Invitatul ediţiei: politologul din Tiraspol, Andrei Safonov.
Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Republica Moldova pe drumul spre Uniunea Europeană. Cu sau fără Transnistria? Vizita la Chişinău a preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso: semnificaţii şi eventuale efecte asupra procesului reglementării transnistrene. Discutăm astăzi cu politologul din Tiraspol, Andrei Safonov. Vom mai putea afla şi ce cred transnistrenii despre orientarea strategică a regiunii şi istoria unui regizor ceh despre aventurile sale în Transnistria, al cărui film a obţinut marele premiu al unui prestigios festival internaţional.
***
Europa Liberă: Dar mai întâi, înainte de a discuta cu invitatul emisiunii, colega mea Valentina Ursu ne va readuce aminte principalele declaraţii făcute la Chişinău, săptămâna trecută, de şeful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, în compania premierului Vlad Filat:
„Vizita mea la Chişinău confirmă faptul că văd Moldova ca o ţară europeană, ca parte a familiei europene, moldovenii ca europeni. Este un semnal că recunoaştem angajamentele ţării pe calea reformelor. Sunteţi pe drumul corect, aţi devenit lideri în Parteneriatul Estic, am obţinut deja multe rezultate. Perspectiva de aderare nu este un tabu. Trebuie să ne mişcăm pas cu pas. Perspectiva europeană pentru Moldova există. Şi acum trebuie să ne concentrăm pe paşi concreţi.”
La rândul său, premierul Vlad Filat a dat asigurări că guvernarea va continua promovarea reformelor proeuropene şi că Republica Moldova şi-a ales calea:
„Republica Moldova nu are alternativă decât Uniunea Europeană. Ceea ce ţine de construcţii imaginare şi de artificii cu caracter politic, speculative nu are nimic comun cu interesul naţional al Republicii Moldova. Sarcina noastră pentru viitor este, într-adevăr, ca procesul de integrare europeană care urmează să fie reflectat în viaţa fiecărui cetăţean, să fie o acţiune care să ducă la întrunirea, în sfârşit, a unui consens naţional”.
Premierul Filat a ţinut să mai precizeze că Republica Moldova va continua să muncească pentru a deveni din partener al Uniunii Europene o parte componentă a ei, dar şi că ţara trebuie să aducă un plus valoare Comunităţii Europene.
La conferinţa de presă, Europa Liberă l-a întrebat pe dl Barroso şi despre problema transnistreană: „Cât de important este să fie soluţionată problema transnsitreană pe calea eurointegrării?”
Jose Manuel Barroso: „Este o problemă internă a Republicii Moldova, dar în soluţionarea ei sunt implicate forţe din exterior. Noi facem tot ce putem, ca să oferim suport în această problemă. Dar, după cum ştiţi, nu putem conecta aceasta cu perspectiva integrării europene. Este important să se găsească o rezolvare. Noi vedem că sunt câteva idei posibile, pentru a obţine nişte rezultate concrete în cadrul acestor negocieri de asociere. Cum pot beneficia oamenii care trăiesc în Transnistria de acest acord? Aceasta este întrebarea care contează. Noi vrem ca de acest acord să beneficieze fiecare cetăţean din Moldova, inclusiv cei care trăiesc în Transnistria. Dar nu trebuie să facem conexiuni directe dintre problema transnistreană şi perspectiva europeană a Moldovei.”
***
Europa Liberă: Cum ar putea fi interpretate declaraţiile înaltului demnitar de la Bruxelles, care a delimitat clar cele două procese: integrarea europeană a Moldovei şi reglementarea transnistreană? L-am întrebat pe oaspetele ediţiei, politologul din Tiraspol, Andrei Safonov:
Europa Liberă: Dar în privinţa agenţilor economici transnistreni? Moldova va deveni în câţiva ani parte a spaţiului economic şi comercial unic cu Uniunea Europeană. La negocierile pe care le poartă în prezent participă şi Tiraspolul, în calitate de observator. Nu s-ar putea încâmpla ca în urma unui eventual refuz categoric al regiunii transnistrene de a accepta reglementările europene să apară pe Nistru o graniţă, chiar dacă nu oficială, dar şi mai rigidă, cu posturi şi controale vamale, şi care să ducă astfel la o autoizolare economică a Transnistriei?
