„Generalul iarnă”, interesul național şi punga cetățenilor

Vitalie Ciobanu

Guvernarea va avea nevoie de multă voinţă politică pentru a începe reforma în sistemul energetic, începând cu nimicirea „caracatiței” care îl sufocă.
Apropierea sezonului rece a schimbat spectaculos agenda politică și economică în Republica Moldova, amintindu-ne că suntem dependenţi de „fluctuaţiile umorale” ale Gazprom-ului. Vizitele încrucişate ale premierului Filat la Moscova, Bruxelles şi Ialta, apoi declaraţiile sale cu privire la amânarea până în 2020 a implementării pachetului 3 energetic european, preconizat pentru 2016, au stârnit un val de speculaţii, angoase şi reacţii alarmiste. Tonul general al comentariilor din primele zile a fost că Rusia ne şantajează, iar Europa, al cărei elev silitor suntem, nu ne poate apăra. Pe urmă au apărut și analizele mai aplicate, făcute în cunoştinţă de cauză, şi atmosfera s-a mai detensionat, deşi întrebarea basarabeanului din ultimele două decenii: „Cum trecem şi peste această iarnă?” rămâne valabilă.

Oficialii de la Chişinău au fost zgârciţi în informaţii, au păstrat un aer de secretomanie şi conspirativitate, după vechiul obicei al locului. Or, asta înseamnă sa-ţi şubrezeşti poziţia, să te lipsești de sprijinul opiniei publice. În dialogul complicat cu Rusia transparenţa, onestitatea în faţa propriilor cetăţeni este fundamentală, dacă vrei să poți conta pe înţelegerea şi disponibilitatea lor de a-și asuma niște sacrificii.

Despre pachetele energetice 2 şi 3 ale Uniunii Europene, la care Moldova este parte, s-au aflat mai multe amănunte doar cu prilejul actualei crize a gazelor. Ceea ce se desprinde esenţial din coliziunea de interese Est-Vest în Moldova este că în prezent nu avem o alternativă la monopolul energetic rusesc. Chișinăul s-a ferit după 1991 să-și diversifice piața energetică. Guvernul Alianței pentru Integrare Europeană este primul care întreprinde niște acțiuni în această direcție, dar e nevoie de timp: gazoductul Iași-Ungheni și alte proiecte se află abia în fază de prospecție. Mai sunt apoi și rețelele mafiote. Nimeni nu a încercat să elimine firmele-căpuşă care se hrănesc din acest business. Cunoscătorii fenomenului afirmă că numai prin jocul murdar al intermediarilor din sistemul de distribuție a gazelor Moldova pierde anual câteva miliarde de lei, adică 1/3 din bugetul de stat. Și noi ne întrebăm unde sunt fondurile pentru învățământ, sănătate, pensionari?

Firmele off-shore spală bani și practică evaziunea fiscală prin scheme mult mai sofisticate decât metodele haiducești din primii ani de independență. Diferenţa de preţ o achită cetăţenii, iar profitorii din sistem au acumulat averi colosale, pentru că, nu-i așa, moldoveanul e înţelegător: el ştie că e greu să negociezi cu Rusia, care ne ocupă militar în Transnistria. Cu alte cuvinte, „priponirea” geopolitică a Moldovei în ţarcul rusesc a fost până acum o afacere extrem de profitabilă pentru o „tagmă de jefuitori”, vorba lui Eminescu. Şi aceştia se găsesc în toate taberele politice.

Alianţa pentru Integrare Europeană va avea nevoie de multă voinţă politică pentru a începe reforma în sistemul energetic, începând cu nimicirea „caracatiței” care îl sufocă. Există aici și importante considerente politice: în acest an „generalul iarnă” s-ar putea să se alieze cu ortacii generalului Voronin. Dornici să schimbe cursul european al Moldovei, comuniștii speculează criza gazelor şi anunţă manifestări de protest, pentru a promova ideea aderării la Uniunea Vamală Euroasiatică.

Actualul guvern nu are o situație de invidiat, prins cum este între angajamentele faţă de Uniunea Europeană, de la care aşteaptă sprijin şi asistenţă, presat de Rusia, care ar vrea să-i fim veşnic datori, şi asaltat de propria clientelă ahtiată de câștiguri ilicite. În acest război nu poți rămâne imparțial, va trebui să tai fără milă, dacă îți pasă de interesul național și de punga cetățenilor.