După incidentul din Pădurea Domnească, exemplul de transparenţă maximă al preşedinţiei moldovene a surprins până şi comunitatea medicilor.
Nu doar in sistemele autoritare, dar si in ceea ce ar putea fi numit o „democrație absolutista”, precum - vreme îndelungată - sistemul prezidential francez, sănătatea șefului statului a fost permanent un subiect tabu pentru presa.
Fără ca aceasta sa fie în mod deschis un secret de stat, niciun ziarist nu ar fi indraznit, in Franța lui Pompidou sau a lui Mitterrand, să caute să obțină accesul la fișa medicală a președintelui Republicii. In mod paradoxal, Franța republicană, inclusiv in mentalitatea sa populară, vedea in asta un fel de privilegiu personal, de factură regală, al președintelui. Așa cum, atunci cand au descoperit in presă ca Mitterrand avea amante si o fiică din flori, francezii au fost scandalizati nu de ceea ce au aflat, ci de faptul ca presa se amestecase in viața privată a președintelui, la fel doi președinți au putut sa moara de boli grave si prelungite fără ca starea sănătății lor sa fi fost vreodata divulgata populației Franței.
Mentalitatea s-a prelungit pînă in epoca modernă. Pompidou a murit de septicemie, Mitterrand de un cancer pe care l-a târât ani de zile fără ca nimeni sa fie la curent in afara medicilor săi si a câtorva miniștri. Abia Sarkozy a venit cu mentalitatea inversă, făcându-şi publica fișa de sanatate si transformand un mic incident, atunci când i s-a facut rău in timpul unui jogging, in afacere mediatică naționala doveditoare de transparență.
Ca in romanul emblematic Toamna Patriarhului al lui Marquez, prăbușirea fizica a liderului suprem ar duce la fisurarea iremediabila a solidității regatului. De aceea, fidelii si sicofantii caută sa prelungeasca mitul sănătății șefului suprem pînă in momentul asigurarii unui succesor si a continuitatii linistitoare.
Extrema logica e conservarea eterna a invelișului -artificial de acum - al lui Lenin... cu rezerva ca majoritatea liderilor preferă totuși sa fie indestructibili si de admirat cît sînt încă in viață.
***
Instituţia prezidenţială, dar şi presa de la Chişinău au avut de trecut un test de transparentă la finele lunii trecute când au decis câta sinceritate îşi pot îngădui atunci când boala unui lider îl împiedică să onoreze agenda.
Presa la rândul ei a trebuit să facă dovada că ştie a diferenţia speculaţiile şi informarea obiectivă şi decentă.
Cum s-au descurcat cele două instituţii în faţa provocării inedite?
Ion Păduraru, secretarul general al aparatului preşedintelui, crede că presa s-a descurcat bine până în momentul în care a vehiculat informaţii despre pretinse complicaţii la pancreas care ar fi apărut după intervenţia suportată de Nicolae Timofte, informaţii calificate de Ion Păduraru drept speculaţii ordinare. Ion Păduraru:
Am întrebat-o şi pe Ludmila Andronic, preşedinta Consiliului de presă, dacă a observat în comportamentul presei în această situaţie concretă tentaţia de a perpetua speculaţiile în detrimentul unei informări obiective:
Valeriu Reniţă, în trecut purtător de cuvânt al preşedintelui Voronin, spune însă că prima vinovată de apariţia speculaţiilor este nu presa, ci instituţia prezidenţială, care a rămas, la părerea sa, la fel de închisă ca altădată atunci când vine vorba despre sănătatea preşedintelui. Iată însă de ce anume se crede îndreptăţit să-i reproşeze preşedinţiei lipsă de transparenţă fostul consilier prezidenţial:
„Problema transparenţei este una gravă în Republica Moldova şi nu s-a schimbat în ultimii ani. Aţi văzut vreun comunicat despre starea sănătăţii preşedintelui, nu din impresii, auzite, ci cu analiza sanguină etc.?
Europa Liberă: Credeţi că ar trebui să se ajungă la asta?
Rămâne întrebarea dacă despre spitalizarea preşedintelui s-ar fi anunţat în situaţia în care nu ar fi fost nevoie de justificat amânarea unei vizite la nivel înalt. Preşedinţia dă asigurări că ar fi făcut anunţul cu maximă sinceritate şi dacă nu ar fi existat acea necesitate.