Romanul „Voci”. Capitolul 6

...în care poliţistul se arată decepţionat de femeia care îl spionează pe individul suspect


El: Iacă-tă-l, fa! Vine... eu am fugit. Dar tu cată, gură spartă, dacă te întreabă ceva, să nu spui despre mine nici mârc! Să taci...

Poliţistul: Ei, cucoană, ce faci aici?

Ea: Iaca, am ieşit şi eu să-mi iau nişte seminţe că...

Poliţistul: Seminţe! Seminţe! Lasă seminţele. Te-ai mai limpezit oleacă? La... cap!

Ea: Dar ce, m-ai văzut cumva tulbure? M-ai văzut cumva ameţită?

Poliţistul: Lasă vorba. Spune repede ce ştiri ai? Ce-ai aflat? L-ai văzut pe domnul?

Ea: Nu. De dimineaţă mă învârt pe icea, am fost la uşă, am încercat să ascult, am pus urechea - nu se aude nimic...

Poliţistul: Dar aseară a venit?

Ea: Nu ştiu. Eu am aşteptat pân târziu şi nu l-am văzut să vie.

Poliţistul: Ce, iară vrei să spui că... a intrat pe fereastră? Iar s-o căţărat pe burlan?

Ea: Ei, hai, lasă! Lasă, dom poliţist.

Poliţistul: Dacă-i aşa şi n-ai aflat nimic, apoi gata! nu mai am treabă cu tine şi... cară-te, să nu te văd în ochi! Ai promis să mă ajuţi şi când colo, nici... nici o brânză n-ai făcut.

Ea: Eee, domle... domle Oacheş...

Poliţistul: Domnul locotenent!

Ea: Domle clocotinent! Ce atâta grijă de un domn ca aista, care nici a domn nu samănă. Uite ce apucături are de... dihore. Când m-am dat la uşa lui să ascult, am simţit ieşind de acolo nişte duhoare... Se auzea parcă ceva fosăind, ca un bursuc, ca... dintr-o bortă de bursuc...

Poliţistul: Hai, lasă, nu mai face şi tu... fantezii de-a tale. Omul ca omul... Cine ştie ce soartă i-a dat Dumnezeu şi tu te apuci să-l judeci. Încă nu se ştie cine-i el, încă nu cunoaştem nimic, aşa că mai bine... ţi-ai astupa vorbitoarea ceea şi n-ai lihăi atâta...


(va urma)