În emisiunea Fabrika din 26 decembrie 2012 mi s-a părut „suspectă” evoluția dlui Diacov, care nu a intervenit să combată acuzațiile lui Dodon și a spus că nici nu-l deranjează critica acestuia, pentru că cică acesta își face partid și trebuie să și-l construiască. Într-o altă emisiune de limbă rusă de la aceeași televiziune Фактор Власти, dl Lupu spunea că electoratul din Republica Moldova gravitează în jurul flancului stîng al eșichierului politic.
Este evident de ce pe Diacov nu-l deranjează critica lui Dodon, care prin declarațiile sale precum că vrea să scoată PL-ul de la guvernare încearcă să lărgească bazinul de stînga, bazin care a fost strîns un pic la ungher cu venirea la guvernare a Alianției pentru Integrare Europeană - o structură mai mult de dreapta, unde PD-ul riscă să se dilueze. Iar declarația lui Marian Lupu o văd un pic deplasată, pentru că nu poți să spui așa ceva despre electoratul moldovenesc, care nicidecum nu își pune nădejdea în programele sociale mult-trîmbițate de democrați, ci mai degrabă își ia lumea-n cap și pleacă la munci peste hotarele țării pentru a-și hrăni familiile.
Chiar dacă pînă la următoarele alegeri parlamentare mai sunt 2 ani, deja este clar între care entități se va da lupta politică: între flancul stîng al eșichierului politic și cel de dreapta. Aceasta nicidecum nu înseamnă că PD ar dori să facă alianță cu comuniștii, ci mai degrabă se urmărește așa numita „reformatare” a alianței de guvernare, despre care Dodon vorbește foarte mult, în urma căreia PD-ul să fie partidul dominant, iar PLDM și PL drept partide recesive.
Din această cauză, aș recomanda partidelor de dreapta să încerce încă de pe acum să găsească mai multă limbă comună, să nu se atace reciproc și să nu se aventureze, pentru că stînga într-adevăr este puternică și nu prin faptul că majoritatea electoratului este ideologic mai aproape de stînga, ci pentru că partidele de stînga au importanți suporteri cu caracter financiar, care și-au făcut averile în mare parte sub guvernarea comuniștilor și altor partide de stînga.
Celor de stînga le convine situația actuală și nu doresc liberalizarea adevărată a pieții, pentru că știu că nu sunt capabili să facă o concurență reală companiilor internaționale, dar nici măcar celor locale, care ar putea apărea în număr mai mare într-o manieră incontrolabilă.
La fel, înțeleg entuziasmul pe care-l au partidele de stînga din Moldova atunci cînd în mai multe țări europene cîștigă stînga, iar cel mai elocvent exemplu este chiar România. Însă nu cred că trebuie să-și facă prea multe iluzii, pentru că Republica Moldova încă are nevoie de o guvernare de dreapta pentru o perioadă de cel puțin 10 ani pe parcursul căreia să facă adevărate reforme care ne vor duce spre Uniunea Europeană și mai aproape de lumea civilizată.
Pentru a ne permite o guvernare de stînga, noi deja trebuia să avem o dezvoltare economică adecvată, care să permită finanțarea suficientă a tuturor programelor sociale. Din păcate, dezvoltarea economică nu o pot face partidele de stînga, iar eșecul în atragerea investitorilor din ultimii ani în condițiile unui minister al economiei deținut de PD demonstrează acest lucru.
Este evident de ce pe Diacov nu-l deranjează critica lui Dodon, care prin declarațiile sale precum că vrea să scoată PL-ul de la guvernare încearcă să lărgească bazinul de stînga, bazin care a fost strîns un pic la ungher cu venirea la guvernare a Alianției pentru Integrare Europeană - o structură mai mult de dreapta, unde PD-ul riscă să se dilueze. Iar declarația lui Marian Lupu o văd un pic deplasată, pentru că nu poți să spui așa ceva despre electoratul moldovenesc, care nicidecum nu își pune nădejdea în programele sociale mult-trîmbițate de democrați, ci mai degrabă își ia lumea-n cap și pleacă la munci peste hotarele țării pentru a-și hrăni familiile.
Chiar dacă pînă la următoarele alegeri parlamentare mai sunt 2 ani, deja este clar între care entități se va da lupta politică: între flancul stîng al eșichierului politic și cel de dreapta. Aceasta nicidecum nu înseamnă că PD ar dori să facă alianță cu comuniștii, ci mai degrabă se urmărește așa numita „reformatare” a alianței de guvernare, despre care Dodon vorbește foarte mult, în urma căreia PD-ul să fie partidul dominant, iar PLDM și PL drept partide recesive.
Din această cauză, aș recomanda partidelor de dreapta să încerce încă de pe acum să găsească mai multă limbă comună, să nu se atace reciproc și să nu se aventureze, pentru că stînga într-adevăr este puternică și nu prin faptul că majoritatea electoratului este ideologic mai aproape de stînga, ci pentru că partidele de stînga au importanți suporteri cu caracter financiar, care și-au făcut averile în mare parte sub guvernarea comuniștilor și altor partide de stînga.
Celor de stînga le convine situația actuală și nu doresc liberalizarea adevărată a pieții, pentru că știu că nu sunt capabili să facă o concurență reală companiilor internaționale, dar nici măcar celor locale, care ar putea apărea în număr mai mare într-o manieră incontrolabilă.
La fel, înțeleg entuziasmul pe care-l au partidele de stînga din Moldova atunci cînd în mai multe țări europene cîștigă stînga, iar cel mai elocvent exemplu este chiar România. Însă nu cred că trebuie să-și facă prea multe iluzii, pentru că Republica Moldova încă are nevoie de o guvernare de dreapta pentru o perioadă de cel puțin 10 ani pe parcursul căreia să facă adevărate reforme care ne vor duce spre Uniunea Europeană și mai aproape de lumea civilizată.
Pentru a ne permite o guvernare de stînga, noi deja trebuia să avem o dezvoltare economică adecvată, care să permită finanțarea suficientă a tuturor programelor sociale. Din păcate, dezvoltarea economică nu o pot face partidele de stînga, iar eșecul în atragerea investitorilor din ultimii ani în condițiile unui minister al economiei deținut de PD demonstrează acest lucru.