, aş spune eu.”

Europa Liberă: Întrebarea firească este: în cât timp credeţi că se poate eroda că, de fapt, aceasta urmăresc şi americanii şi nu doar ei, partenerii noştri strategici europeni la fel, încearcă să dea undiţa şi nu peştele. În cât timp credeţi că totuşi se poate schimba masa critică, astfel încât să domine spiritul cu care vin absolvenţii programelor dumneavoastră. Ce prognoze aveţi, Daniela?

Daniela Munca-Aftenev: „Noi am împlinit recent şi noi 20 de ani de independenţă, Republica Moldova. Eu zic că în acest timp ţara noastră s-a schimbat foarte mult. Spre deosebire de părinţii noştri, noi avem mut mai multe oportunităţi. Călătorim mai mult. Câştigăm, probabil, mai mult. Ne permitem nişte lucruri care 20 de ani în urmă erau practic imposibile, unele lucruri. De aceea, zic eu că poate nu ne dezvoltăm noi cu viteza pe care ne-am dori-o, dar ne descurcăm destul de bine. Și avut ocazia să călătoresc şi în alte ţări ale spaţiului post-sovietic: Kazahstan, Uzbekistan, Georgia.


Chiar şi în comparaţie cu alte ţări, Republica Moldova se dezvoltă totuşi destul de vertiginos: drumurile care se construiesc acum, instituţiile noi care răsar aşa, peste noapte ca şi ciupercile. Deci, ne schimbăm, creştem, ne dezvoltăm. Eu ştiu, în... să mai zic încă 20 de ani. Haideţi să mai punem 20 de ani la prognoză. În 20 de ani, bănuiesc că Republica Moldova va fi un stat democrat, un stat dezvoltat, un stat în care tinerii vor avea încredere în ziua de mâine, vor avea încredere în forţele proprii, ceea ce este foarte important. Şi un stat din care lumea nu va dori să plece chiar atât de repede şi atât de uşor, cum s-a întâmplat până acuma.”

Europa Liberă: Prin urmare, peste 2 decenii veţi deveni inutili ca intermediari pentru asemenea programe.

Daniela Munca-Aftenev: „Este foarte posibil, da.”

Europa Liberă: Ala, prognoza dumneavoastră?

Ala Marciuc: „Prognoza mea este mai mult la nivel calitativ şi nu cantitativ, din considerentul că, în ultimul timp, ştiu eu, 5 ani durează cât o clipă. Respectiv, eu consider: cu cât mai mulţi participanţi vom avea noi în programele noastre, cu atât mai repede va veni schimbarea în Republica Moldova. Şi respectiv fiecare fin ei depinde cât de repede vom progresa noi şi vom deveni un stat autosuficient.”

Europa Liberă: Apropo, de calitate, dumneavoastră observaţi schimbarea de priorităţi, de orizonturi la modul practic?

Ala Marciuc: „De valori.”

Europa Liberă: De valori, evit această noţiune, pentru că au compromis-o politicienii. Dar scara de valori într-adevăr, ceea ce era la părinţii, bunicii noştri diferă foarte mult de scara de valori, de priorităţi, de orizonturile tinerilor. Dumneavoastră aţi putea, de exemplu, să ne spuneţi iată o deosebire esenţială sau o modificare vizibilă la nivelul tinerei generaţii care se orientează spre alte valori, spre alte principii de viaţă.

Ala Marciuc: „Aş dori să menţionez că ei au devenit totuşi mai optimişti decât persoanele în etate. Plus la toate, ei au devenit mai deschişi spre schimbare, ceea ce este foarte, foarte bine şi au devenit mai entuziaşti în tot ceea ce fac. Aceasta este ce am remarcat eu din experienţa de lucru cu tinerii. Ceea ce m-a impresionat totuşi, poate va fi în contradictoriu cu părerile multora: ei au devenit mai puţin materialişti, adică generaţiile mai tinere au conştientizat faptul că şi cunoştinţele sunt o valoare, nu doar banii, ceea ce mă bucură pe mine foarte, foarte mult. Şi ceea ce îmi dă speranţă pentru un viitor mai bun, cât de naiv nu ar suna.”

Europa Liberă: Psihologic este explicabil: oamenii care au trecut prin foamete şi război fireşte că aveau rezerve de săpun şi de chibrituri. Tinerii care ştiu că oricând pot să-şi ia tot ce le trebuie într-adevăr nu mai sunt consumişti. Daniela, dumneavoastră ce spuneţi? Portretul tinerei generaţii prin ce se deosebeşte în materie de scară de valori?

Daniela Munca-Aftenev: „Un lucru pe care eu îl admir la tinerii de astăzi şi studenţii, tinerii cu care lucrăm, asistenţii care lucrează în cadrul proiectului şi pe care noi îi intervievăm în fiecare an şi îi angajăm, este ambiţia personală. Dar nu ambiţia, ştiţi pe timpurile sovietice să fii ambiţios era o calitate negativă. Trebuia să fii modest. Trebuia să fii modest.

Europa Liberă: Ca toţi.

Daniela Munca-Aftenev: „Nu trebuia să te deosebeşti. Acuma generaţia tânără este mult mai ambiţioasă. Ştie exact ce-şi doreşte. Foarte mulţi părinţi nici nu ştiu că copiii lor au câştigat o bursă sau părinţii nici nu ştiu de unde a fost obţinută bursa respectivă. Deci, ei au devenit mult mai independenţi. Şi deja ştiu exact ce doresc să aibă în viaţă şi este un lucru foarte bun pe care eu îl admir.

