Miercuri, la ora 9 seara pe coasta de est a Statelor Unite, au avut loc primele dezbateri prezidențiale. Întrebările acordate au avut scopul să afle care sunt principalele diferențe dintre cei doi contra-candidați, Mitt Romney și Barack Obama, în ceea ce privește crearea locurilor de muncă, reducerea deficitului bugetar, programele sociale. De asemenea, li s-a cerut să-și prezinte viziunea asupra rolului și gradului de implicare a guvernului federal în reglementarea economică, în îmbunătățirea calității învățămîntului cît și în mult-discutata reformă a sănătății denumită „Obamacare”.
Mitt Romney s-a aflat pe scenă în partea dreaptă față de Barack Obama, ceea ce după părerea mea i-a conferit republicanului din start o poziționare mai avantajoasă. Dezbaterile au început tradițional prin a i se oferi ocazia de a răspunde la întrebări întîii președintelui Obama, dar acest presupus avantaj s-a transformat de îndată în dezavantaj, după ce Romney, înaine de a răspunde întrebărilor puse de moderator, nu rata nici o ocazie de a combate argumentele președintelui. Surprinzător, dar Romney s-a dovedit a fi mai agresiv decît îl cunoșteam din discursurile sale în fața electoratului și uneori s-a întîmplat să întrerupă chiar moderatorul pentru a-și expune poziția.
Președintele Obama a ajuns în Denver, locul dezbaterilor, după ce a petrecut, potrivit ziarului „The New York Times”, 3 zile în Nevada, pentru a se pregăti de dezbateri cu Senatorul și fostul candidat la funcția de președinte din partea Partidului Democrat în cursa din 2004, John Kerry, care a servit de data aceasta, în cadrul repetițiilor, rolul dlui Romney. Se pare că cele 3 zile au fost insuficiente pentru Obama în a se pregăti de dezbateri sau probabil Senatorul Kerry nu a fost destul de incisiv cu președintele, întrucît aproape pe tot parcursul dezbaterilor, am văzut un alt Obama - altul decît cel pe care-l știam să radieze în discursuri și sa fie darnic în zîmbete largi.
Candidatul republicanilor, după timpul cronometrat, nu a vorbit mai mult decît Obama, să zicem pentru a se impune, dar a avut capacitatea să repete anumite lucruri, care sunt fundamentale și definitorii pentru societatea americană. De exemplu, în cazul reformei sănătății a susținut în repetate rînduri faptul că nu trebuie guvernul federal să se implice în această reformă, dar să lase statele în parte să decidă în ce mod să realizeze reforma, accentuînd în acest fel libertatea și responsabilitatea de a decide. Iar cînd președintele i-a replicat că reforma pe care o propune el, Obamacare, presupune cheltuieli de administrare mai mici, Romney i-a amintit, iarăși în mod repetat, că anume concurența companiilor de asigurări pot garanta servicii de o calitate mai înaltă la prețuri mai accesibile: de data aceasta accentuînd rolul important al economiei de piață în reglementarea prețurilor.
Astfel, Mitt Romney, prin trimiterile sale la Constituție în care sunt consfințite valorile fundamentale ale democrației americane, „a bătut mai bine moneda” primelor dezbateri reușind să se prezinte drept un apărător al acestor valori față de care orice american este atît de atașat. Ce mi s-a părut interesant este că Romney pe tot parcursul dezbaterilor nu a avut contact cu spectatorul, avînd privirea mereu concentrată spre Obama, însă cînd i-a venit rîndul să-și țină discursul de final, în mod surprinzător, spre deosebire de Obama, și-a îndreptat și ațintit privirea spre cameră pe tot parcursul celor 2 minute, ceea ce a inspirat mai multă încredere.