Chișinău 7 aprilie 2009: „A fost revoluţia tineretului...”

Dosarul „7 aprilie” referitor la protestele violente de acum patru ani, din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, nu este finalizat. Protestele paşnice ale tinerilor au fost deturnate în 2009 şi transformate în violenţe. Unii analişti cred că în prezent se încearcă inocularea opiniei că nu a existat o revoluţie, ci o revoltă, pusă la cale de servicii secrete ruseşti şi de comuniştii care guvernau ţara. De ce nu se cunoaşte încă adevărul despre ce s-a întâmplat atunci?

După patru ani de la acţiunile de protest din 7 aprilie 2009 şi ceea ce a urmat ulterior, cu tinerii maltrataţi în comisariate, puţini sunt cei care mai cred că adevărul va ieşi la suprafaţă. Dosarele pornite de Procuratură se mai află pe rafturile acestei instituţii. Au fost demarate vreo 200 de dosare separate, toate acestea însă nu se regăsesc într-un singur dosar, gen „7 aprilie”. Ce-şi mai amintesc oamenii care locuiesc departe de Chişinău despre acele evenimente? Ar dori ei să cunoască adevărul despre ce s-a întâmplat atunci? Îi întreb pe trecătorii întâlniţi ocazionali în oraşul Cahul.

- „Cred că fiecare cetăţean în ţara aceasta vrea să afle cine a fost organizatorul, de ce s-a procedat în aşa mod. Poate le e şi incomod să recunoască cine au fost organizatorii, nu trebuie să fie taină, lucrurile trebuie să fie deschise şi spuse pe şleau.”

- „Comuniştii atunci au lucrat din plin, dar Alianţa – încă nu era Alianţă, dar totuşi să o numim opoziţie – a scăpat din mână toate activităţile.

Clădirea Parlamentului incendiat

Când s-au dumirit era deja foarte, foarte târziu, deoarece şi Parlamentul ardea şi Preşedinţia ardea şi, în genere, s-au început foarte multe fărădelegi, care eu, totuşi, cred că au fost îndrumate de acea putere care era atunci.”

- „Nici nu ştiu cum să vă lămuresc, că aici aşa a fost o încurcătură. Să luăm că a fost protest, protestul putea să fie pe o cale mai puţin... atâta de gravă, că mulţi băieţi au stat şi prin spital, iaca şi unul mort. Să luăm aici, să învinuim noi pe persoane, studenţii aceştia care au ieşit sau să învinuim poliţia? Nu putem să învinuim pe nimeni, asta de-amu e politică.”

- „Poliţa s-a purtat urât cu tineretul. Dar tineretul ce trebuia să facă? Să şadă să îi bată? S-au revoltat.”

- „Tineretul este acel motor al progresului, chiar şi dacă au fost organizaţi într-adevăr, totuşi, pe data de 7 aprilie, noi cu toţii uităm că ceva mişcări, revolte s-au început pe data de 6. Şi atunci ei deschis au spus că au să vină şi pe data de 7 atunci, în timpul nopţii, cineva s-a gândit şi a început pe dânşii să-i conducă, în direcţia care nu trebuia.”

Europa Liberă: Vă mai interesează ce s-a întâmplat la 7 aprilie 2009?

- „Kaneşna ne interesează. Aşa şi nu se deschide până în ziua de azi cine şi cum, care e vinovatul.”

- „А что? Есть какие-то сомнения что произошло?”

Europa Liberă: А что произошло?

- „Переворот.”

- „N-a fost nicio absolut lovitură de stat. Pur şi simplu, proteste împotriva presiunii comuniste.”

Proteste anticomuniste la Chisinau

Europa Liberă: Vă mai interesează ce s-a întâmplat la 7 aprilie 2009?

- „Ştiu ce s-a întâmplat.”

Europa Liberă: Ce?

- „O porcărie mare.”

Europa Liberă: Cine e vinovat?

- „Cine? Alianţa asta.”

Europa Liberă: Vă mai amintiţi ce s-a întâmplat la 7 aprilie 2009?

- „Nu ştiu.”

- „Îmi amintesc.”

Europa Liberă: Ce a fost atunci?

- „A fost revoluţia tineretului. Protestele s-au dus că dictatura care exista atuncea, de-acum nu mai... Tineretul vroia să se ducă mai departe, în Europa. Vroiau libertate. Dar s-au folosit băieţi, care promit multe şi fac puţine. Dar acei care au pătimit au rămas numai cu pătimeala.”