Noi am fost poate o generaţie poate mai modestă de felul nostru, zic eu. Când eram eu la facultate eram mai modeşti. Chiar ne-a trebuit destul de mult timp să înţelegem ce fel de carieră ne dorim şi în ce fel de instituţie am dori să lucrăm. Acuma tinerii ştiu deja de la liceu cam ce ar dori să facă în viaţă, de aceea foarte mulţi studenţi de la universităţi au deja un job, lucrează undeva, într-o organizaţie, câteva ore pe zi, este un lucru salutabil şi este un lucru de care, zic eu, ar trebui să fim mândri, de faptul că generaţia nouă se descurcă, stau pe picioarele lor şi un lucru important pe care l-am învăţat din Statele Unite şi sper eu că va continua
mai departe cu generaţia nouă este investiţiile pe care le faci în propria persoană. Investiţiile... dacă ai o sumă de bani nu este chiar bine să cumperi o mobilă nouă sau să-ţi cumperi, nu ştiu, nişte haine noi.

Mai bine călătoreşti sau mai bine pleci la o şcoală de vară undeva în Europa sau în Marea Britanie, sau în Statele Unite. Investiţiile în persoană, în dezvoltarea profesională, sînt o valoare, au devenit un lucru, de fapt, apreciat de tinerii noştri. Studenţii mei, de exemplu, mare majoritate toate verile petrec peste hotare, învăţând ceva nou, lucrând, muncind, deci, ei nu mai aşteaptă ca părinţii să le achite taberele acestea de vară. Ei singuri găsesc oportunităţi şi burse, şi finanţare, ca să călătorească şi este cel mai salutabil lucru la generaţia de astăzi.”

Europa Liberă: N-aş vrea să desenăm în roz un portret al generaţiei de altruişti absoluţi. Totuşi, oamenii prin natura lor sunt egoişti pentru că au o viaţă şi trebuie să şi-o trăiască aşa, încât să le placă, dar ţara lor de baştină, Republica Moldova, nu întotdeauna le oferă locul cel mai potrivit pentru aceasta şi atunci întrebarea cea mai dificilă: absolvenţii acestor programe, dacă ar fi să poată alege unde să trăiască, ar alege Moldova sincer, din varii motive sau totuşi ar prefera să meargă acolo unde din start au o viaţă mai bună?

Daniela Munca-Aftenev: „Faptul că aceşti participanţi se întorc în Republica Moldova şi majoritatea se încadrează în câmpul muncii deja este un răspuns la întrebare. Mulţi dintre ei continuă, se întorc în Statele Unite, călătoresc, dar marea majoritate, dacă vă uitaţi chiar şi la organizaţiile internaţionale, de obicei, este un director străin, ceilalţi sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, care lucrează în cadrul acestor organizaţii.

Ce ne spune lucrul acesta? Ne spune faptul că ei şi-au găsit aici un locuşor al lor, şi-au găsit o modalitate de a lucra într-o organizaţie care le-ar satisface aceste necesităţi. Da, un alt ritm de muncă, un alt salariu, de ce nu, pentru că noi acuma avem organizaţii care plătesc salarii decente sau salarii mult mai mari decât ar face o organizaţie de stat. Şi până la urmă foarte mulţi absolvenţi de ai noştri găsesc un răspuns la această întrebare.”

Europa Liberă: Dar plătesc nu pe ochi albaştri, dar pe capacităţi.

Daniela Munca-Aftenev: „Pe capacităţi, da. Sunt foarte bucuroasă că în Republica Moldova se fac deja foarte, foarte multe angajări în bază de concurs, în bază de resume, de CV care sunt trimise la diferite organizaţii şi nu în baza unor cunoştinţe sau cum s-a făcut înainte, dacă trebuia, de fapt, părinţii să sune sau să găseşti o rudă care să te angajeze cumva la lucru.

Acuma lucrul acesta este deja demodat, sunt organizaţii de HR, oricine poate suna, trimite actele şi se poate angaja, poate cere şi un salariu adecvat, de exemplu. Da, este un lucru care se discută acuma la interviu: ce salariu aţi dori şi este un lucru care mie îmi spune că totuşi ne dezvoltăm în direcţia potrivită şi îmi spune şi faptul că cei care vin din Statele Unite pot să-şi găsească aici fericirea şi profesională, şi personală, de ce nu? Foarte mulţi se întorc, chiar şi directorul nostru este un exemplu, directorul David Jesse al Consiliilor Americane s-a căsătorit, de fapt, cu o doamnă care lucrează la Corpul Păcii.”

Europa Liberă: Deci s-a naturalizat.

Daniela Munca-Aftenev: „Exact. Şi atunci dumnealui nu mai vrea să plece înapoi în State... Noi ne mirăm, deci, şi-a găsit locul aici, fericirea în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Ala, răspunsul dumneavoastră de ce oamenii aceştia sunt mai patrioţi, în timp ce ar trebui să fie mai cosmopoliţi. Mai patrioţi în sensul non-patetic al cuvântului.


Ala Marciuc: „Răspunsul meu ar decurge din cunoştinţele şi regulile programului. Ei sunt învăţaţi să devină mai patrioţi. Este un program de lungă durată.

Să stai un an de zile într-o ţară destul de patriotică, chiar aş spune eu, foarte patriotică, ca Statele Unite, nedorind, te contaminezi de patriotismul lor şi, reîntorcându-te în ţară, aplici acest patriotism la realitatea Republicii Moldova. Respectiv aceasta este o consecinţă, aş spune eu, foarte bună, a programelor noastre.”

Europa Liberă: Şi urmărită, nu?

Ala Marciuc: „Da, aceasta este.”