Un succes al școlii muzicale românești de violoncel și condiția unui tînăr muzician.
Patru tineri români (doi din România și doi originari din R. Moldova) au fost selecționați dintre cîteva sute de violonceliști pentru a participa timp de o săptămînă la cursurile de perfecționare ale unei instituții de învățămînt muzical de cel mai înalt prestigiu, Academia Kronberg, din apropiere de Frankfurt. Cel mai tînăr dintre ei, 18 ani, Andrei Ioniță a fost distins aseară cu Premiul „Landgraf de Hesse 2012”, acordat unui muzician tînăr ce a dovedit putere de muncă și potențial artistic deosebit, pentru a-l încuraja să persevereze pe plan muzical. Victor Eskenasy a stat de vorbă pe larg cu tinerii muzicieni români între care Andrei Ioniță.
Centru prestigios de învățămînt muzical privat și de concerte, sediu al
Mai mult, Academia Kronberg acordă un stipendiu important pe timp de doi ani, în memoria violoncelistului rus Boris Pergamenșcikov, și un premiu în valoare de 5000 de euro, de încurajare, pentru muzicieni foarte tineri considerați de profesorii care i-au audiat drept speranțe majore pe plan internațional în arta violoncelului.
Anul acesta premiul, intitulat Landgraf von Hessen, după titulatura întemeietorului său, a fost împărțit între Andrei Ioniță, tînără speranță a violoncelului din România și Matthew Allen, un american de la Cleveland. Un succes de prestigiu pentru școala muzicală românească - Andrei fiind laureat între cei 55 de participanți activi la cursuri - și, implicit, al profesoarei sale, Ani-Marie Paladi de la Școala de Muzică No. 1, „Iosif Sava” din București.
In discuția noastră l-am întrebat pe Andrei Ioniță cum a ajuns la Academia de la Kronberg:
Andrei Ioniță: „ Am ajuns cu ajutorul părinților. Pot să spun că este
Intrebat cu cine studiază în acest moment și cum a ajuns să-și cunoască profesorul său de la Kronberg, Andrei mi-a răspuns:
Andrei Ioniță: „Am studiat aici cu profesorul Jens Peter Maintz, care va fi și profesorul meu începînd cu luna octombrie a acestui an la Universitatea de Arte din Berlin. A fost, prin urmare, o șansă de a-l cunoaște mai bine înainte de a începe studiul din plin. [...] Am ajuns să mă înscriu la Berlin, printr-un e-mail trimis dlui profesor, care m-a invitat întîi la un curs în Lichtenstein, după care a trebuit să susțin examenul de admitere în luna iunie și iată...”
In ce măsură se poate vorbi de o promovare adecvată a tinerilor din România de către instituțiile de stat, începînd de la calitatea instrumentului lor și pînă la lansarea tinerilor pe scenele internaționale, a fost întrebarea următoare:
Eu nu cînt pe in instrument românesc. L-am primit de la o fundație franceză și sînt destul de mulțumit cu el. Trebuie să recunosc că altfel mi-ar fi fost absolut imposibil să reușesc să-mi procur un instrument de calitate, nu numai pentru că în țară nu se găsesc asemenea instrumente, dar, pur și simplu, din cauza costurilor enorme. Sper să am oportunitatea să fac rost de un instrument cît mai bun și bănuiesc că voi avea șansă să particip la o audiție pentru un asemenea instrument dacă îmi voi continua studiile în străinătate...”
Andrei Ioniță: „Nu știu cum am putea să luăm atitudine. Adică să ne înființăm în fața televiziunii și să protestăm? Cred că este inutil. Sincer, din păcate, o spun cu durere...”
Your browser doesn’t support HTML5
Și cum privește viitorul, l-am întrebat pe Andrei Ioniță?