Koba Liklikadze: „Dlui Saakaşvili nu îi place când i se dau recomandări.”
Secretarul-general NATO Anders Fogh Rasmussen s-a aflat săptămâna trecută într-un turneu diplomatic în trei foste republici sovietice caucaziene, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan. În Georgia, care este şi un aspirant activ la aderarea euro-atlantică, liderul NATO a spus că această ţară se află în faţa unui „test pentru democraţie”, referindu-se atât la alegerile parlamentare din 1 octombrie, ca și cele prezidențiale de la anul. Despre ecourile vizitei şi declaraţiilor secretarului general al NATO lansate la Tbilisi am discutat cu comentatorul serviciului georgian al Europei Libere, Koba Liklikadze:
Koba Liklikadze: Această vizită nu este legată în mod direct de alegeri, dar aşa cum în Georgia este acum în plină desfăşurare campania electorală, dl Rasmussen le-a amintit georgienilor că NATO şi ţările membre ale organizaţiei aşteaptă un scrutin cu adevărat democratic. NATO va trimite observatori la aceste alegeri şi va fi foarte atentă la ceea ce se va întâmpla. Pentru că în această organizaţie, nu doar militară, ci şi politică, pot ajunge nu doar cei ce au mult armament, ci neapărat şi multă democraţie, justiţie echitabilă, putere responsabilă şi presă liberă.
Europa Liberă: Subiectul politicii externe, în particular cel al aderării euro-atlantice, este unul ce rezonează la electoratul georgian sau nu prea?
Koba Liklikadze: Acest subiect îi va preocupa puternic pe georgieni cel puţin până atunci când vom ajunge să fim membri ai NATO şi UE. Eu cred, însă, că pentru aceste alegeri, din 1 octombrie, pe care mulţi le numesc „determinante”, acest subiect nu este la fel de important cum a fost de exemplu în Ucraina atunci când Partidul Regiunilor, o formaţiune cu viziuni puternice anti-NATO a fost preferată de marea majoritate a electoratului, care i-a lăsat în afara carosabilului pe pro-occidentalii Iuşcenko şi Timoşenko. În Georgia situaţia este diferită. Există doi mari concurenţi –partidul guvernamental Mişcarea Naţională şi Noua coaliţie „Visul georgian” - dar ambele orientate spre aderarea la structurile europene. Aşa că politica externă va rămâne neschimbată în cazul oricărui rezultat. Georgia rămâne o ţară foarte săracă, cu o pensie similară celei din Turkmenistan şi un şomaj de 18 la sută. Aşa că rezonanţă la electorat au ofertele sociale, nu cele de politică externă.
Europa Liberă: Ce fel de efect asupra politicienilor georgieni au declaraţii de felul celor ce au sunat de această dată, când dl. Rasmussen a spus că viitoarele alegeri vor fi un test de democraţie?
Koba Liklikadze: Dl Saakaşvili nu îi place când i se dau astfel de recomandări. Pentru că el crede că orice alegeri care scot învingătoare Mişcarea Naţională sunt exemplare. Membrele NATO şi UE, dar şi mulţi cetăţeni georgieni nu cred astfel. Şi e firesc să nu creadă, întrucât toate alegerile de până acum au avut neajunsuri: multe falsificări, voturi cumpărate, resurselor administrative folosite în scop electoral. Dar, atunci când a promis că va îndeplini criteriile de aderare, Saakaşvili însuşi a ridicat ştacheta nespus de sus. Acum se vede nevoit să dea înapoi. A slăbit presiunile asupra opoziţiei, a scos sechestrul de pe frecvenţa postului TV de opoziţie Maestro, la fel şi de pe conturile bancare ale liderilor de opoziţie. Cu mari dificultăţi, dar liderii opoziţiei pot acum să se expună public, chiar dacă sunt presaţi sau loviţi cu pietre. Preşedintele şi-a luat angajamente atât de înalte, încât acum, dacă observatorii din nou vor rămâne nemulţumiţi de corectitudinea alegerilor, Georgia riscă să i se spună: „Mulţumesc că trimiteţi cu un batalion mai mult în Afganistan, dar, sorry, în acest club nu puteţi fi primiţi.” Acesta va fi o sentinţă şi pentru regimul Saakaşvili, şi pentru viitorul democratic al Georgiei. Cred că lucrurl acesta este înţeles şi de putere, şi de opoziţie, iar populaţia chiar nu mai pare dispusă să accepte o democraţie de tip „hibrid”.
Europa Liberă: Dar poporul georgian mai crede acum că va ajunge în curând în NATO?
