Interviu cu Ion Preașcă
Ostilităţile comerciale şi politice ruso-ucrainene ar putea fi reluate din cauza unor noi neînţelegeri privind gazele naturale… Una dintre urmările imprevizibile ale noului conflict ar putea fi sistarea livrărilor de gaze care va lovi, prin ricoşeu, şi Republica Moldova? Are Republica Moldova măcar un plan alternativ dacă rămâne fără gaz rusesc, fie şi pentru o vreme? Răspunsul la aceast întrebare și la altele în interviul cu Ion Preaşcă, jurnalist de la publicaţia „Adevărul”, expert în probleme energetice.
Europa Liberă: Un nou conflict energetic s-ar putea declanşa - cum aţi scris chiar dvs. - ca urmare a pretenţiilor de şapte miliarde de dolari înaintate de Gazprom companiei ucrainene Naftogaz. Concernul rus spune că ucrainenii au consumat mai puţin gaz decât prevede contractul în vigoare, contract ce prevede că Naftogaz trebuie plătească pentru o cantitate prestabilită de gaze, indiferent dacă o consumă… Kievul nu se grăbeşte să scoată din buzunar banii… Întâi de toate, teoretic, în logica războiului, Gazprom ar putea sista livrările Ucrainei, fie şi provizoriu?
Ion Preaşcă: Acest lucru nu este exclus, mai ales ţinând cont de cum au evoluat lucrurile şi în alte astfel de situaţii. În 2009 pentru o datorie pentru un consum de vreo 30 de milioane de dolari au fost sistate livrările şi atunci două săptămâni Europa a tremurat în faţa Gazprom-ului. Acum e vorba despre o sumă mult mai mare, de 7 miliarde de dolari. Aşa că o asemenea evoluţie nu este deloc exclusă. Ba chiar este foarte posibilă.
Europa Liberă: Orice sistare a livrărilor de gaze pentru Ucraina ar însemna, tehnic, zero metri cubi şi pentru Republica Moldova?
Ion Preaşcă: Dacă ne aducem aminte cum au avut loc lucrurile în 2009, atunci la fel au fost sistate livrările către Ucraina, iar apoi Gazprom a acuzat Ucraina că ia gaze din conducta pentru export spre Europa şi de asta a sistat livrările complet. De aceea şi acum nu este exclus să apară asemenea acuzaţii şi până la urmă se poate termina cu sistarea completă a livrărilor.
Europa Liberă: „Republica Moldova este nepregătită pentru un nou război al gazelor” - este titlul - concluzie al unui articol de-al Dvs. Asta ar însemna că, dacă din vreun motiv sau altul s-ar stopa livrarea gazului de la Gazprom, rămânem fără gaze şi, ca dintotdeauna, fără nicio posibilitate de a diminua,cel puţin, pagubele şi efectele cauzate de stoparea livrărilor?
Ion Preaşcă: Da, e nepregătită. Am citata de altfel pe cineva dintre oficiali, dar oricum e nepregătită. Pentru că nu avem o conductă de alternativă din altă parte, nu avem, stocuri de gaze şi nu avem de exemplu un contract de risc cu Ucraina, ca în cazuri excepţionale să putem lua de la depozitele de gaze din ţara vecină. Fiindcă în 2009 tot datorită Ucrainei noi am mai avut gaze, adică nu au fost sistate complet livrările în Republica Moldova. Au fost restricţii majore, dar până la urmă nu au fost complet oprite livrările datorită Ucrainei.
Europa Liberă: Moldova are în contractul cu Gazprom, aşa vechi cum este, vreo clauză carte să presupună despăgubiri pentru neprimirea gazelor, sau anumite sancţiuni, înlesniri pentru cel care a avut de suferit?
Ion Preaşcă: Cel puţin eu nu cunosc asemenea prevedere, dar cred că ea există pentru asemenea situaţie. Dar şi atunci, şi acum situaţia poate fi calificată ca forţă majoră şi pentru a obţine, să zicem, nişte despăgubiri, ar trebui Republica Moldova să se fi adresat la Stockholm la Curtea de arbitraj internaţional. Dar nu s-a făcut fiindcă, mă rog, lumea se mai teme să aţâţe gigantul acesta…
Europa Liberă: Care e în letargie de iarnă acum…
Ion Preaşcă: Nu e chiar în letargie, precum vedem…
Europa Liberă: Ziceaţi de conducte de alternativă… Construcţia conductei de interconectare a reţelelor de gaze din România şi Republica Moldova a fost anunţată acum trei ani, însă lucrările încă nu au început. E vreo explicaţie pentru cei tentaţi să spună că este o tergiversare a construcţiei acestei conducte?
