În primii ani de independență ai Moldovei am avut pe scena politică diferite partide cu denumiri care mai de care. Politicienii au reușit să-și aleagă drept simboluri o bună parte din insectele și orătăniile ce le putem găsi prin curte, iar denumirile le-au ales să sune cît mai aproape de omul simplu. De exemplu: „Alianţa Ţăranilor Liberi”, „Partidul Democrat-Creştin din Moldova” și altele, în urma cărora la alegerile din 1994 apare “Blocul (electoral al) Ţăranilor şi Intelectualilor”. A mai existat și Partidul Democrat Agrar din Moldova (PDAM), care la fel și-a atras prin denumire suportul celei mai mari categorii a populației, care erau muncitorii din agricultură.
După aceasta, nu a mai rămas nici urmă de agrarieni sau țărăniști, pentru că între timp unii s-au îmbogățit peste măsură, iar alții au rămas pe marginea drumului - evident țăranii. Marea „renaștere” a clasei politice vine abia în 2009, după două mandate de guvernare comunistă, care au permis propulsarea în vîrful treptelor guvernamentale a tinerilor anilor de tranziție, cei care între timp s-au făcut mari businessmeni. Aceștia nu mai exploarează „ideologia” agrariano-țărănistă, dar au îmbrățișat doctrine liberale și democratice europene. Însă modul cum guvernează ultimii 3 ani nu diferă foarte mult de modul în care și-au început a construi averile prin anii '90.
Este oare bine să avem o clasă politică dominată de oamenii de afaceri?
Nu cred că ar fi fost o idee rea dacă acești oameni de afaceri ar fi intrat în politică după ce s-ar fi realizat pe deplin în business, după ce ar fi arătat tot de ceea ce sunt în stare, dar nu acum cînd abia de le-a reușit vreo afacere. Ceea ce observ este că noua clasă politică nu face decît să folosească pârghiile pe care le dețin în guvernarea statului pentru a-și promova propriile interese. Chiar și premierul Filat, fiind abordat într-o zi de un jurnalist, s-a apărat: „Dar ce, dețineți careva probe?” Iar în altă zi, în timp ce primea în vizită un înalt oficial turc, i s-a destăinuit că cică s-ar putea întoarce peste ceva timp înapoi în business. Altfel spus, am cam pus trăsura înaintea cailor cu intrarea lor în politică.
Un exemplu mai elocvent, că noua clasă politică dă cu oiștea în gard, sunt „reformele” bugetare din domeniul educație și științei. Probabil că i-a convins pe actualii guvernanți argumentul „experților” internaționali precum că avem prea mulți oameni de știință raportați la o așa țară de mică ca Moldova. Și atunci întrebarea mea este: dar oare nu avem noi prea mulți concetățeni care lucrează în construcții peste hotarele țării la o așa țară mică precum este Republica Moldova? Se știe doar că 10% din muncitorii de la Moscova sunt moldoveni și numai 11% din ei sunt ucraineni. Ținînd cont de raportul extrem de mare dintre Ucraina și Republica Moldova, care este o țară de 18 ori mai mare ca suprafață și cu o populație de aproape 13 ori mai mare, este evident că noi avem prea mulți concetățeni care muncesc în construcție.
Trebuie să ne reamintim că mulți din muncitorii moldoveni, care activează în domeniul construcțiilor peste hotare, sunt cu studii superioare. Scăderea din anul acesta a fluxului de studenți în universități nu este doar din contul realităților demografice, dar și din cauză că cei care sunt cu adevărat hotărîți să facă studii superioare, mai degrabă merg undeva peste hotare la o universitate mai prestigioasă, iar cei care sunt mai puțin motivați să facă o facultate - pur și simplu renunță. Nu pot să-mi închipui ce se poate întîmpla cu universitățile din Moldova odată ce li se oferă mai multă independență cînd par să fie tot mai aproape de „prăpastie”.
Mă gîndesc că poate ar fi cazul ca cei care activează în domeniul educației, științei, cercetării și cel de creație să formeze un partid care să promoveze adevăratele valori ale societății și adevăratele reforme din învățămînt. Să fie numit „Partidul Intelectualilor și Oamenilor de Creație” sau „Partidul Oamenilor de Știință”, pentru că altfel se auto-exilează din țară și acei puțini oameni de știință și de creație care au mai rămas, și vom ajunge decapitați de intelectualitate - exact ca în perioada deportările din timpul și de după cel de-al doilea Război Mondial, creând astfel condiții perfecte pentru un regim autoritar, care să se mențină la putere cîteva decenii.