Banii pentru partide nu se strîng întotdeauna prin formule legale.
Un senator cu experienta imi povestea acum citeva saptamini ca s-ar putea sa se retraga din politica fiindca nu are bani de campanie, iar partidul nu-l ajuta. Indemnizatia unui parlamentar român este putin peste 1000 de euro, iar un politician care nu face trafic de influenta sau afaceri, nu-si poate permite sa sustina o campanie electorala.
În România finantarea partidelor politice se face potrivit legii prin subventii guvernamentale care se dau in functie de de numarul de voturi primite la alegerile parlamentare si la cele locale, dar si prin finantari private. Potrivit legii o persoana fizica poate dona anual partidului favorit pina la 400 de salarii minime, iar o companie poate contribui cu pina la 1000 de salarii minime.
Asadar potrivit legii o persoana fizica poate dona unui partid intr-un an maxim 27.000 Euro, iar o companie poate contribui cu maxim 67.500 Euro. In plus legea româna limiteaza si cotizatiile membrilor de partid la 6500 de euro.
Banii pentru partide nu se string, insa, intotdeauna prin formule legale, iar membrii cu functii stiu foarte bine lucrurile acestea, cu atit mai mult cu cit fiecare contribuie cu bani. Exista o regula nescrisa in ceea ce priveste aceste contributii, pe care o aplica toate partidele. Altfel spus exista un pret al pietii pentru fiecare caz in parte.
Atunci cind partidul este la putere pusculita se umple usor prin contributiile clientilor: acestia primesc afaceri de la stat, dar decarteaza 20 pina la 50 la suta din venituri la partid. Cei pe care partidul ii trimite in fotolii bine remunerate, cum ar fi cele din Parlamentul European, contribuie si ei lunar cu o taxa. Un europarlamentar roman are salariul de 7.600 de euro, iar 1000 ii da partidului, de cele mai multe ori fara chitanta.
Lucrurile sint cunoscute si acceptate de toate partile, de aceea nici unul dintre partide nu a luat in seama ideea lui Traian Basescu de a finanta integral de la bugetul de stat campaniile electorale pentru a elimina mita electorala si ffondurile ilegale. Presedintele roman considera anul trecut ca prin “asumarea unor standarde de cost pentru fiecare candidat” s-ar putea elimina “clientelele din afara clasei politice” si in final “va fi infinit mai ieftin decit ceea ce se intimpla acum”. Solutia presedintelui roman ar putea fi totusi prea scumpa si nu e sigur ca va duce automat la eliminarea ilegalitatilor. De exemplu la eliminarea taxei pe candidatura eligibila, care se practica de multi ani, mai ales in cazul noilor veniti. Nimic nu s-a schimbat in lumea politica romaneasca dupa ce ziaristii de la site-ul Gandul. info au demonstrat ca puteau sa cumpere o candidatura pentru un fotoliu senatorial cu 50 de mii de euro de la Partidul Popular al lui Dan Diaconescu. Acesta este de fapt pretul pietii pentru cei care vor sa intre in politica, fiindca pentru cei care sint deja, preturile se ajusteaza in functie de influenta fiecaruia, dar in orice caz, fiecare trebuie sa-si sustina campania electorala.
Sistemul uninominal din România a creat o serie de anomalii, dincolo de faptul ca aritmetica functionarii sale e data peste cap, astfel de pilda, partidele selecteaza tot mai mult oameni cu bani, in detrimentul profesionistilor, ceea ce pe de o parte, dilueaza partidele, fiindca in parlament nu se mai ajunge pe baza de merit si loialitate, iar pe de alta parte a dus la o schimbare de paradigma: politicienii nu mai sint dependenti de partidele care ii propuleaza in legislativ, ci partidele depind de acesti finantatori spontani pe care-i selecteaza in functie de conturile pe care le detin, dar care vor sari in alta barca la primul semn de slabiciune al formatiunii de adopție.