Ion Preaşcă: Păi, întotdeauna există o explicaţie. De exemplu, una pe care o oferă autorităţile este că din partea românească au fost anumite întârzieri. Bine, ele nu sunt calificate chiar ca întârzieri, ci că au fost nişte reorganizări şi că trebuie din nou ca documentaţia să fie făcută pe noul partener. Fiindcă s-a schimbat partenerul pe care Ministerul Economiei de la Chişinău trebuie să colaboreze în România. Fiindcă banii vin de la UE şi, respectiv, trebuie să fie documentar totul OK. Plus au mai apărut probleme şi la trasarea locului pe unde va trece conducta, pentru că în mod normal trebuie procurate anumite terenuri, obţinute autorizaţii…etc… Dar mie personal nu-mi este clar de ce atâta încetineală. Dacă ţineţi minte un an în urmă ce se declara? Că până la sfârşitul anului va fi gata conducta. Dar măcar nici nu a fost dat startul, nici măcar o licitaţie nu a fost organizată. Adică am impresia că se amână, se amână şi nu ştiu când se va porni…
Europa Liberă: Dar existenţa conductei respective ar soluţiona problema pe termenul necesar măcar a eventualei sistări a gazelor ruseşti din cauza conflictelor viitoare cu Kievul?
Ion Preaşcă: Complet nu va soluţiona, dar va fi, pentru astfel de situaţii anume, necesară. Pentru că în cazuri de tipul celui ce s-a întâmplat în 2009, noi putem lua din România gaze, dacă nu din România, din altă ţară. Ar exista o alternativă. Altfel noi suntem întotdeauna la mâna Gazprom-ului sau a Ucrainei.
Europa Liberă: În general, însă, ce ar putea face autorităţile, de exemplu, ca RM să fie pregătită pentru o eventuală situaţie proastă cu livrările de gaze? Sau n-are decât să se resemneze?
Ion Preaşcă: Cel puţin în ultimii ani se mai fac anumiţi paşi, adică se stimulează utilizarea combustibililor de alternativă. Dar deocamdată cota lor este mică. Alta este, să zicem, acele CET-uri care funcţionează sută la sută pe gaze. Da, sunt nişte stocuri de păcură, dar ele sunt pentru activitate de întreţinere, de menţinere a temperaturii pe timp de două săptămâni. Pe urmă se termină şi păcura ceea. Plus că nu s-a făcut nimic, să zicem avem nişte rezerve de cărbune la sudul republicii. Mari-mici, dar există anumite analize că ne-ar ajunge pe 50 de ani pentru o centrală termică şi utilizându-se la producerea de energie electrică. Adică, să mai reducem din dependenţa aceasta de Gazprom. Fiindcă dacă excludem benzina, motorina şi altele, noi 85 la sută din resursele energetice le luăm, de la Gazprom, ceea ce nu există nici într-o ţară din regiune.
Europa Liberă: Deci, trebuie să înţelegem că, energetic vorbind, în Moldova aproape totul este bazat pe gaze?
Ion Preaşcă: E o dependenţă aproape totală de Gazprom. Noi de zeci de ani tot spunem: să reducem, să reducem, dar nu se vede nici un rezultat. Aceasta e problema cea mare.
Europa Liberă: Cine de la Guvernare ar avea responsabilitatea pentru această situaţie posibilă? Sau o varianta proastă nu poate fi pusă - obiectivi fiind - în cârca nimănui atâta timp cât nu există zăcăminte de gaze în Republica Moldova?
Ion Preaşcă: Ba avem. Fie şi mici, dar şi acelea nu pot fi livrate în sistemul naţional. Se poate extrage un volum care să asigure cel puţin un raion cu gaze, dar deocamdată doar pentru trei sate mici se extrage. De cinci ani se duc negocieri între compania care extrage cu Moldovagaz, cu autorităţile, pentru a pompa acest gaz în sistemul naţional. Adică un lucru foarte simplu care poate fi făcut, nici acesta nu s-a făcut. Ce să mai vorbim de nu ştiu ce proiecte gigantice?
Europa Liberă: „Deocamdată nu avem nicio informaţie sau avertizare din partea companiei Moldovagaz privind eventuale reduceri sau sistări ale livrărilor de metan. Sperăm că vom evita o criză. Dacă totuşi va fi întrerupt exportul în Ucraina, vor apărea probleme majore în asigurarea consumatorilor ţării noastre cu gaze“, - sunt afirmaţiile citate ale dlui Vadim Ceban, şeful Direcţiei securitate şi eficienţă energetică din cadrul Ministerului Economiei. Toată lumea speră… Dar, în aşteptarea variantei cele mai proaste, ce ar putea presupune nişte pregătiri din timp, de anticipare măcar şi diminuare a pagubelor şi dificultăţilor uşor de presupus? Sau aşteptăm să se ‚îmblânzească iarna şi să nu prea avem nevoie de gaze?
Ion Preaşcă: În acest moment puţine se pot face. Nu avem unde stoca acest gaz. Ce se putea face au fost nişte rezerve de cărbune, de păcură, alţi combustibili care să poată fi utilizaţi uşor. Şi să accelerăm acest proces de lucrări la conducta aceasta Iaşi-Ungheni. Pentru că de acum s-au ros urechile pur şi simplu la oameni cu acest proiect.