Chiar dacă s-a făcut la cererea părinţilor, segregarea este ilegală şi este opusul educaţiei incluzive.
Administraţia Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din oraşul Otaci, Ocniţa, a decis să-i concentreze pe copiii de etnie romă, deja al doilea an consecutiv, în clase separate. S-a procedat astfel la doleanţele părinţilor copiilor de alte etnii, care au vrut ca odraslele lor să înveţe în aceeaşi clasă, aşa cum au mers la grădiniţă. Direcţia instituţiei nu vede în asta o problemă, întrucât în clasele primare numărul elevilor romi este de câteva ori mai mare decât cel al copiilor de alte etnii. Reprezentanţii Centrului Naţional al Romilor susţin însă că este vorba de segregare şcolară – o formă gravă de discriminare.
Directoarea Liceului, Zoia Belcencova, spune că anul acesta bunăoară din cei 60 de copii înscrişi în clasa întâi, doar 17 copii erau ucraineni şi ruţi, restul fiind de etnie romă. Cum cei 17 au mers în aceeaşi grupă la grădiniţă, părinţii au insistat ca ei să înveţe şi în aceeaşi clasă, altfel îi vor înscrie la şcoală în oraşul Podolsk, care se află pe celălalt mal al Nistrului, în Ucraina, precizează directoarea:
„În toate clasele în care învaţă copii de etnie rusă sunt şi romii. Am creat trei clase în care învaţă doar copii romi, una de a întâia şi două clase de a doua. Sălile în care învaţă copiii romi sunt dotate şi atitudinea faţă de ei nu se deosebeşte cu nimic faţă de ceilalţi copii”.
Preşedintele Centrului Naţional al Romilor, Nicolae Radiţa, susţine că segregarea copiilor romi în clase speciale conduce la o calitate a educaţiei inferioară celei oferite în clasele sau şcolile cu o altă majoritate etnică. Ideea este că ei sunt separați, iar asta e o practică împotriva legislației naţionale şi atunci nu contează dacă au făcut-o sau nu cu intenție, spune Nicolae Radiţa:
„Segregarea este opusul educaţiei incluzive. Ce fel de reformă a educaţiei incluzive promovează Ministerul educaţiei, dacă avem clase segregate. S-ar putea ca în acest caz părinţii să fi decis pentru copii, dar ei nu ştiu care sunt beneficiile studiilor în clase comune...”.
Zoia Belcencova ne asigură că elevii din liceu sunt trataţi la egal, indiferent de naţionalitate şi de clasele în care învaţă. Totuşi, directoarea liceului recunoaşte că mulţi dintre copiii romi se simt marginalizaţi, dar asta se întâmplă, spune ea, din cauză că sistemul actual de învăţământ nu oferă deocamdată resurse suficiente şi programe de studii conforme cu nevoile lor. Lipsiţi de pregătirea preşcolară, copiii romi din Otaci se integrează cu dificultate, pentru că se înscriu târziu la şcoală, nu cunosc altă limbă decât cea maternă, iar pe durata studiilor, din cauza modului de viaţă migrator al părinţilor, abandonează frecvent şcoala, pe care o consideră un mediu neatractiv şi greu de înţeles, susţine directoarea liceului:
„Copii frecventează în special clasele primare, părinţii lor în mare parte sunt necărturari, ei îşi dau copii la şcoală pentru a învaţă să citească şi să socotească. În clasele gimnaziale sunt mai puţini copii, asta pentru că fetele, de regulă, abandonează învăţământul la 10-12 ani. În clasa a 5-a avem 28 de copii romi, întra 6-a numai 7, în clasa a 7-a doar 6, iar în celelalte clase – nu mai este nici elev rom. Ei se simt marginalizaţi pentru că nu au parte de suficientă atenţie metodologică şi pedagogică, noi am putea să acoperim acest goluri, dar nu avem resurse”.
