Vitalie Ciobanu: Rusia menține conflictul la foc încet şi îl poate reaprinde, dacă râvna pro-occidentală a Moldovei va depăși o limită anumită.
Periodic, de când Transnistria și-a declarat „independența”, atmosfera dintre cele două maluri ale Nistrului devine explozivă. Aceste tensiuni pun într-o lumină penibilă lungile și deja „legendarele” negocieri în format 5+2. Spiritele sunt încinse de diferiți emisari ruși, care vizitează Transnistria cum ar veni în propria feudă: generali, miniștri, deputați în Dumă aduc ajutoare, împart pașapoarte, cultivă o retorică incendiară. Le țin isonul șefii separatiști de la Tiraspol. A vorbit mai devreme ambasadorul Kuzmin, azi își dă în petic Rogozin, însărcinatul special al președintelui rus pentru Transnistria, care ba declară regiunea separatistă stat independent, ba se corectează, pretinzând că a fost o eroare tehnică. Ultimul s-a remarcat reprezentantul special al ministerului rus de Externe, Serghei Gubarev, care spunea zilele trecute la Tiraspol că Rusia ar putea recunoaște independența Transnistriei dacă Moldova își va pierde statutul de neutralitate. Și pentru ca această impertinentă afirmație să nu pară căzută din pod, presa rusă a lansat ideea fantezistă că la poligonul de la Bulboaca se construiește în ritm alert o bază NATO.
Declarațiile politicienilor de la Moscova nu constituie o revelație: Rusia nu vrea să cedeze teritoriul separatist și va sancționa orice tentativă de europenizare a zonei. Un teritoriu străin pe care Rusia îl stăpânește după principiul: „mai întâi ocupă, apoi discută”. Discută până la calendele grecești, pe post de mediator și pacificator.
Prinsă în acest harț interminabil al nervilor, diplomația moldoveană a avut, adesea, reacții prea timorate, dar a reușit totuși, prin intervenții la Bruxelles și pe lângă oficialii ruși, să coboare temperatura de pe „frontul transnistrean”... însă doar până la o nouă izbucnire. Rusia menține conflictul la foc încet şi îl poate reaprinde în orice moment, dacă râvna pro-occidentală a Moldovei va depăși o limită anumită.
E de neînțeles de ce guvernarea de la Chișinău nu adoptă o atitudine mai realistă în chestiunea Transnistriei, întrucât până acum am jucat într-o piesă regizată de ruși, piesă care s-a dovedit o „pisică moartă”, vorba lui Mircea Cărtărescu. Autoritățile moldovenești și-au făcut prea multe speranțe în legătură cu noua administrație „umanizată” de la Tiraspol, pe care au tot invitat-o la discuții informale (un fel de promenade romantice sub clar de lună), la concerte cu Lara Fabian și Julio Iglesias, dar situația, funciarmente, a rămas blocată. Cât vor mai accepta această mascaradă?...
Urmărind disputele stârnite de ultimele declarații belicoase ale exponenților Moscovei, nu poate să nu te uimească dezinvoltura sfidătoare a unor analiști filoruși de la Chișinău, aflați într-un intens pelerinaj pe la posturile TV: aceștia se comportă ca niște veritabili agenți de influență, justificând fără jenă toate diversiunile Rusiei, de care, invariabil, se face vinovată Republica Moldova, cine altcineva? „Rusia e o mare putere, spun specialiștii respectivi, Rusia joacă global, ea mută piese pe o tablă de șah de dimensiuni planetare, de aceea Moldova, mică și insignifiantă cum e, ar trebui să-și știe locul, să nu facă gesturi necugetate.” Integrarea europeană, în opinia experților pro-moscoviți, este o iluzie păgubitoare, de care moldovenii ar fi bine să se debaraseze urgent, căci Uniunea Vamală îi așteaptă cu brațele deschise și nu le cere niciun fel de reforme!
Concluzia acestor încrucișări retorice nu poate fi răstălmăcită: rezolvarea problemei transnistrene, integrarea europeană, evoluția democratică a Republicii Moldova este în primul rând o bătălie pentru mințile oamenilor, și în această competiție sofisticată ai nevoie deopotrivă de inteligență și fermitate.
Declarațiile politicienilor de la Moscova nu constituie o revelație: Rusia nu vrea să cedeze teritoriul separatist și va sancționa orice tentativă de europenizare a zonei. Un teritoriu străin pe care Rusia îl stăpânește după principiul: „mai întâi ocupă, apoi discută”. Discută până la calendele grecești, pe post de mediator și pacificator.
Prinsă în acest harț interminabil al nervilor, diplomația moldoveană a avut, adesea, reacții prea timorate, dar a reușit totuși, prin intervenții la Bruxelles și pe lângă oficialii ruși, să coboare temperatura de pe „frontul transnistrean”... însă doar până la o nouă izbucnire. Rusia menține conflictul la foc încet şi îl poate reaprinde în orice moment, dacă râvna pro-occidentală a Moldovei va depăși o limită anumită.
E de neînțeles de ce guvernarea de la Chișinău nu adoptă o atitudine mai realistă în chestiunea Transnistriei, întrucât până acum am jucat într-o piesă regizată de ruși, piesă care s-a dovedit o „pisică moartă”, vorba lui Mircea Cărtărescu. Autoritățile moldovenești și-au făcut prea multe speranțe în legătură cu noua administrație „umanizată” de la Tiraspol, pe care au tot invitat-o la discuții informale (un fel de promenade romantice sub clar de lună), la concerte cu Lara Fabian și Julio Iglesias, dar situația, funciarmente, a rămas blocată. Cât vor mai accepta această mascaradă?...
Urmărind disputele stârnite de ultimele declarații belicoase ale exponenților Moscovei, nu poate să nu te uimească dezinvoltura sfidătoare a unor analiști filoruși de la Chișinău, aflați într-un intens pelerinaj pe la posturile TV: aceștia se comportă ca niște veritabili agenți de influență, justificând fără jenă toate diversiunile Rusiei, de care, invariabil, se face vinovată Republica Moldova, cine altcineva? „Rusia e o mare putere, spun specialiștii respectivi, Rusia joacă global, ea mută piese pe o tablă de șah de dimensiuni planetare, de aceea Moldova, mică și insignifiantă cum e, ar trebui să-și știe locul, să nu facă gesturi necugetate.” Integrarea europeană, în opinia experților pro-moscoviți, este o iluzie păgubitoare, de care moldovenii ar fi bine să se debaraseze urgent, căci Uniunea Vamală îi așteaptă cu brațele deschise și nu le cere niciun fel de reforme!
Concluzia acestor încrucișări retorice nu poate fi răstălmăcită: rezolvarea problemei transnistrene, integrarea europeană, evoluția democratică a Republicii Moldova este în primul rând o bătălie pentru mințile oamenilor, și în această competiție sofisticată ai nevoie deopotrivă de inteligență și fermitate.