Europa Liberă: Cine ar trebui să spună totuşi foarte clar ce s-a întâmplat: politicienii, ancheta? Un dosar „7 aprilie” ar avea o finalitate, vă interesează?

- „Acei care erau la putere au nimicit toate dovezile. Aşa, ca să cauţi, după 4 ani de zile, eu nu cred că a să găsească cineva ceva. Nu cred.”

- „Să-i tragi la răspundere, trebuie dovezi – iată ce e chestia. Dacă dovezile au fost nimicite.”

Europa Liberă: Vă mai interesează adevărul despre 7 aprilie?

- „Sigur că mă interesează.”

Europa Liberă: Ce a fost atunci?

- „A fost o revoluţie naţională.”

Actiunile de protest de la Chisinau (I)

Europa Liberă: Cine a făcut revoluţia?

- „Mai mult tinerii, cred.”

Europa Liberă: Ce i-au făcut să iasă la proteste pe tineri?

- „Falsificarea alegerilor.”

Europa Liberă: Şi acum vă e clar cine poartă vina pentru devastarea celor două clădiri, a Parlamentului, Preşedinţiei?

- „Domnul Vladimir Nicolaevici Voronin, dar nu e confirmat de autorităţi. Şi nu pot să spun ferm că anume el.”

Europa Liberă: Trebuiau organele de drept să spună ce s-a întâmplat atunci?

- „Sigur că trebuiau. Trebuia de investigat cazul. Trebuia de arătat nişte dovezi anume cine e responsabil. La noi în ţară nu se face nimic.”

Europa Liberă: Imaginea căror instituţii a avut de suferit mai mult în stat?

- „Şi poliţia a avut şi armata a avut de suferit, fiindcă ei doar se uitau cum devastau clădirea şi nimeni nu s-a implicat. Era organizat nimeni să nu se implice din armată, din poliţie. Doar după ce au devastat-o, au început şi maltratări. Tot din rândurile noastre au suferit tineri şi puteam să fiu şi eu acolo.”

Europa Liberă: Şi dacă s-ar spune adevărul, ţi-ai schimba părerea despre ceea ce s-a întâmplat atunci?

- „Dacă s-ar confirma adevărul că este Voronin, după toate acestea, sigur că nu mi-aş schimba, pentru că eu cred că e el. Dar dacă s-ar dovedi ferm că altcineva din Alianţă, de exemplu, mi-aş schimba părerea, radical. Pentru că Alianţa, de când a venit la putere, nimic nu a făcut pentru popor. Doar ridică preţurile şi nimic, nimic nu a făcut. A comasat toate spitalele, a închis şcoli o grămadă. Şi nu văd niciun loc de muncă nou deschis. Au spus că au să ridice preţurile, dar primesc mai puţin de 300 de lei. Dacă nu va fi schimbarea în curând, va fi încă o revoluţie. Numai că revoluţia aceasta nu va fi ca de 7 aprilie, dar va fi mult mai drastică. Oamenii n-o să mai stea numai să se revolte verbal. Dar ce mai poate să facă omul simplu, dacă nimeni nu-l aude? E mare dezamăgirea în Alianţă. Pentru că oamenii de la ţară, mai ales, trăiesc foarte, foarte rău şi eu nici nu-mi închipui cum poţi să trăieşti cu pensia de 500 de lei...”

Europa Liberă: De la Europa Liberă, spuneţi, vă rog, vă mai interesează ce s-a întâmplat la 7 aprilie 2009?

- „Nu mă interesează. Mă interesează să fie pensia normală şi să trăiesc. Dar în politică eu nu mă amestec.”

Acţiunile de protest de la Chisinau II

Europa Liberă: Şi e bine că trăiţi numai cu problemele personale?

- „Pentru mine, da.”

- „Pentru cetăţean acuma e interesant să aibă de mâncare şi să se îmbrace, restul oamenilor de acu au pierdut încrederea în orice putere. Politicienii spun azi o poveste, mâine schimbă alta. Nu e încredere în nimeni.”

Europa Liberă: Dacă aţi afla adevărul, vă veţi schimba părerea?

- „Nu. Pur şi simplu, acei care-s vinovaţi trebuie să fie pedepsiţi. Socot că legea trebuie să fie prioritară.”