Romii reprezintă aproape jumătate din populaţia de 8600 a orăşelului Otaci. Aceeaşi proporţie se menţine şi în rândul elevilor în singura şcoală din localitate – 211 din totalul de 495 de elevi. Cei mai mulţi copii romi cu care am discutat la liceu spun că le place să înveţe. Ei, ca şi oricare alţi copii, au vise frumoase. Izmail, bunăoară, este mândria şcolii şi vrea sa devina jurist, Sima - vrea să fie învăţătoare, Bahmet – fotbalist, iar Nadea- poliţistă. Din păcate, pentru mulţi copii romi, visele de azi vor fi spulberate, pentru că părinţii lor le văd un alt rost în viaţă şi consideră că le este suficient să înveţe doar câteva clase.
Am întâlnit prin Otaci şi părinţi care nu şi-au dat copiii la şcoală, deşi la primăria din localitate şi la administraţia liceului nu ne-au putut spune câţi copii romi din Otaci nu sunt şcolarizaţi. Naric, bunăoară, are trei fete de 12, 10 şi 9 ani, care au rămas în afara şcolii. El spune că este invalid şi nu poate munci, iar alocaţia pentru copii de 1700 de lei pe care o ridică de la stat nu-i ajunge să hrănească şi să îmbrace cinci suflete:
„Eu nu vreau să dau copiii la şcoală, pentru că acolo cer bani, dar noi nu avem, că avem cinci guri de hrănit şi eu sunt invalid”.
Maria, mama a trei copii, pe care am zărit-o trebăluind prin ogradă, este de altă părere. Chiar dacă copiii ei acum sunt mici, femeia este decisă să-i dea la şcoală, pentru că, spune ea, acum nu te descurci daca nu ai carte:
„Nu faci nimic dacă nu ai studii, copiii trebuie să înveţe, eu îi voi da pe ai mei, ca să termine şcoala. Înainte se putea să nu înveţi, dar acum nu”.
În Otaci, romii frecventează în special clasele gimnaziale, după care abandonează şcoala, chiar dacă mulţi din ei ar putea cu succes să-şi continue studiile, spun profesorii. Băieţii merg cu părinţii la muncă peste hotare, iar fetele, conform tradiţiilor ţigăneşti, se mărită la vârste fragede, de 13-15 ani. În istoria Liceului teoretic „Mihai Eminescu” din Otaci doar un singur elev de etnie romă a absolvit clasa a 9-a şi şi-a continuat studiile mai departe.
Directoarea Liceului, Zoia Belcencova, spune că anul acesta bunăoară din cei 60 de copii înscrişi în clasa întâi, doar 17 copii erau ucraineni şi ruţi, restul fiind de etnie romă. Cum cei 17 au mers în aceeaşi grupă la grădiniţă, părinţii au insistat ca ei să înveţe şi în aceeaşi clasă, altfel îi vor înscrie la şcoală în oraşul Podolsk, care se află pe celălalt mal al Nistrului, în Ucraina, precizează directoarea:
„În toate clasele în care învaţă copii de etnie rusă sunt şi romii. Am creat trei clase în care învaţă doar copii romi, una de a întâia şi două clase de a doua. Sălile în care învaţă copiii romi sunt dotate şi atitudinea faţă de ei nu se deosebeşte cu nimic faţă de ceilalţi copii”.
Preşedintele Centrului Naţional al Romilor, Nicolae Radiţa, susţine că segregarea copiilor romi în clase speciale conduce la o calitate a educaţiei inferioară celei oferite în clasele sau şcolile cu o altă majoritate etnică. Ideea este că ei sunt separați, iar asta e o practică împotriva legislației naţionale şi atunci nu contează dacă au făcut-o sau nu cu intenție, spune Nicolae Radiţa:
„Segregarea este opusul educaţiei incluzive. Ce fel de reformă a educaţiei incluzive promovează Ministerul educaţiei, dacă avem clase segregate. S-ar putea ca în acest caz părinţii să fi decis pentru copii, dar ei nu ştiu care sunt beneficiile studiilor în clase comune...”.