Andrei Safonov: Este o întrebare foarte interesantă şi totodată complexă, care cere o analiză serioasă. Se ştie că pentru aderarea la zona de comerţ liber cu Uniunea Europeană, structurile europene înaintează numeroase cerinţe, destul de dificile. Este vorba despre modificarea legislaţiei ţării sau a regiunii care vrea să adere la zona de comerţ liber, anumite măsuri în domeniul drepturilor omului, democratizării, ş.a.m.d. Există un set întreg de cerinţe europene care au fost deja înaintate şi Republicii Moldova. Este limpede că Transnistria respinge categoric unele din aceste cerinţe, iar altele par a fi în acest moment greu de îndeplinit, cum ar fi spre exemplu unificarea legislaţiei Moldovei şi Transnistriei. Eu nu cred că Tiraspolul va accepta aşa ceva, cu atât mai mult cu cât aderarea la zona de comerţ liber cu Uniunea Europeană va însemna să renunţe la decizia conceptuală, politică şi juridică - ce a fost deja adoptată - privind aderarea Transnistriei, sub orice formă, la uniunea vamală euro-asiatică. Pentru că asta ar fi însemnat să muţi graniţa mai la Est de Transnistria, pe teritoriile care nu vor intra în Uniunea Europeană nici la modul direct, nici indirect. Acest lucru ar fi însemnat o separare a Transnistriei de Ucraina şi Rusia, pe care Tiraspolul contează foarte mult şi cred că în acest sens decizia va fi una negativă. Dar imediat apare întrebarea: ce ar putea să facă Tiraspolul? Cum să acţioneze de o manieră constructivă? Eu cred că transnistrenii vor încerca să interacţioneze mai mult cu Moscova şi Kievul pentru ca Rusia şi Ucraina să-şi deschidă şi mai larg pieţele lor pentru mărfurile transnistrene şi, concomitent, să sporească importul din cele două ţări. Dacă pe o direcţie slăbesc contactele economice, atunci evident că pe altă direcţie vor fi întreprinse măsuri pentru întărirea contactelor. În ce măsură Moscova şi Kievul vor răspunde acestor solicitări este altceva. Dar eu nu mă îndoiesc că Tiraspolul va acţiona anume aşa.
Europa Liberă: oaspetele ediţiei, politologul din Tiraspol, Andrei Safonov.
Ce cred locuitorii regiunii despre eventualele beneficii pe care le-ar putea avea Transnistria în urma unei eventuale apropieri de Uniunea Europeană sau de pe urma integrării regiunii într-o ipotetică uniune euro-asiatică?
– Думаю, что они должны быть открыты, эти границы, и был единый союз: Белоруссия, Украина, Казахстан и Приднестровье, в том числе, в их союзе. Ну, как-то я не сторонник Запада, потому что к нам в основном приходит что-то плохое из Запада, если бы только хорошее шло, но оно идет плохое, поэтому мне не хочется туда смотреть.
– Ну, Россия, Белоруссия, Казахстан… Потому что они давно уже сотрудничают здесь. Это ближе, чем Евросоюз. Евросоюз это все по-новому строит и все это, кажется, не потянет республика. Ну, мое мнение – что нереально совмещать. Должно быть одно что-то.
– Тоже Россия, потому что мы часть России, это наше государство, мы входили в состав Советского Союза, поэтому другого не может быть.
– Ну, почему с Россией? Ну, потому что, сколько эта земля существовала как бы, все время придерживалась как бы политики, курса России. А если здесь … Да никогда не пойдет наше правительство или, ну, правление на то, чтобы связываться с Западом. Чтобы здесь было НАТО? Зачем? Русский солдатский сапог должен топтать эту землю.