Koba Liklikadze: Spre regret, foarte puţini şi acesta este „meritul” dlui. Saakaşvili, care prea multe promisiuni a făcut, şi cu referire la aderare, şi la soluţionarea conflictelor teritoriale. Totuşi eu cred că odată ce la summitul de la Chicago s-a repetat ceea ce am auzit în 2008, Georgia mai are şanse şi va deveni membră NATO atunci când îşi va îndeplini toate angajamentele. Alegerile democratice sunt una din condiţiile prioritare pentru primirea planului de acţiuni pentru aderare. Deci, eu cred că NATO nu e peste deal. Doar că Georgia trebuie să-şi facă tema pentru acasă.
Koba Liklikadze: Această vizită nu este legată în mod direct de alegeri, dar aşa cum în Georgia este acum în plină desfăşurare campania electorală, dl Rasmussen le-a amintit georgienilor că NATO şi ţările membre ale organizaţiei aşteaptă un scrutin cu adevărat democratic. NATO va trimite observatori la aceste alegeri şi va fi foarte atentă la ceea ce se va întâmpla. Pentru că în această organizaţie, nu doar militară, ci şi politică, pot ajunge nu doar cei ce au mult armament, ci neapărat şi multă democraţie, justiţie echitabilă, putere responsabilă şi presă liberă.
Europa Liberă: Subiectul politicii externe, în particular cel al aderării euro-atlantice, este unul ce rezonează la electoratul georgian sau nu prea?
Koba Liklikadze: Acest subiect îi va preocupa puternic pe georgieni cel puţin până atunci când vom ajunge să fim membri ai NATO şi UE. Eu cred, însă, că pentru aceste alegeri, din 1 octombrie, pe care mulţi le numesc „determinante”, acest subiect nu este la fel de important cum a fost de exemplu în Ucraina atunci când Partidul Regiunilor, o formaţiune cu viziuni puternice anti-NATO a fost preferată de marea majoritate a electoratului, care i-a lăsat în afara carosabilului pe pro-occidentalii Iuşcenko şi Timoşenko. În Georgia situaţia este diferită. Există doi mari concurenţi –partidul guvernamental Mişcarea Naţională şi Noua coaliţie „Visul georgian” - dar ambele orientate spre aderarea la structurile europene. Aşa că politica externă va rămâne neschimbată în cazul oricărui rezultat. Georgia rămâne o ţară foarte săracă, cu o pensie similară celei din Turkmenistan şi un şomaj de 18 la sută. Aşa că rezonanţă la electorat au ofertele sociale, nu cele de politică externă.
Europa Liberă: Ce fel de efect asupra politicienilor georgieni au declaraţii de felul celor ce au sunat de această dată, când dl. Rasmussen a spus că viitoarele alegeri vor fi un test de democraţie?
Koba Liklikadze: Dl Saakaşvili nu îi place când i se dau astfel de recomandări. Pentru că el crede că orice alegeri care scot învingătoare Mişcarea Naţională sunt exemplare. Membrele NATO şi UE, dar şi mulţi cetăţeni georgieni nu cred astfel. Şi e firesc să nu creadă, întrucât toate alegerile de până acum au avut neajunsuri: multe falsificări, voturi cumpărate, resurselor administrative folosite în scop electoral. Dar, atunci când a promis că va îndeplini criteriile de aderare, Saakaşvili însuşi a ridicat ştacheta nespus de sus. Acum se vede nevoit să dea înapoi. A slăbit presiunile asupra opoziţiei, a scos sechestrul de pe frecvenţa postului TV de opoziţie Maestro, la fel şi de pe conturile bancare ale liderilor de opoziţie. Cu mari dificultăţi, dar liderii opoziţiei pot acum să se expună public, chiar dacă sunt presaţi sau loviţi cu pietre. Preşedintele şi-a luat angajamente atât de înalte, încât acum, dacă observatorii din nou vor rămâne nemulţumiţi de corectitudinea alegerilor, Georgia riscă să i se spună: „Mulţumesc că trimiteţi cu un batalion mai mult în Afganistan, dar, sorry, în acest club nu puteţi fi primiţi.” Acesta va fi o sentinţă şi pentru regimul Saakaşvili, şi pentru viitorul democratic al Georgiei. Cred că lucrurl acesta este înţeles şi de putere, şi de opoziţie, iar populaţia chiar nu mai pare dispusă să accepte o democraţie de tip „hibrid”.
Europa Liberă: Dar poporul georgian mai crede acum că va ajunge în curând în NATO?
Koba Liklikadze: Spre regret, foarte puţini şi acesta este „meritul” dlui. Saakaşvili, care prea multe promisiuni a făcut, şi cu referire la aderare, şi la soluţionarea conflictelor teritoriale. Totuşi eu cred că odată ce la summitul de la Chicago s-a repetat ceea ce am auzit în 2008, Georgia mai are şanse şi va deveni membră NATO atunci când îşi va îndeplini toate angajamentele. Alegerile democratice sunt una din condiţiile prioritare pentru primirea planului de acţiuni pentru aderare. Deci, eu cred că NATO nu e peste deal. Doar că Georgia trebuie să-şi facă tema pentru acasă.