Zoia Belcencova ne asigură că elevii din liceu sunt trataţi la egal, indiferent de naţionalitate şi de clasele în care învaţă. Totuşi, directoarea liceului recunoaşte că mulţi dintre copiii romi se simt marginalizaţi, dar asta se întâmplă, spune ea, din cauză că sistemul actual de învăţământ nu oferă deocamdată resurse suficiente şi programe de studii conforme cu nevoile lor. Lipsiţi de pregătirea preşcolară, copiii romi din Otaci se integrează cu dificultate, pentru că se înscriu târziu la şcoală, nu cunosc altă limbă decât cea maternă, iar pe durata studiilor, din cauza modului de viaţă migrator al părinţilor, abandonează frecvent şcoala, pe care o consideră un mediu neatractiv şi greu de înţeles, susţine directoarea liceului:
„Copii frecventează în special clasele primare, părinţii lor în mare parte sunt necărturari, ei îşi dau copii la şcoală pentru a învaţă să citească şi să socotească. În clasele gimnaziale sunt mai puţini copii, asta pentru că fetele, de regulă, abandonează învăţământul la 10-12 ani. În clasa a 5-a avem 28 de copii romi, întra 6-a numai 7, în clasa a 7-a doar 6, iar în celelalte clase – nu mai este nici elev rom. Ei se simt marginalizaţi pentru că nu au parte de suficientă atenţie metodologică şi pedagogică, noi am putea să acoperim acest goluri, dar nu avem resurse”.
Romii reprezintă aproape jumătate din populaţia de 8600 a orăşelului Otaci. Aceeaşi proporţie se menţine şi în rândul elevilor în singura şcoală din localitate – 211 din totalul de 495 de elevi. Cei mai mulţi copii romi cu care am discutat la liceu spun că le place să înveţe. Ei, ca şi oricare alţi copii, au vise frumoase. Izmail, bunăoară, este mândria şcolii şi vrea sa devina jurist, Sima - vrea să fie învăţătoare, Bahmet – fotbalist, iar Nadea- poliţistă. Din păcate, pentru mulţi copii romi, visele de azi vor fi spulberate, pentru că părinţii lor le văd un alt rost în viaţă şi consideră că le este suficient să înveţe doar câteva clase.
Am întâlnit prin Otaci şi părinţi care nu şi-au dat copiii la şcoală, deşi la primăria din localitate şi la administraţia liceului nu ne-au putut spune câţi copii romi din Otaci nu sunt şcolarizaţi. Naric, bunăoară, are trei fete de 12, 10 şi 9 ani, care au rămas în afara şcolii. El spune că este invalid şi nu poate munci, iar alocaţia pentru copii de 1700 de lei pe care o ridică de la stat nu-i ajunge să hrănească şi să îmbrace cinci suflete:
„Eu nu vreau să dau copiii la şcoală, pentru că acolo cer bani, dar noi nu avem, că avem cinci guri de hrănit şi eu sunt invalid”.
Maria, mama a trei copii, pe care am zărit-o trebăluind prin ogradă, este de altă părere. Chiar dacă copiii ei acum sunt mici, femeia este decisă să-i dea la şcoală, pentru că, spune ea, acum nu te descurci daca nu ai carte:
„Nu faci nimic dacă nu ai studii, copiii trebuie să înveţe, eu îi voi da pe ai mei, ca să termine şcoala. Înainte se putea să nu înveţi, dar acum nu”.
În Otaci, romii frecventează în special clasele gimnaziale, după care abandonează şcoala, chiar dacă mulţi din ei ar putea cu succes să-şi continue studiile, spun profesorii. Băieţii merg cu părinţii la muncă peste hotare, iar fetele, conform tradiţiilor ţigăneşti, se mărită la vârste fragede, de 13-15 ani. În istoria Liceului teoretic „Mihai Eminescu” din Otaci doar un singur elev de etnie romă a absolvit clasa a 9-a şi şi-a continuat studiile mai departe.