– Лучше западные страны как развиваются. Там лучше демократия, и политика… Ну, мне кажется, что лучше западные.
– Лучше с Европой куда-нибудь. С Европой. Ну, более продвинутая страна, чем у нас. Так будет лучше, мне кажется.
– Нам никто не разрешит быть ни с Россией, ни с Европой, потому что пока еще идет конфликт с Молдовой, то у нас ничего стабильного никогда не будет. Как только решится – допустим, если Молдова отпустит Приднестровье в свой очаг, то тогда да, многие захотят с Россией. Но не будем забывать, что рядышком еще Украина есть, и еще Украина будет играть большую роль. Но если, допустим, с Европой, то это только Молдова пойдет за Европой, и как бы на одном маленьком клочке, как говорится, берегу Днестра не сможет стоять и Евросоюз, и Россия. Вот здесь конфликт будет постоянно.
***
Europa Liberă: Recent, la Festivalul Internațional de Film Documentar de la Jihlava, în Cehia, premiul pentru cel mai bun documentar ceh a revenit unui film despre regiunea transnistreană. Filmul „Fortăreața” a fost filmat semi-clandestin de doi tineri documentariști cehi, anul trecut, în timpul campaniei pentru alegerea noului lider la Tiraspol. Corespondentul nostru Coilin O’Connor a discutat cu unul din autorii filmului. Interviu este rezumat de Alexandru Eftode.
Co-autorii documentarului, Klara Tasovska și Lukas Kokes au plecat anul trecut în Transnistria cu ideea preconcepută că vor găsi acolo un fel de simbioză exotică între un muzeu al comunismului de mărime naturală și o gaură neagră a contrabandei. Dar, Lukas Kokes i-a spus în interviu lui Coilin O’Connor că la fața locului au descoperit o situație diferită și mai prozaică. Poate cu excepția vizitei palpitante la miliție, când cei doi documentariști au fost reținuți.
„Am sosit la o secție a poliției secrete, unde a trebuit să predăm pașapoartele și telefoanele mobile. Mi-am spus că dacă ne închid într-o celulă, nu voi putea lua legătura cu nimeni. Nu-i voi putea scrie nimănui că am dat de belea”.
„Un agent ne-a dus într-o cameră pentru interogatoriu fără geamuri și cu pereții dați cu vopsea lavabilă. Mi-am imaginat imediat că au fost special vopsiți așa ca să poată fi spălați de sângele deținuților bătuți. Ne-am amintit povestea unei disidente care ne-a spus că a fost răpită și bătută crâncen”…
„Cu toate acestea, nu ni s-a întâmplat nimic grav. Agentul s-a așezat în fața noastră și ne-a luat la întrebări de felul: știm că faceți un film aici, am aflat asta deja, știm că v-ați întâlnit cu cutare și cutare, cine v-a făcut legătura cu ei? Cu cine ați mai stat de vorbă? Cum v-ați întâlnit? Despre ce ați vorbit”?
„Ne-au dat drumul, dar era limpede că vor continua să ne monitorizeze cumva. Așa că am încercat să fim mai atenți. Este exact situația în care oamenii de acolo trăiesc zi de zi”.
Filmul „Fortăreața” încearcă să descrie viața în Transnistria prin ochii
locuitorilor ei de rând. Corespondentul EL, Coilin O’Connor l-a întrebat pe regizorul Lukas Kokes dacă i-a fost greu să-i convingă pe transnistreni să vorbească în fața camerei.
„Unii oameni, mai ales tinerii erau foarte deschiși. De fapt, erau bucuroși că cineva se interesează de ei, că niște jurnaliști din Europa Occidentală au venit la ei în vizită. Au stat de vorbă cu noi”.
„E drept că am dat peste o doamnă căreia i-a fost teamă să ne spună deschis ce crede despre regim. Ne-a spus că fiul ei este student și poate fi dat afară de la universitate. Din asemenea comentarii am descoperit că oamenii au grijă ce vorbesc. Este un fel de totalitarism ascuns”.
