Ana Fodor: „nu poţi să te desprinzi de rădăcinile tale.”
Zilele acestea este în plină desfăşurare Festivalul Ethno Jazz. Printre oaspeţii manifestării am întâlnit-o şi pe doamna Ana Fodor, muzicolog şi compozitoare din România, cu care am stat de vorbă, între altele, despre talentele ce pot fi descoperite în Moldova. Deşi este oaspete a Festivalului Ethno Jazz, Ana Fodor a venit la Chişinău inclusiv pentru a invita artişti de aici să evolueze în Franţa, în cadrul Festivalului din Belfort.
Ana Fodor: „Primăria din Belfort, Franţa, practic mi-a pus întrebarea dacă sunt de acord să selectez talentele din România pentru a fi prezente într-un festival internaţional de muzică universitară, care este organizat de primăria din Belfort. De asemenea, am o responsabilitate şi faţă de calitatea Festivalului vizavi de organizatori şi vizavi de publicul care în trei zile de desfăşurare a Festivalului se ridică la o cifră de 80 de mii de persoane.”
Europa Liberă: Înţeleg că nu aveţi prea mult timp petrecut în Republica Moldova, totuşi puteţi să ne spuneţi dacă „cea mai săracă ţară din Europa” produce talente, pot fi găsite aici talente?
Ana Fodor: „Noi ştim că Republica Moldova este un tărâm nu doar foarte bogat în talente, și cu o şcoală care dezvoltă talentele muzicale de înaltă ţinută şi ştim că în momentul în care vin elevi în competiţii sau vin grupuri de muzicieni în festivaluri, în întâlniri muzicale, noi ştim că tot ce vine de pe acest tărâm foarte bogat în calitate umană şi în valori artistice, ştim că se află la vârf cînd e vorba de competiţii, ştim că primele premii sunt luate de aici.”
Europa Liberă: Dar aceste tinere talente, putem spune că sunt o carte de vizită esenţială, credibilă, pentru Republica Moldova?
Ana Fodor: „Absolut, atît timp cît deja există o opinie aşezată de ani de zile, e o carte de vizită credibilă. Faima precede prezenţa omului şi face mai mult decît orice şi este o faimă foarte, foarte bună, foarte dorită de multă lume din Europa, de multe şcoli din Europa.”
Europa Liberă: În acest caz, cum vă explicaţi faptul că de multe ori aceste tinere talente devin cunoscute publicului de aici doar atunci sunt observate în străinătate, mai puţin acasă?
Ana Fodor: „Este o scriere pe care o ştim cu toţii, care spune că „Nimeni nu e profet în ţara lui” şi asta a fost rostit cu vreo două mii de ani în urmă. Se vede că nu am făcut niciun fel de progres în această direcţie fiindcă situaţia a rămas aceeaşi. De ce? Poate că asta ar merita o dezbatere filosofică de durată şi presupun că tot nu am ajuge la o conluzie. E un fapt care se întâmplă peste tot.”
Europa Liberă: Dar vorbim despre vina statului care nu susţine talentele, vorbim de imaturitatea publicului?
Ana Fodor: „Vorbim despre natura umană aşa cum este ea lăsată de bunul Dumnezeu. Poate că trebuie o anumită distanţă ca să poţi să vezi talentele? Cum se spune „din cauza copacilor nu vezi pădurea”.
Cineva poate să aducă cartoanele pe care se realizează coperţile, cineva poate să aducă nişte şnururi cu care să se facă un decor foarte frumos. Poate că cineva nu poate decît să dea o mână de ajutor, să măture scena sau să măture sala şi tot contează pentru a crea atmosfera în care artiştii, muzicienii cum i-am văzut aseară să poată să fie primiţi în aşa fel încât toată sensibilitatea lor să se deschidă. Altfel se blochează. Sunt structuri extrem de fragile.”
Europa Liberă: Republica Moldova îşi doreşte integrarea în UE. În opinia Dvs integrarea în marea familie europeană poate fi făcută inclusiv cu ajutorul talentelor, inclusiv prin cultură, prin Festivalul pe care îl promovaţi Dvs?
Ana Fodor: „Sigur că da, dar este un alt nivel de integrare. Şi apoi integrarea în această dimensiune e mult mai simplă pentru că muzica care se studiază este deja făcută într-o anumită etapă sau pe o anumită treaptă a scării de integrare, pentru că muzica clasică care se studiază aparţine Europei întregi, nu aparţine unor state, nu e un monopol.
Tot aşa cum România până să intre în comunitatea europeană în 2007, a fost deja în această comunitate, ea a aparţinut Europei, ar fi o eroare grosieră să se spună că nu a fost, la fel şi Republica Moldova este în comunitatea europeană din punct de vedere cultural, prin argumentle culturale care stau la baza întregii pregătiri muzicale.”
Europa Liberă: Există în Republica Moldova şi în România concursuri comerciale, să zic aşa, care sunt în căutarea de talente. Am să vă dau cîteva exemplu „Fabrica de Staruri”, „România ai talent!”. Aceste concursuri pot oferi talente, pot descoperi „o piatră” care să se transforme într-un diamant la un moment dat?
Ana Fodor: „Cred că este foarte bine că există multe întâlniri cu acest scop. Nu le-aş spune chiar concursuri. Prefer să le văd mai degrabă ca şi întâlniri care au ca şi scop descoperirea talentelor care dintr-un motiv sau altul nu au ieşit în lumină. Apoi este o altă etapă, ce se întâmplă cu talentul şi asta depinde de profesionalismul celor care descoperă talentele respective, de responsabilitatea pe care o au în viaţa de fiecare zi, indiferent ce fac.
Cum spunea Brâncuşi „un artist trebuie să creeze ca un zeu, să-şi poruncească precum un rege şi să trudească precum un sclav”. Deci este o muncă de sclav de fiecare zi. E foarte bine că sunt aceste întâlniri, aceste emisiuni, dar ce se întâmplă mai departe este de mare responsabilitate de ambele părţi.”
Europa Liberă: Dna Fodor am să vă rog să deschideţi nişte paranteze. Dvs aveţi rădăcini basarabene?
Ana Fodor: „Ceea ce este cert e faptul că în al doilea război mondial au fost siliţi să părăsească acest teritoriu atât mama care era copil pe atunci, cît şi tatăl meu, şi să se salveze în România, şi au trebuit să rămână acolo, iar eu m-am născut în România, în Transilvania. Însă nu poţi să te desprinzi de rădăcinile tale şi adevărul este că nici nu m-am gândit vreodată să mă desprind. De ce? Pentru că e o lume plină de valori umane şi culturale. De ce să mă depărtez de ceea ce este frumos şi trainic, şi durabil, şi valoros.”
Europa Liberă: Venirea Dvs în Republica Moldova e doar o curiozitate sau e şi o chemare a sufletului?
Ana Fodor: „Este o problemă de suflet, nu este curiozitate numai, nicidecum.”