„Am avut un vis despre un bas, jumătate ţigan, jumătate mauritan, care călătoreşte din India spre Andaluzia, trecînd prin Mediterana. Cu toate acestea, basul nu este nici un instrument tradiţional, nici unul oriental. Dar feluritele modalităţi de a cînta la bas, pizzicato sau con arco, par să arate că el se simte bine în vecinătatea anumitor instrumente din lumea orientală”
Aceste cuvinte îi aparţin contrabasistului francez Renaud Garcia Fons şi apar pe coperta albumului „Oriental Bass”.
O muzică globală, deci, care datorează parte din puterea şi flexibilitatea ei stilistică improvizaţiei de jazz.
Dar nu e vorba numai de jazz, ci, aşa cum observă un cronicar muzical de la Amazon.com, de o adevărată panoplie de sunete specifice teritoriilor pe care basul visat de Garcia Fons le străbate pentru a a junge din India în sudul fantastic al Spaniei.
Renaud Garcia Fons are obsesia călătoriilor, iar muzica sa e un itinerariu, o aventură a unor vieţi imaginare care s-au întîmplat în Răsărit şi în Apus.
În această aventură, spune el pe coperta unui alt album (intitulat nu întîmplător „Navigatore”), contrabasul este personificarea unei voci cu mai multe haşururi, o voce a unei fiinţe în tranziţie, care se înmănunchiază cu alte voci pentru a participa la ceea ce Garcia Fons speră să fie un omagiu adus tuturor acelora care i-au căluzit pe oameni spre lumină.