***

Acum patru ani, procurorul general de pe atunci, Valeriu Gurbulea, declara că protestele de la Chişinău, desfăşurate după alegerile parlamentare din 5 aprilie, au avut un caracter organizat şi au fost pregătite din timp. Într-o conferinţă de presă, el spunea că există probe ce atestă că mai mulţi participanţi la proteste au fost antrenaţi, din timp, atât în Republica Moldova, cât şi peste hotarele ei. La 6-7 aprilie, conform spuselor sale, s-ar fi atestat un flux masiv de cetăţeni străini, cu apartenenţă la diferite grupări extremiste. Valeriu Gurbulea mai preciza atunci că urmărea penală se desfăşoară pentru organizarea acţiunilor de dezordine în masă şi tentative de uzurpare a puterii în stat. Dar ce crede azi domnul Gurbulea despre acel 7 aprilie?

Valeriu Gurbulea: „7 aprilie este un adevăr pe care l-a văzut întreaga societate. Poate cineva mai contestă doar unele elemente ale acestui adevăr. Eu, de exemplu, am văzut arzând clădirea Parlamentului, a Preşedinţiei. Am văzut poliţişti bătuţi, până la sânge. Am văzut multe lucruri care sunt un adevăr. Altceva e că ulterior, după principiul simpatiilor-antipatiilor politice, acest lucru a fost politizat. Cineva a fost numit torţionar sau călău, cineva a fost numit erou şi aşa mai departe.”

Europa Liberă: Domnule Gurbulea, patru ani au fost un termen suficient, ca totuşi organele, care au menirea să facă investigaţii, să ne spună ce s-a întâmplat atunci? Le-a ajuns timp?

Valeriu Gurbulea: „Timp a fost suficient, măcar pentru identificarea celora care au provocat acest incident. Adică a celor care au început asaltul clădirii Preşedinţiei şi bombardarea cu pietre a colaboratorilor de poliţie.”

Europa Liberă: Dar aceasta nu trebuia să o spună Procuratura, atunci când dumneavoastră eraţi în frunte? Că aţi mai fost, după 7 aprilie, încă o jumate de an.

Valeriu Gurbulea: „Atunci o parte din aceste persoane au fost stabilite. Unii din ei chiar au fost reţinuţi şi arestaţi. Dar încetul-încetul, după 29 iulie 2009, aceste persoane au fost eliberate, cauzele penale în privinţa lor au fost clasate şi aşa mai departe, după câte cunosc. Practic subiectul anchetelor, după septembrie 2009, a fost doar căutarea torţionarilor din poliţie.”

Europa Liberă: Pentru dumneavoastră, e cunoscut adevărul despre 7 aprilie 2009?

Valeriu Gurbulea: „Ca tablou general, noi l-am reconstituit destul de clar şi destul de operativ. Deci noi – după stabilirea unei părţi din cei care au început asaltul, au acţionat violent – urma să stabilim de către cine ei au fost organizaţi. Deci etapa cea mai dificilă. Deşi noi am avut versiuni şi suspecţi în acest sens, dar la etapa de acumulare a probelor, nu am mai reuşit să avansăm.”

Europa Liberă: De ce este important să se cunoască totuşi adevărul despre ce s-a întâmplat acum patru ani?

Valeriu Gurbulea: „Este important să se cunoască adevărul nu numai despre ce s-a întâmplat cu patru ani în urmă, în Republica Moldova, dar şi ceea ce s-a întâmplat în Libia, ce se întâmplă în Siria, ce s-a întâmplat în Egipt, în Ucraina, Tbilisi, Georgia şi aşa mai departe.”

Europa Liberă: Da, dar să vorbim despre 7 aprilie moldovenesc.

Valeriu Gurbulea: „Dumneavoastră credeţi că însuşi faptul distrugerii a două instituţii guvernamentale, cu un prejudiciu fie nu un miliard, dar chiar jumătate de miliard de lei – în condiţiile când unele persoane sunt sancţionate cu privaţiune de libertate pentru furtul unei găini – deci cauzarea de prejudiciu intereselor publice, în valoare de jumătate de miliard de lei, nu este importantă? Măcar şi acest fapt. Adică însăşi sancţionarea celor vinovaţi în cauzarea de prejudiciu în proporţii deosebit de mari. Pe urmă a doua etapă. Dar nu numai acesta este important. Dar şi faptul că în Republica Moldova soluţionarea problemelor politice în această manieră poate deveni o tradiţie – nu este şi aceasta important?”

Europa Liberă: La acel moment Procuratura a procedat corect?