„Desigur, nimeni nu-ți va spune: n-ai voie să faci asta sau ailaltă, iar dacă faci te închidem. Oamenii nu știu sigur ce au voie și ce nu. E ca la Kafka, în ”Castelul”, unde stă ușierul și-ți spune că mai bine n-ai intra pe ușa asta pentru că ți se poate întâmpla ceva. Îl întrebi ce anume, dar îți răspunde că nu știe, că poți încerca să vezi, dacă ești viteaz. De cele mai multe ori, un om din Transnistria nu va intra pe acea ușă pentru că știe bine că o poate păți. Preferă să lase lucrurile în pace și să deoparte cu viața sa searbădă, dar confortabilă, nu va încerca să forțeze nota, să pășească dincolo de zona în care se simte în siguranță”.
Europa Liberă: Lukas Kokes, unul din autorii documentarului cehesc „Fortăreaţa” despre regiunea transnistreană.
Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.
Republica Moldova pe drumul spre Uniunea Europeană. Cu sau fără Transnistria? Vizita la Chişinău a preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso: semnificaţii şi eventuale efecte asupra procesului reglementării transnistrene. Discutăm astăzi cu politologul din Tiraspol, Andrei Safonov. Vom mai putea afla şi ce cred transnistrenii despre orientarea strategică a regiunii şi istoria unui regizor ceh despre aventurile sale în Transnistria, al cărui film a obţinut marele premiu al unui prestigios festival internaţional.
***
Europa Liberă: Dar mai întâi, înainte de a discuta cu invitatul emisiunii, colega mea Valentina Ursu ne va readuce aminte principalele declaraţii făcute la Chişinău, săptămâna trecută, de şeful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, în compania premierului Vlad Filat:
Jose Manuel Barroso în compania lui Vlad Filat, Chişinău, 30 noiembrie 2012
Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a spus că perspectiva de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană nu trebuie privită ca un tabu, dar că în acest moment eforturile trebuie să se concentreze pe negocierile privind Acordul de Asociere şi cel de Liber Schimb, precum şi pe finalizarea celei de-a doua etape a Planului de acţiuni pentru liberalizarea regimului de vize:„Vizita mea la Chişinău confirmă faptul că văd Moldova ca o ţară europeană, ca parte a familiei europene, moldovenii ca europeni. Este un semnal că recunoaştem angajamentele ţării pe calea reformelor. Sunteţi pe drumul corect, aţi devenit lideri în Parteneriatul Estic, am obţinut deja multe rezultate. Perspectiva de aderare nu este un tabu. Trebuie să ne mişcăm pas cu pas. Perspectiva europeană pentru Moldova există. Şi acum trebuie să ne concentrăm pe paşi concreţi.”
La rândul său, premierul Vlad Filat a dat asigurări că guvernarea va continua promovarea reformelor proeuropene şi că Republica Moldova şi-a ales calea:
„Republica Moldova nu are alternativă decât Uniunea Europeană. Ceea ce ţine de construcţii imaginare şi de artificii cu caracter politic, speculative nu are nimic comun cu interesul naţional al Republicii Moldova. Sarcina noastră pentru viitor este, într-adevăr, ca procesul de integrare europeană care urmează să fie reflectat în viaţa fiecărui cetăţean, să fie o acţiune care să ducă la întrunirea, în sfârşit, a unui consens naţional”.
Premierul Filat a ţinut să mai precizeze că Republica Moldova va continua să muncească pentru a deveni din partener al Uniunii Europene o parte componentă a ei, dar şi că ţara trebuie să aducă un plus valoare Comunităţii Europene.
La conferinţa de presă, Europa Liberă l-a întrebat pe dl Barroso şi despre problema transnistreană: „Cât de important este să fie soluţionată problema transnsitreană pe calea eurointegrării?”
