Jurnal săptămânal: Stela Surchicean.
Stela Surchicean: Nascuta la 2 august 1966, in satul Valea Perjei, Taraclia. A absolvit Colegiul comercial din Tighina. Actualmente activeaza in cadrul Asociatiei „Mamele pentru drepturile copilului”.
Luni
De dimineață mă pregăteam să vin de la Odesa spre casă. Am fost în vizită la o buna prietenă din tara vecina. Fiind acolo, din presa am aflat ca presedintele Ucrainei, Victor Iankovici, a rămas de unul singur la cîrma statului. Mai multi ministri, in frunte cu premierul de la Kiev, si-au dat demisia, pentru ca au ajuns in Rada Suprema. Mă suprinde faptul că cetățenii de rînd detesta politica si politicienii, ceva asemanator ca si la noi. Uimită de regresul ucrainean, am ajuns acasă la Tighina. Seara am accesat internetul. Imi place să fiu informată. Chiar și cînd lucrez, ascult radioul.
Marți
Dimineața am fost la slujba bisericească. Pe drum spre casă m-a sunat un fost deținut care locuește la Chișinău. El mi s-a plîns că timp cît a fost în detenție, imobilul de care are și el parte a fost dat în chirie de maica-sa. Imi spune ca nu l-ar fi deranjat acest lucru pe perioada cît a fost izolat de societate. Dar după ispasirea pedepsei mama lui l-a primit rece. Ar fi vrut sa ramana spatiul in arenda, caci chiriasii ii ofereau o suma bunicica. Mama l-a obligat să stea cu ea într-o cameră. Si pentru ca el nu a vrut, maica-sa l-ar fi amenințat, provocînd o cearta ca să-l predispuna să comită o greșeală, dupa care să poata sa-l dea iar pe mana judecatorilor. L-am compatimit pe acest tanar, pentru ca eu mi-am sacrificat sănătatea ca să pot sa-l ajut pe fiul meu sa iasa din puscarie.
Miercuri
Joi
Pe la amiaza m-am întîlnit cu Natalia Mozer, președinta Asociației Obștești „Mamele pentru drepturile omului”. Am stat ore bune si am vorbit despre ceea ce se intampla la noi. După asta, am mers la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”. Uneori ma da de sminteala sănătatea. Apoi i-am telefonat pe părinții mei din Taraclia, comuna Valea-Perjei. Parca sunt sanatosei, Slava Domnului. Cu tristete le-am spus nopate buna, dupa ce mi-au amintit cat de greu se traieste la tara.
Vineri
Pentru ca e sfarsit de saptamana pun in desage de-ale gurii si vin la fiul Ilie, stabilit cu traiul la Chisinau. Ma bucur de reusitele lui. Serviciu, studii postuniversitare, mai invata si engleza. Sunt mandra de el. Tare imi doresc sa-l vad casatorit. Si chiar mai mult, sa-mi aduca nepotei. Reusesc sa intru si pe net, am cules multă informație despre economie, politică, și m-am ciocnit cu multe fenomene și lucruri paradoxale. Analizînd informația, am înțeles că unii politicieni, demnitari, au o activitate înțeleasă numai de ei.
Luni
De dimineață mă pregăteam să vin de la Odesa spre casă. Am fost în vizită la o buna prietenă din tara vecina. Fiind acolo, din presa am aflat ca presedintele Ucrainei, Victor Iankovici, a rămas de unul singur la cîrma statului. Mai multi ministri, in frunte cu premierul de la Kiev, si-au dat demisia, pentru ca au ajuns in Rada Suprema. Mă suprinde faptul că cetățenii de rînd detesta politica si politicienii, ceva asemanator ca si la noi. Uimită de regresul ucrainean, am ajuns acasă la Tighina. Seara am accesat internetul. Imi place să fiu informată. Chiar și cînd lucrez, ascult radioul.
Marți
Dimineața am fost la slujba bisericească. Pe drum spre casă m-a sunat un fost deținut care locuește la Chișinău. El mi s-a plîns că timp cît a fost în detenție, imobilul de care are și el parte a fost dat în chirie de maica-sa. Imi spune ca nu l-ar fi deranjat acest lucru pe perioada cît a fost izolat de societate. Dar după ispasirea pedepsei mama lui l-a primit rece. Ar fi vrut sa ramana spatiul in arenda, caci chiriasii ii ofereau o suma bunicica. Mama l-a obligat să stea cu ea într-o cameră. Si pentru ca el nu a vrut, maica-sa l-ar fi amenințat, provocînd o cearta ca să-l predispuna să comită o greșeală, dupa care să poata sa-l dea iar pe mana judecatorilor. L-am compatimit pe acest tanar, pentru ca eu mi-am sacrificat sănătatea ca să pot sa-l ajut pe fiul meu sa iasa din puscarie.
Miercuri
Stela Surchicean, în studioul Europei Libere
Dimineața m-am trezit devreme, ca să fac niște placinte. Am drum spre Chișinău, mă întîlnesc cu persoana care m-a telefonat marți să-l sprijin în problema pe care o are, și totodată să întru și pe la fiul meu, Ilie. Am discutat cu mama si feciorul care se dusmanesc de ceva timp. Am înțeles că ambii sunt vinovați. Femeia este foarte dură cu feciorul din cauza că nu are un serviciu și în casă nu are bani suficienți pentru întreținere. Am sfatuit-o să aibă mai multă răbdare, pentru ca o persoană abia ieșita din detenție cu greu se reintegrează în societate. Apoi am mers la fiul meu cu care nu ma mai satur sa discut.Joi
Pe la amiaza m-am întîlnit cu Natalia Mozer, președinta Asociației Obștești „Mamele pentru drepturile omului”. Am stat ore bune si am vorbit despre ceea ce se intampla la noi. După asta, am mers la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”. Uneori ma da de sminteala sănătatea. Apoi i-am telefonat pe părinții mei din Taraclia, comuna Valea-Perjei. Parca sunt sanatosei, Slava Domnului. Cu tristete le-am spus nopate buna, dupa ce mi-au amintit cat de greu se traieste la tara.
Vineri
Pentru ca e sfarsit de saptamana pun in desage de-ale gurii si vin la fiul Ilie, stabilit cu traiul la Chisinau. Ma bucur de reusitele lui. Serviciu, studii postuniversitare, mai invata si engleza. Sunt mandra de el. Tare imi doresc sa-l vad casatorit. Si chiar mai mult, sa-mi aduca nepotei. Reusesc sa intru si pe net, am cules multă informație despre economie, politică, și m-am ciocnit cu multe fenomene și lucruri paradoxale. Analizînd informația, am înțeles că unii politicieni, demnitari, au o activitate înțeleasă numai de ei.