Alexandr Bilinkis: „Cu regret, elevii şi tinerii în general cunosc foarte puţin despre această tragedie.”
În ajunul Zilei Internaționale împotriva Fascismului și Antisemitismului, care a fost marcată vineri, Alla Ceapai a stat de vorbă cu mai mulți istorici și profesori de istorie, întrebându-i ce le spun elevilor despre Holocaust și antisemitism și cât de consistente sunt manualele și programele de studiu.
În manualele de istorie contemporană de clasele a 9 şi a 12 doar un singur paragraf este dedicat temei Holocaustului. Informaţia este sintetizată în cel mult două pagini ce vizează contextul istoric şi consecinţele Holocaustului. Istoricul Pavel Cerbuşcă spune că la alcătuirea manualului s-a pus accent pe prezentarea unor studii de caz din care elevii să poată afla mai multe despre aşa-numitul „Holocaust uitat” din Transnistria anilor 41-44 ai secolului trecut.
„Problema holocaustului şi antisemitismului este puţin umflată pentru Republica noastră, pentru că ea este o problemă mai mult importantă pentru evrei, pentru cei care au suferit în Germania. De aceea noi încercăm în şcoală să nu studiem problema asta prea mult. Noi facem educaţie.”
Răsfoind manualele de istorie nu am găsit prea multe nici despre faptul că primul pogrom împotriva evreilor a avut loc la Chişinău, cu mult înainte de Holocaust. L-am întrebat pe Pavel Cerbuşcă de ce despre antisemitism se vorbeşte tangenţial în manualele de istorie, iar antisemitismul din perioada sovietică practic nu este reflectat?
„Antisemitismul din perioada sovietică este o perioadă mai îndelungată, adică şi în perioada interbelică au fost multe evenimente şi acţiuni, dar au fost mai mult la nivel de politici. Deci este o temă sensibilă care este abordată într-un context general, dar nu sunt identificate teme sau subiecte aparte şi nici studii de caz foarte clare, deci este mai mult ca o problemă generală.”
Lucia Argint, profesoară de istorie la liceul Gh. Asachi, instituție unde în perioada interbelică, dar şi după război evreii erau acceptaţi la studii şi chiar în calitate de profesori, îmi spune că foarte mult depinde de măiestria profesorului de a preda aceste subiecte sensibile. Unii se limitează doar la statisticile şi concluziile din manuale, iar alţii captează atenţia elevilor prin materiale ilustrative sau filme documentare despre Holocaust şi antisemitism:
„Dacă el realizează că problema evreilor poate fi şi problema ta, păi o să o predai în aşa fel încât ea să devină foarte sensibilă şi foarte aproape de fiecare copil. Elevii noştri, de exemplu, ştiu foarte bine că la noi există o zonă aparte, unde ei trec practic în fiecare săptămână sau zi, mergând spre casă sau venind la şcoală şi trec pe teritoriul fostului getou unde erau ţinuţi evreii în timpul celui de-al doilea război mondial şi unde în fiecare noapte erau scoşi la săpat tranşee sau reparat poduri şi mulţi din ei nici nu se întorceau.”
La facultăţile de istorie, Holocaustul şi antisemitismul sunt studiate timp de câteva lecţii, în cadrul unor cursuri mai generale, accentul fiind pus pe dimensiunea antiumană a regimului fascist. În opinia decanului facultăţii de istorie şi relaţii internaţionale de la ULIM, Ludmila Coadă, ar fi oportună introducerea unui curs separat despre cazurile de genocid în istoria omenirii:
„În care am compara Holocaustul cu anumite probleme, sau situaţii prin care a trecut însăşi populaţia Republicii Moldova, plasându-le practic pe acelaşi nivel. Adică de a nu scoate problema Holocaustului şi a o ridica pe un piedestal foarte înalt. Este adevărat că au murit foarte mulţi oameni. Dar să nu uităm că genocid avem şi în cazul Republicii Moldova - deportările, foamete organizată.”
Pe de altă parte reprezentanţi a comunităţilor evreieşti din Moldova consideră că cetăţenii Republicii Moldova sunt insuficient informaţi despre Holocaust:
„Cu regret, elevii şi tinerii în general cunosc foarte puţin despre această tragedie. Mai mult decât atât, fila respectivă din istorie este trecută de obicei sub tăcere sau evenimentele istorice din acea perioadă sunt prezentate distorsionat”, a declarat Europei Libere, co-preşedintele comunităţii evreieşti Alexandr Bilinkis.