Jose Manuel Barroso: „Este o problemă internă a Republicii Moldova, dar în soluţionarea ei sunt implicate forţe din exterior. Noi facem tot ce putem, ca să oferim suport în această problemă. Dar, după cum ştiţi, nu putem conecta aceasta cu perspectiva integrării europene. Este important să se găsească o rezolvare. Noi vedem că sunt câteva idei posibile, pentru a obţine nişte rezultate concrete în cadrul acestor negocieri de asociere. Cum pot beneficia oamenii care trăiesc în Transnistria de acest acord? Aceasta este întrebarea care contează. Noi vrem ca de acest acord să beneficieze fiecare cetăţean din Moldova, inclusiv cei care trăiesc în Transnistria. Dar nu trebuie să facem conexiuni directe dintre problema transnistreană şi perspectiva europeană a Moldovei.”
***
Europa Liberă: Cum ar putea fi interpretate declaraţiile înaltului demnitar de la Bruxelles, care a delimitat clar cele două procese: integrarea europeană a Moldovei şi reglementarea transnistreană? L-am întrebat pe oaspetele ediţiei, politologul din Tiraspol, Andrei Safonov:
Andrei Safonov
Andrei Safonov: În opinia mea, ar fi de menţionat două lucruri. În primul rând, vizita lui Manuel Barroso relevă faptul că Uniunea Europeană se va concentra asupra eforturilor de consolidare a Republicii Moldova pe calea eurointegrării. Acest lucru se referă mai puţin la Tiraspol, pentru că există divergenţe geopolitice serioase între vectorul de dezvoltare european şi cel euro-asiatic, două direcţii ce se condiţionează reciproc şi care asigură un anumit echilibru de forţe. Cu alte cuvinte, Moldova s-a fixat deocamdată pe direcţia eurointegrării, în timp ce obiectivul Transnistriei este uniunea euro-asiatică. E adevărat, această uniune încă nu există, dar, oricum, aşteptările Tiraspolului oficial şi ale majorităţii locuitorilor regiunii nu trezes nici un dubiu. Al doilea aspect se referă la faptul cum ar putea şi transnistrenii să beneficieze de avantajele pe care le oferă relaţia între Uniunea Europeană şi Republica Moldova. În mod evident, aceste avantaje vor fi resimţite mai mult la nivel individual, în special de către acei transnistreni care au cetăţenia Republicii Moldova. Noi avem însă şi mulţi cetăţeni ai Ucrainei, Rusiei şi altor ţări, mulţi au chiar câteva paşapoarte. De aceea, cred că în această situaţie, fiecare cetăţean va încerca să obţină cât mai multe beneficii şi pe direcţia europeană, şi pe cea euro-asiatică. Oamenii pe ambele maluri ale Nistrului sunt foarte pragmatici şi ştiu cum să-şi urmeze interesul.Europa Liberă: Dar în privinţa agenţilor economici transnistreni? Moldova va deveni în câţiva ani parte a spaţiului economic şi comercial unic cu Uniunea Europeană. La negocierile pe care le poartă în prezent participă şi Tiraspolul, în calitate de observator. Nu s-ar putea încâmpla ca în urma unui eventual refuz categoric al regiunii transnistrene de a accepta reglementările europene să apară pe Nistru o graniţă, chiar dacă nu oficială, dar şi mai rigidă, cu posturi şi controale vamale, şi care să ducă astfel la o autoizolare economică a Transnistriei?
