O Comisie parlamentară în pădurea unei vînători cu secrete

Premierul Vlad Filat vrea ca săptămâna viitoare să se înființeze o comisie specială care să afle adevărul despre vânătoarea din Pădurea Domnească, la care un om de afaceri a fost împușcat mortal în prezența unor șefi din justiție. Dacă dorința premierului se împlinește, va fi a doua comisie înființată să facă lumină în evenimente tulburi în ultimii patru ani. Vasile Botnaru a stat de vorbă cu șeful primei comisii, a cărei țintă erau protestele din aprilie 2009: avocatul Vitalie Nagacevschi.

Europa Liberă: Domnule Nagacevschi, aţi condus o comisie care a avut sarcina mult mai complexă şi mai dificilă, decât comisia pe care are de gând s-o instituie Parlamentul în ziua de 22 ianuarie, ca să cerceteze circumstanţele în care s-a produs accidentul din „Pădurea Domnească” şi, mai ales, modul în care au acţionat instituţiile statului, ca să facă faţă legalităţii şi rigorilor democratice. Spuneţi-mi, vă rog, dacă sunt comparabile sarcinile pe care le-aţi avut dumneavoastră, comisia şi dumneavoastră personal, cu caietul de sarcini al viitoarei comisii, pe care are de gând s-o voteze majoritatea parlamentară?

Vitalie Nagacevschi: „Cred eu că există anumite similitudini, pornind de la faptul că în ambele cazuri se doreşte darea unei aprecieri politice a ceea ce s-a întâmplat. Creând comisia pentru elucidarea evenimentelor din aprilie, se urmărea scopul de a da apreciere negativă Partidului Comuniştilor. Acesta a fost totuşi unul din scopurile reale.

În ceea ce priveşte evenimentele recente, cred eu, că este vorba despre anumite neînţelegeri sau despre o anumită luptă politică dintre componentele Alianţei. Şi, din acest punct de vedere, cred eu, că ambele comisii au anumite similitudini. După mine, ar trebui ca perspectiva comisiei să nu deroge de la prevederile regulamentului Parlamentului şi să nu derapeze spre nişte lupte politice sterile şi într-adevăr să încerce să obţină răspunsuri la acele întrebări care interesează societatea.”

Europa Liberă: Dar cum pot deputaţii să intervină cu diverse întrebări în plină derulare a anchetei, astfel încât să nu fie calificată această activitate ca ingerinţe în anchetă?

Vitalie Nagacevschi: „Sunt mai multe întrebări, la care pot fi date răspunsuri fără ca să fie în niciun fel afectată urmărirea penală. De exemplu, aceeaşi întrebare în privinţa cine a participat; cum a fost organizată această vânătoare; din punct de vedere moral, dacă puteau să se afle mai multe persoane din mai multe instituţii într-un singur loc la o vânătoare; cum s-a organizat; dacă dispuneau toţi de permis pentru vânătoare; dacă nu dispuneau; dacă aveau experienţa necesară; dacă puteau să vâneze anume în Pădurea Domnească?

În principiu la aceste întrebări cred că ar putea să dea răspunsul comisia parlamentară, însă, în acelaşi timp, în ceea ce priveşte dacă acţiunile celor care participau la vânătoare cad sau nu cad sub incidenţa Codului Penal. La această întrebare ei nu pot şi nici nu trebuie să încerce să dea răspunsul, deoarece la această întrebare trebuie să răspundă numai acele autorităţi care au abilitatea respectivă. E vorba fie de Ministerul de Interne, fie de Procuratura Generală, dar punctul final, desigur, că îl pune instanţa de judecată.”

Europa Liberă: Dar decalajul între ziua în care s-a produs accidentul şi, mai ales, ziua în care a murit victima presupusului incident şi anunţarea acestui caz tragic, acest decalaj, tărăgănarea are vreo calificare juridică sau doar etică?

Vitalie Nagacevschi: „Ştiţi, eu cred că există totuşi anumite calificări, care, posibil, pe alocuri nici nu sunt transcrise în hotărâri de Guvern sau în legi. Şi e vorba de o calificare juridică care obligă autorităţile noastre să aibă un anumit grad de transparenţă, care să împiedice anumite consecinţe negative.

Acuma se vorbeşte foarte mult despre încercarea muşamalizării acestei crime şi, într-adevăr, la publicul care urmăreşte aceste evenimente se creează o anumită impresie, că s-a încercat muşamalizarea respectivei crime. Iată anume şi aici ar trebui să se stăruie comisia de anchetă parlamentară, dacă aceasta va fi creată. Pentru ca să vadă dacă într-adevăr au fost respectate rigorile transparenţei sau n-au fost respectate aceste rigori. Şi dacă n-au fost, care a fost scopul real? Dacă într-adevăr a fost scopul de a ascunde crima? În aşa caz, da, este grav.

Însă în cazul în care nu era vorba de scopul de a ascunde crima, nu era vorba de lipsa de transparenţă, ci neaccentuarea atenţiei asupra tragicului eveniment, atunci este alta. De fiecare dată trebuie de văzut totuşi ce a avut loc în realitate.”

Europa Liberă: În ideea acestei transparenţe, pentru care pledaţi dumneavoastră, cât de operativ poate să afle societatea tot ce va afla eventuala comisie parlamentară?

Vitalie Nagacevschi: „Eu cred, că, în speţă, se poate de vorbit chiar despre termeni concreţi. Mă gândesc eu că 2-3 luni sunt suficiente pentru o comisie ca să-şi formuleze concluziile asupra acestui nefericit eveniment.”

Europa Liberă: Iar şedinţele comisiei în prezenţa presei cu transmisiune on-line ar fi exagerat de transparente?

Vitalie Nagacevschi: „Eu am observat un lucru, că în cazul în care se organizează astfel de şedinţe, unii membri ai comisiei se dedau în spectacol politic pentru a-şi promova imaginea sau imaginea partidului pe care îl reprezintă. Desigur că există un asemenea pericol. Dar, în acelaşi timp, există şi regula transparenţei. În aşa caz, cred eu, că, de fiecare dată, urmează să fie analizată problematica ce urmează a fi discutată la şedinţa în comisie şi, în funcţie de respectiva problematică, să se hotărască să fie şedinţa cu uşile închise sau cu uşile deschise. Dar de fiecare dată când şedinţa va avea loc cu uşile închise, trebuie să fie aduse la cunoştinţă acele argumente, care pledează pentru secretizarea şedinţei.”

Europa Liberă: Revenind la comisia pe care aţi condus-o dumneavoastră, a fost o activitate de investigare cu succes sau ba?

Vitalie Nagacevschi: „Eu până acuma totuşi sunt de părere că comisia în esenţă şi-a îndeplinit sarcina. Deoarece tot ce a putut face comisia s-a făcut, cu micile excepţii care au fost subliniate chiar de comisie. Adică au fost anumite chestii care n-au fost luate în considerare ca, de exemplu, neverificarea faptului blocării internetului. Însă în rest totuşi comisia şi-a îndeplinit obligaţiile. Şi ceea ce se dorea ulterior deja nu ţinea de competenţa comisiei, deoarece în principiu se insista ca comisia să se transforme în judecător, în procuror şi în călău. Cu părere de rău sau cu părere de bine, dar regulamentul Parlamentului totuşi stabileşte anumite limite şi comisia a activat în respectivele limite. Deja ulterior trebuia să se pronunţe Procuratura, instanţa de judecată, după caz, şi aşa mai departe.”