Săptămîna trecută am avut prima mea experiență de voluntariat în Statele Unite. Aici activează un centru, care oferă produse alimentare oamenilor cu venit mic. Am întîlnit oameni originari din China, țările Americii Latine, Rusia, Ucraina și chiar din Moldova.
Alimentele li se eliberează de două ori pe lună, de regulă în cea de-a 2-a și a 4-a joie a lunii, în baza unor permise pe care le obțin prezentînd acte doveditoare că au un venit mic. Produsele pe care le primesc sunt produse împachetate care nu se alterează ușor: pîine, paste, biscuiți, sucuri, conserve, zahăr, orez și altele. Cei care vor veni data viitoare vor primi și carne de găina, veste la care una din beneficiarele centrului a exclamat: „Excellent! We don’t have anything in the freezer!” (Excelent! Noi nu avem nimic în congelator!) Printre beneficiari erau și americani, care nu sunt neapărat foarte bătrîni, bugetul cărora nu le permite să-și cumpere destule produse alimentare.
Produsele li se eliberează cu condiția că beneficiarii le iau „așa cum sunt” și pe propriul risc de a le folosi, ceea ce înseamnă că nu se garantează calitatea, dar aceasta nu înseamnă că produsele sunt rele. În echipa de voluntari care ajută la distribuirea produselor alimentare este un domn, care, de fiecare dată, în ziua cînd se distribuie produsele, merge și cumpără de la magazin pîine proaspătă pentru beneficiarii centrului.
Mulți din cei pe care i-am întîlnit acolo, originari din arealul post-sovietic, au fost atît de surprinși că le vorbim limba, se înțelege că cea rusă, încît o doamnă originară din Rusia, care a avut ocazia să-și petreacă o parte din viață în Moldova, a rămas îndelung lîngă noi să ne mai întrebe ce se mai întîmplă la Ciocana, acolo unde-și petrecuse tinerețea...