Andrei Safonov: Este o întrebare foarte interesantă şi totodată complexă, care cere o analiză serioasă. Se ştie că pentru aderarea la zona de comerţ liber cu Uniunea Europeană, structurile europene înaintează numeroase cerinţe, destul de dificile. Este vorba despre modificarea legislaţiei ţării sau a regiunii care vrea să adere la zona de comerţ liber, anumite măsuri în domeniul drepturilor omului, democratizării, ş.a.m.d. Există un set întreg de cerinţe europene care au fost deja înaintate şi Republicii Moldova. Este limpede că Transnistria respinge categoric unele din aceste cerinţe, iar altele par a fi în acest moment greu de îndeplinit, cum ar fi spre exemplu unificarea legislaţiei Moldovei şi Transnistriei. Eu nu cred că Tiraspolul va accepta aşa ceva, cu atât mai mult cu cât aderarea la zona de comerţ liber cu Uniunea Europeană va însemna să renunţe la decizia conceptuală, politică şi juridică - ce a fost deja adoptată - privind aderarea Transnistriei, sub orice formă, la uniunea vamală euro-asiatică. Pentru că asta ar fi însemnat să muţi graniţa mai la Est de Transnistria, pe teritoriile care nu vor intra în Uniunea Europeană nici la modul direct, nici indirect. Acest lucru ar fi însemnat o separare a Transnistriei de Ucraina şi Rusia, pe care Tiraspolul contează foarte mult şi cred că în acest sens decizia va fi una negativă. Dar imediat apare întrebarea: ce ar putea să facă Tiraspolul? Cum să acţioneze de o manieră constructivă? Eu cred că transnistrenii vor încerca să interacţioneze mai mult cu Moscova şi Kievul pentru ca Rusia şi Ucraina să-şi deschidă şi mai larg pieţele lor pentru mărfurile transnistrene şi, concomitent, să sporească importul din cele două ţări. Dacă pe o direcţie slăbesc contactele economice, atunci evident că pe altă direcţie vor fi întreprinse măsuri pentru întărirea contactelor. În ce măsură Moscova şi Kievul vor răspunde acestor solicitări este altceva. Dar eu nu mă îndoiesc că Tiraspolul va acţiona anume aşa.
Europa Liberă: oaspetele ediţiei, politologul din Tiraspol, Andrei Safonov.
Ce cred locuitorii regiunii despre eventualele beneficii pe care le-ar putea avea Transnistria în urma unei eventuale apropieri de Uniunea Europeană sau de pe urma integrării regiunii într-o ipotetică uniune euro-asiatică?
Bulevardul Gagarin, Tiraspol
– Думаю, все-таки Евразийский союз. Почему? Потому что, во-первых, роднее нам эти страны – и по языку, и по вере, и по устоям, всему на свете. Поэтому, мое мнение, что все-таки в Евразийский союз. Я думаю, что нас даже в Евросоюз никто не возьмет просто-напросто. Почему? Потому что слишком здесь обстановка не разряжена еще. Если бы она разрядилась, может быть, вопрос такой и возник бы. В данный момент я думаю, что нет.– Думаю, что они должны быть открыты, эти границы, и был единый союз: Белоруссия, Украина, Казахстан и Приднестровье, в том числе, в их союзе. Ну, как-то я не сторонник Запада, потому что к нам в основном приходит что-то плохое из Запада, если бы только хорошее шло, но оно идет плохое, поэтому мне не хочется туда смотреть.
– Ну, Россия, Белоруссия, Казахстан… Потому что они давно уже сотрудничают здесь. Это ближе, чем Евросоюз. Евросоюз это все по-новому строит и все это, кажется, не потянет республика. Ну, мое мнение – что нереально совмещать. Должно быть одно что-то.
– Тоже Россия, потому что мы часть России, это наше государство, мы входили в состав Советского Союза, поэтому другого не может быть.
– Ну, почему с Россией? Ну, потому что, сколько эта земля существовала как бы, все время придерживалась как бы политики, курса России. А если здесь … Да никогда не пойдет наше правительство или, ну, правление на то, чтобы связываться с Западом. Чтобы здесь было НАТО? Зачем? Русский солдатский сапог должен топтать эту землю.
– Лучше западные страны как развиваются. Там лучше демократия, и политика… Ну, мне кажется, что лучше западные.
– Лучше с Европой куда-нибудь. С Европой. Ну, более продвинутая страна, чем у нас. Так будет лучше, мне кажется.