Valeriu Gurbulea: „Noi am procedat corect. Noi am pornit urmărirea penală, am reconstituit principalele componente ale acelui eveniment. Cei care erau suspecţi şi consideram că investigaţia în privinţa lor putea avea loc doar în condiţie când ei vor fi arestaţi, au fost arestaţi. Noi, de fapt, am preluat de la persoanele reţinute cererile în ceea ce ţine de pretinsa tortură şi rele tratamente, noi am organizat expertize medico-legale, în acest sens. Apropo atunci imediat, dimineaţa, a fost pornită urmărirea penală în privinţa regretatului Boboc. Deci a fost organizată ancheta, a fost format un grup din ofiţeri şi procurori, care au preluat multiplele filmări, fotografieri a evenimentului respectiv.”

Europa Liberă: Şi unde zac acele dosare?

Valeriu Gurbulea: „Păi întrebaţi-i pe actualii procurori. Când eu am plecat, toate aceste volume erau în Procuratura Generală.”

Europa Liberă: Şi de ce s-au împotmolit?

Valeriu Gurbulea: „Nu ştiu, întrebaţi-i pe procurori. Noi am preluat multiple filmări, mulţi spun că s-au distrus. Ce putea să se distrugă? Deci sunt atâtea filmări. În aceste filmări sunt fixate multiple persoane. Unele chiar sunt şi stabilite, stabilită identitatea lor. Ulterior mulţi jurnalişti chiar au menţionat că „iată persoana care aruncă cu pietre sau face ceea, sau aceea este cetăţeanul „X”, „Y”. Părerea mea e că se mai putea de identificat încă multe elemente ale evenimentului din 7 aprilie.

Europa Liberă: Şi atunci misterul de ce mai planează şi până astăzi?

Valeriu Gurbulea: „Nu ştiu. Întrebaţi-i pe cei care, patru ani de zile, practic nu au răspuns la niciuna din întrebările de bază: cine au fost organizatorii, cine au fost participanţii cei mai activi şi mai violenţi, şi care a fost scopul.”

Europa Liberă: Şi răspunsul dumneavoastră?

Valeriu Gurbulea: „Eu l-am spus atunci. Nu vreau să mai repet. Dar a fost un răspuns bazat pe gradul de urmărire penală, pe care îl aveam la acel moment. Multe din cele ce au fost relatate public au fost la nivel de versiuni de bază, care au fost rezultatul unor analize a evenimentului şi a probelor pe care le aveam, la acel moment.”

Europa Liberă: Ce vă reproşaţi dumneavoastră acuma?

Valeriu Gurbulea: „Ce îmi reproşez? Mai multe chestiuni îmi reproşez.”

Europa Liberă: Concret?

Valeriu Gurbulea: „Dar, în linii generale, cred că nu aş putea să mă autoapreciez la nivelul să pot fi obiectiv.”

Europa Liberă: Dar aţi spus că mai multe. Spuneţi măcar câteva.

Valeriu Gurbulea: „Vor române pentru următorul interviu.”

Europa Liberă: Care vă sunt regretele?

Valeriu Gurbulea: „Acum cred că ajunge.”


***

Directorul Centrului Naţional Anticorupţie, Viorel Chetraru, pe atunci şef adjunct al Statului Major al Ministerului de Interne, are mai multe reproşuri adresate guvernării comuniste de atunci, dar şi organelor de forţă pe care chiar el le reprezenta.

Viorel Chetraru: „Astăzi am mai multe întrebări decât răspunsuri în ceea ce priveşte ce s-a întâmplat la 7 aprilie. Clasa politică, dar şi organele de drept, în perioada ceea, nu au activat aşa cum au trebuit să activeze.”

Europa Liberă: Cum ar fi trebuit să acţioneze şi să activeze şi cum nu au reacţionat?

Viorel Chetraru: „Eu aş putea vorbi despre cum trebuia să reacţioneze poliţia, la acel moment. Ce puţin, nu s-a intervenit cu forţele cu care trebuia să se intervină, în faza iniţială.”

Europa Liberă: Forţe mai numeroase?

Viorel Chetraru: „Forţe mai numeroase, pentru a preveni toată acea debandadă. Dar, dacă se intervenea printr-o muncă de prevenţie, desfăşurată anterior, cu mult înaintea acestui eveniment, puteau fi evitate aceste consecinţe.”

