Un englez pentru Moldova

Jonathan Powell, fost șef al cancelariei premierului Marii Britanii Tony Blair.

Moldova are nevoie de aliați puternici în disputa sa cu Rusia. Și aceștia nu pot fi decât statele occidentale.


Politica de la Chișinău, cutremurată de scandaluri de corupție și dezvăluiri, a trăit în această săptămână un moment de grație, s-a conectat la intimitatea cancelariilor europene. Și asta mulțumită unei cărți, intitulate „Noul Machiavelli. Cum se gestionează puterea în lumea modernă”, semnată de Jonathan Powell, fost șef de cabinet al lui Tony Blair pe durata celor 10 ani în care acesta a deținut funcția de premier. Cartea, apărută în versiune românească la Editura Cartier, a fost lansată ieri la Librăria din Centru în prezența autorului, dar și a primului-ministru moldovean Vlad Filat, care a avut prilejul să constate că cea mai activă și mai bogată în evenimente culturale librărie din Chișinău e situată la subsol. Deasupra, la etajele superioare ale interesului financiar, operează samsarii, afaceriștii veroși, care pot construi orice: cavouri de aur sau hoteluri de lux în stil roccoco.

Vitalie Ciobanu

N-am să povestesc conținutul cărții – ea trebuie citită, iar unele pasaje învățate pe de rost, ca pe o mantra, de către liderii moldoveni. Voi evoca doar o secvență, relatată de Jonathan Powell, și anume negocierile dificile pentru semnarea unui acord de pace în Irlanda de Nord, între republicanii catolici și unioniștii protestanți. Este de reținut abilitatea și stăpânirea de sine a lui Tony Blair și a echipei sale, care au știut să-i convingă pe beligeranți să pună capăt unor confruntări cu pedigrée sângeros. Au contat mult detaliile, spune autorul, inclusiv locul unde a stat fiecare la masa de discuții și chiar… forma mesei, căreia i s-a dat configurația unui poliedru, pentru ca nimeni să nu se simtă într-o poziție inferioară. În discursul său de la lansarea cărții, dl Powell s-a referit la negocierile pentru Transnistria, sugerând că am putea împrumuta ceva din experiența britanică din Irlanda de Nord.

În ambele cazuri, da, e vorba de separatism, dar în rest predomină diferențe ce nu pot fi neglijate. În Marea Britanie e un conflict intern, la noi este implicată o putere străină, Rusia, care își promovează interesele geopolitice, jucând mascarada apărării cetățenilor săi din stânga Nistrului. Refuză să-și retragă armata de ocupaţie şi amenință cu dislocarea în regiune a unor focoase nucleare în replică la scutul american antirachetă din România.

În cele două decenii de conflict transnistrean, Moldovei nu i-a lipsit răbdarea umilinței. Zilele acestea, de pildă, așa-zisa ministră de externe de la Tiraspol, Nina Ștanski, a ținut să-l ia peste picior pe Eugen Carpov în fața ziariștilor, la sediul OSCE din Chișinău. Episodul a suscitat reacția premierului Vlad Filat, care s-a simțit obligat să-și apere colegul, adică obrazul țării sale, până la urmă. Nina Ștanski face declarații iresponsabile și incitatoare, pretinde că există pericolul izbucnirii unui nou război pe Nistru. Urmărim, mereu, același scenariu: transnistrenii, susținuți de ruși, se comportă obraznic și arogant, inventează pretexte pentru a bloca procesul de negocieri. Cum să mai „cioplești” masa la care se tot discută, în van, reglementarea transnistreană, ce „formă” să-i dai pentru a schimba raportul de forțe?

Moldova are nevoie de aliați puternici în disputa sa cu Rusia. Și aceștia nu pot fi decât statele occidentale, dacă de bună seamă împărtășim valori comune cu ele. Despre Jonathan Powell – un cunoscător fin al relațiilor internaționale și un povățuitor rutinat în ce privește strategiile interne ale guvernării – există confirmări oficiale că își va face un stagiu de consiliere la Chișinău, unde e mare nevoie de minte limpede și curaj. Atenția de care s-a bucurat lansarea cărții sale sper să fie un semn că oamenii politici moldoveni încep să iasă din zodia ambiguităților păguboase şi că nu mai au ezitări în a-și defini adevărații prieteni.