– Нам никто не разрешит быть ни с Россией, ни с Европой, потому что пока еще идет конфликт с Молдовой, то у нас ничего стабильного никогда не будет. Как только решится – допустим, если Молдова отпустит Приднестровье в свой очаг, то тогда да, многие захотят с Россией. Но не будем забывать, что рядышком еще Украина есть, и еще Украина будет играть большую роль. Но если, допустим, с Европой, то это только Молдова пойдет за Европой, и как бы на одном маленьком клочке, как говорится, берегу Днестра не сможет стоять и Евросоюз, и Россия. Вот здесь конфликт будет постоянно.
***
Europa Liberă: Recent, la Festivalul Internațional de Film Documentar de la Jihlava, în Cehia, premiul pentru cel mai bun documentar ceh a revenit unui film despre regiunea transnistreană. Filmul „Fortăreața” a fost filmat semi-clandestin de doi tineri documentariști cehi, anul trecut, în timpul campaniei pentru alegerea noului lider la Tiraspol. Corespondentul nostru Coilin O’Connor a discutat cu unul din autorii filmului. Interviu este rezumat de Alexandru Eftode.
„Am sosit la o secție a poliției secrete, unde a trebuit să predăm pașapoartele și telefoanele mobile. Mi-am spus că dacă ne închid într-o celulă, nu voi putea lua legătura cu nimeni. Nu-i voi putea scrie nimănui că am dat de belea”.
„Un agent ne-a dus într-o cameră pentru interogatoriu fără geamuri și cu pereții dați cu vopsea lavabilă. Mi-am imaginat imediat că au fost special vopsiți așa ca să poată fi spălați de sângele deținuților bătuți. Ne-am amintit povestea unei disidente care ne-a spus că a fost răpită și bătută crâncen”…
„Cu toate acestea, nu ni s-a întâmplat nimic grav. Agentul s-a așezat în fața noastră și ne-a luat la întrebări de felul: știm că faceți un film aici, am aflat asta deja, știm că v-ați întâlnit cu cutare și cutare, cine v-a făcut legătura cu ei? Cu cine ați mai stat de vorbă? Cum v-ați întâlnit? Despre ce ați vorbit”?
„Ne-au dat drumul, dar era limpede că vor continua să ne monitorizeze cumva. Așa că am încercat să fim mai atenți. Este exact situația în care oamenii de acolo trăiesc zi de zi”.
Filmul „Fortăreața” încearcă să descrie viața în Transnistria prin ochii
locuitorilor ei de rând. Corespondentul EL, Coilin O’Connor l-a întrebat pe regizorul Lukas Kokes dacă i-a fost greu să-i convingă pe transnistreni să vorbească în fața camerei.
„Unii oameni, mai ales tinerii erau foarte deschiși. De fapt, erau bucuroși că cineva se interesează de ei, că niște jurnaliști din Europa Occidentală au venit la ei în vizită. Au stat de vorbă cu noi”.
„E drept că am dat peste o doamnă căreia i-a fost teamă să ne spună deschis ce crede despre regim. Ne-a spus că fiul ei este student și poate fi dat afară de la universitate. Din asemenea comentarii am descoperit că oamenii au grijă ce vorbesc. Este un fel de totalitarism ascuns”.
„Desigur, nimeni nu-ți va spune: n-ai voie să faci asta sau ailaltă, iar dacă faci te închidem. Oamenii nu știu sigur ce au voie și ce nu. E ca la Kafka, în ”Castelul”, unde stă ușierul și-ți spune că mai bine n-ai intra pe ușa asta pentru că ți se poate întâmpla ceva. Îl întrebi ce anume, dar îți răspunde că nu știe, că poți încerca să vezi, dacă ești viteaz. De cele mai multe ori, un om din Transnistria nu va intra pe acea ușă pentru că știe bine că o poate păți. Preferă să lase lucrurile în pace și să deoparte cu viața sa searbădă, dar confortabilă, nu va încerca să forțeze nota, să pășească dincolo de zona în care se simte în siguranță”.
Europa Liberă: Lukas Kokes, unul din autorii documentarului cehesc „Fortăreaţa” despre regiunea transnistreană.
Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.