Dacă se va conforma deciziei CEDO, Moscova va trebui să achite aproape 6 mii de euro fiecărui dintre cei 170 de reclamanţi.
Decizia Curţii Europene pentru Drepturile Omului de a condamna Federaţia Rusă în cazul discriminării şcolilor transnistrene cu predare în limba română, continuă să fie „cap de afiş” al dezbaterilor şi editorialelor din presa de la Chişinău. Bunăoară, unii comentatori tratează cu scepticism disponibilitatea Kremlinului de a plăti despăgubirile de peste un milion de euro, iar alţii constată că decizia Curţii de la Strasbourg ar fi înfuriat Moscova. Cu detalii Diana Răileanu.
După ce Moscova a fost în ipostaza de condamnat la CEDO în cazul „grupului Ilaşcu”, comentatorii de la Chişinău se întreabă, în stil shakesperian, dacă se va conforma sau nu Federaţia Rusă deciziei Curţii Europene de această dată? Bunăoară, editorialistul Nicolae Negru de la „Jurnal de Chişinău” susţine că Rusia ar fi mai puţin deranjată de suma pe care va trebui să o plătească şcolilor din stânga Nistrului. Nicolae Negru e de părere că sintagma „controlul efectiv” pe care au folosit-o judecătorii CEDO în hotărâre ar fi nemulţumit autorităţile de la Kremlin:
„Acum, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului spune că Rusia este, de fapt, adevăratul stăpân al Transnistriei, că Rusia controlează tot ceea ce se întâmplă acolo şi, prin urmare, poziţia Rusiei este duplicitară, este făţarnică. Chiar dacă Rusia nu va dori să plătească acest un milion 70 de mii de euro, asta nu înseamnă că Rusia s-a spălat pe mâini şi asta nu înseamnă că Rusia nu mai poate fi considerată că deţine controlul efectiv asupra regiunii transnistrene.”
În opinia editorialistului, decizia Curţii de la Strasbourg ar compromite imaginea regiunii transnistrene de jucător autonom faţă de Federaţia Rusă în negocierile privind reglementarea conflictului transnistrean.
La finele săptămânii trecute, după ce a fost făcută publică decizia CEDO, şefa diplomaţiei de la Tiraspol, Nina Ştanski, menţiona pe pagina sa din reţeaua de socializare Facebook că „şcolile cu predare în baza grafiei latine funcţionează în deplină măsură şi nimeni în regiunea transnistreană nu împiedică activitatea lor”.
L-am întrebat pe avocatul transnistrean Stepan Popovski, care reprezintă interesele mai multor localnici în faţa Curţii Europene, de ce autorităţile din stânga Nistrului evită să se pronunţe oficial despre decizia CEDO?
„Cel mai probabil, aprecierea dată de către judecătorii de la Strasbourg nu este pe placul autorităţilor de la Tiraspol, care sunt susţinute de Federaţia Rusă. Din această cauză evită să îşi afişeze poziţia faţă de această decizia. Oricum, teoretic, această condamnare nu afectează interesele elitei transnistrene, de aceea preferă să pur şi simplu să o treacă cu vederea.”
Anterior, Federaţia Rusă a mai fost obligată să plătească despăgubiri persoanelor cărora li s-au încălcat drepturile în stânga Nistrului. Mă refer la aşa numitul „grup Ilaşcu”. De la avocatul grupului, Vladislav Gribincea, am insistat să aflu în ce măsură autorităţile de la Moscova îşi vor onora obligaţia de a plăti despăgubirile de peste un milion de euro?
„Chiar dacă se pare că Federaţia Rusă hărţuieşte într-o oarecare măsură reclamanţii prin plăţi inadecvate satisfacţiei echitabile, în ultimă instanţă oricum plăţile sunt făcute. La Strasbourg sunt foarte rare cazurile cînd plata satisfacţiei echitabile nu are loc în general. În cazul în care satisfacţia nu este plătită, sunt achitate dobânzi de întârziere. În cazul în care nici acestea nu sunt plătite sau nu se întreprind alte măsuri evidente din hotărâre, pot interveni sancţiuni politice pentru stat, cum ar fi suspendarea dreptului de vot în APCE sau chiar excluderea din membrii Consiliului Europei.”
Dacă se va conforma deciziei CEDO, Moscova va trebui să achite aproape 6 mii de euro fiecărui dintre cei 170 de reclamanţi, elevi, părinţi şi profesori care s-au plâns Curţii. Dar, aşa cum notează unii analişti, mult mai ruşinoasă este culpabilizarea univocă a Federaţiei Ruse pentru că sprijină autorităţile separatiste de la Tiraspol şi nu a împiedicat închiderea şcolilor din regiune, în 2004.