Postulatul pe care mi l-am formulat mai demult este că partidele socialiste și social-democrate sunt din start falimentare în Moldova, iar această poziție rezultă din faptul că PSD a existat practic de prin ’93 pe scena politică, însă nu a reușit niciodată să intre în Parlament, ceea ce înseamnă că electoratul nostru găsește ceva putred la aceste partide: poate fi ideologia, denumirea, culoarea cu care se identifică, etc.
Totuși, modul în care își clădește Dodon partidul seamănă izbitor de mult cu cel a lui Filat, care la fel a decis să construiască un partid în urma unei curse nereușite la funcția de primar al capitalei. La fel s-a rupt din cadrul unei fracțiuni parlamentare și a continuat prin a fi deputat neafiliat în Parlament, după care a coagulat un grup de lucru în jurul său.
Dodon vine cu o abordare, care poate să convingă un anumit segment din electoratul de stînga și centru-stînga, electorat ce ar putea fi rupt atît de la comuniști cît și de la PD. Această poziție euro-sceptică și în același timp reticentă față de uniunea vamală Rusia-Kazahstan-Belarus este caracteristică unei bune părți a societății noastre.
Trebuie să spun aici că amînarea până în 2020 a implementării în Republica Moldova a Pachetului Energetic III cu Uniunea Europeană va fi foarte apreciată chiar și de moldovenii care sunt cu amîndouă mîinile pentru integrarea europeană. Problema este că această viteză amețitoare cu care cică ne mișcăm în implimentarea standardelor europene nu este văzută cu ochi buni de omul simplu, care este din fire sfios, pe alocuri cumpătat și care se teme de schimbări rapide. În urma acestei amînări de implementare a Pachetului Energetic III, alianța de la guvernare va avea mult de cîștigat nu doar în negocierile cu Gazprom-ul, dar și pe plan electoral la următoarele alegeri parlamentare.
Revenind la socialiști, voi încerca să fac o prognoză în ceea ce privește șansele partidului la următoarele alegeri: dacă actuala guvernare va renunța la retorica „grăbită” prin care vrea să ne dea impresia precum că ne mișcăm foarte repede spre UE, pe cînd în realitate ne mișcăm mai încet, iar oamenii simt acest lucru, atunci socialiștii cu greu vor trece pragul electoral. AIE ar trebui să dea de înțeles cetățenilor că își urmează în același timp și propria agendă de reforme, nu doar cea care ne este cerută de către UE. Altfel, nu exclud posibilitatea ca socialiștii să repete performanța liberal-democraților din 2009.