Suprimarea toală a internetului nu poate dura, pentru că ea blochează și funcționarea economiei.
Începând de joi 1 nov. Rusia a devenit ultima țară importantă care a luat măsuri de control al internetului, după ce a intrat in vigoare decretul semnat de Putin pe 28 iulie prin care se creează un registru centralizat al siturilor ce trebuie blocate sau închise pe tot teritoriul Federației Ruse. Oficial, e vorba de situri de pornografie infantilă, insă convingerea generală e că măsura va fi folosită politic pentru a-i bloca pe opozanții Kremlinului.
Recentele manifestații împotriva lui Putin, mișcările de protest ale intelectualilor și ale clasei de mijloc, precum și importanța dovedită a internetului și a rețelelor sociale în momentul Primăverii Arabe, au arătat că statul care dorește să exercite un control eficace asupra populației și asupra rețelelor contestatare trebuie să își asigure controlul internetului, sau cel puțin al rețelelor de socializare precum Facebook și Twitter.
Acestea sînt, de altfel, interzise în China și Iran. Pentru a-și deschide rețelele în fața celor două, China cere un drept de control și filtrare a traficului, ceea ce Facebook și Twitter refuză. Așa se face că în China și Iran s-au răspândit doar rețele de socializare locale, supravegheate de autorități.
Există și măsura radicală, practicată pînă acum de o singură țară, Egiptul în momentul revoltelor împotriva lui Mubarak. In acel moment, internetul a fost tăiat cu totul, în întregul Egipt, țară de peste 80 de milioane de locuitori. A fost prima oară că o țară de asemenea dimensiuni a arătat că acest lucru e posibil, cu excepția cazurilor extreme care sînt aberantele dictaturi Coreea de Nord și Birmania, unde internetul e inexistent în afara puținelor puncte de contact supuse controlului statului.
O asemenea situație de suprimare toală a internetului nu poate însă dura, pentru că ea blochează și funcționarea economiei. Plățile prin carte de credit, de pildă, se fac pe internet.
La scară planetară, internetul se bazează pe o infrastructură pusă la punct de SUA și de o serie de furnizori de acces privați occidentali. In majoritatea cazurilor, chiar si in dictaturi, nu este posibil un control total al internetului fara sprijinul furnizorilor de acces occidentali. Așa s-a întâmplat in cazul revoltelor din Tunisia si Egipt, cand puterea a putut filtra sau taia internetul cerand furnizorilor occidentali sa o faca (iar acestia s-au aparat ulterior argumentand ca nu faceau decat sa se supuna legilor tarilor in care operau). La fel, au fost larg mediatizate tensiunile dintre firma Google si guvernul Chinei, care a cautat sa impuna o forma de filtrare a cautarilor pe Google din partea „internautilor“ chinezi.
În contextul acestei curse spre controlul internetului, merită subliniat paradoxul afgan: Afganistanul este singura țară, din întreaga Asie centrală, cu excepția Indiei, care nu impune niciun fel de restricție folosirii internetului. In parte și din rațiuni tehnice, dar și datorită prezenței masive occidentale și faptului că toată rețeaua de distribuire internet se face prin satelit, Afganistanul este in mod paradoxal mult mai liber în chestiunea folosirii internetului decît Iranul și Pakistanul între care este prins, dar chiat și, de acum înainte, decît Rusia lui Putin.
-------------
În Republica Moldova, nu s-a luat până acum nici o măsură de control a internetului şi lucrurile ar trebui să rămână astfel şi pe viitor, se arată convinsă deputata liberală Corina Fusu, vice-preşedintele comisiei parlamentare pentru învăţământ şi mass-media:
„Există unele ţări în care au apărut acte normative care reglementează internetul - China, federaţia Rusă, Belorusia. Dar acestea sunt state autoritare, cu preşedinţi autoritari, care vor să controleze totul. Circuitul liber al opiniilor sunt periculoase pentru dictaturi. Dreptul fundamental al persoanelor de a se exprima liber trebuie să rămână aşa cum este.”
Chiar dacă admite că evoluţia internetului este atât de rapidă, încât a depăşit de departe evoluția legislaţiei care să stăvilească pericolul emanat uneori de această libertate absolută, deputata crede că soluţiile trebuie căutate în altă parte:
„Internetul nu trebuie să fie reglementat. Dar aceste televiziuni care pot fi recepţionate prin internet, site-urile de ştiri, jurnaliştii care fac aceste produse trebuie să se conducă de aceleaşi reguli de care se condus ziarele scrise sau televiziunile prin eter. Deci, respectarea echilibrului politic, pluralismului de opinie, corectitudinii, regula celor două surse, ne defăimarea persoanei ş.a.m.d. Ţine de reglementările care există în interiorul breslei şi aşa trebuie să rămână. Este adevărat în Republica Moldova breasla nu este încă consolidată. Ar trebui presa din interior să se auto penalizeze atunci când informaţia este falsă, neverificată, sau o informaţie calomniază cineva. Aceste încălcări trebuie să fie penalizate de breaslă. În Franţa, spre exemplu, există un certificate de jurnalist, în care breasla îi pune diferite categorii: categoria A - este jurnalist verificat, credibil etc. dacă ai făcut încălcări, breasla îşi retrage această categorie şi îţi dă alta mai joasă. ”
Corina Fusu mai spune că, chiar dacă autorităţile s-ar putea vedea nevoite în viitor să se gândească la anumite restricţii pentru expresia pe internet, ar fi bine să aştepte apariţia unei viziuni clare în acest sens la nivel european.