Europa Liberă: Imaginea poliţiei a avut de suferit anume de pe urma evenimentelor din 7 aprilie. Pe cât de mult v-a deranjat sau pe cât de mult v-a afectat faptul că poliţia s-a compromis?

Viorel Chetraru: „S-a compromis nu atât poliţia, cât şi clasa politică pe care am avut-o atunci.”

Europa Liberă: Dar şi poliţia.

Viorel Chetraru: „Sigur că m-a afectat foarte mult lucrul acesta. Uneori chiar pot să spun că noi nu am avut perioade mai grele pentru poliţie decât perioada care a fost atunci, 7 aprilie. Ea a fost una determinantă şi ne-a distanţat mult de cetăţeni, ne-a plasat pe poziţii diametral opuse, lucru care niciodată nu trebuie să se întâmple. Poliţia este întotdeauna în slujba poporului şi nu poate fi nicidecum invers. Are chemarea să apere poporul, să-şi apere propriul popor, lucru care nu s-a întâmplat atunci.”

Europa Liberă: Cine trebuie să spună adevărul despre 7 aprilie?

Viorel Chetraru: „Adevărul despre 7 aprilie trebuie să-l spună clasa politică, să-şi ia curajul şi să recunoască ce s-a întâmplat, cum. Fiindcă mai bine ca ei nu cunoaşte nimeni ce s-a întâmplat.”

Europa Liberă: Dar credeţi că dosarul 7 aprilie va sta mult timp pe rafturile de judecată?

Viorel Chetraru: „Încă nu avem un dosar „7 aprilie” veritabil care ar trebui să dea răspunsuri la întrebările pe care dumneavoastră ni le daţi acuma. Noi avem nişte dosare episodice care au în vedere comportamentul anumitor funcţionari, pe nişte episoade înguste.

Noi nu avem un dosar care să scoată în evidenţă, nu am avut un dosar care să scoată în evidenţă comportamentul, spre exemplu, al celor mai înalte persoane în stat, până la ce au făcut, cum au făcut, ce indicaţii au dat, unde s-au aflat, cu cine au vorbit la telefon şi aşa mai departe. Nu există un asemenea dosar. Iar pentru moment lucrul acesta ne îndepărtează şi mai mult de adevăr. Şi având în vedere discuţiile care au avut loc, inclusiv în public, concluziile care au fost făcute de către comisia parlamentară, la acel moment, eu cred că adevărul noi nu-l vom afla niciodată.”

Europa Liberă: Dumneavoastră atunci aţi executat ordine care erau împotriva voinţei dumneavoastră?

Viorel Chetraru: „Nu, n-am executat ordine împotriva voinţei. Personal m-am ocupat de mobilizarea efectivului din teritoriul care era ulterior mobilizat în municipiul Chişinău. Ordinele respective au vizat doar chestiuni organizatorice, în interiorul Ministerului de Interne. Deci nu a ieşirile poliţiei în exterior, aceste lucruri erau făcute deja de către comandanţii nemijlociţi, care erau implicaţi, de către superiorii obiectivelor respective.”

Europa Liberă: Vreun reproş?

Viorel Chetraru: „Reproşuri ar fi multe, dar ştiţi cum e: „După război – mulţi eroi”. Este greu să te pui în situaţia cum ar procedat unul sau altul, atunci când avea 7 superiori, unul mai bun decât altul.”

Europa Liberă: 7 superiori însemnau 7 comenzi?

Viorel Chetraru: „Nu atât șapte comenzi, cât lipsa vreunei comenzi. A fost, la un moment dat, un haos total şi o debandadă totală, în care nimeni nu mai înţelegea ce să facă şi cum să procedeze.”

Europa Liberă: Şi chiar situaţia a ieşit de sub control?

Viorel Chetraru: „Noi am avut patru ore de ieşire totală a situaţiei de sub
control. Deja ulterior, spre seară, controlul a fost preluat, dar era mult prea târziu. Fiindcă deja clădirile erau devastate, deja Boboc era mort în piaţă – ce să mai intervii?”

Europa Liberă: Când ţi aflat despre moartea lui Valeriu Boboc, ce reacţie aţi avut?

Viorel Chetraru: „Despre moarte am aflat în noaptea respectivă. Dar sincer, văzând ce s-a întâmplat acolo, credeam că puteau fi mai multe jertfe omeneşti. Fiindcă era o debandadă totală, un haos total şi multe persoane ale căror comportament ridica foarte multe semne de întrebare. Nici pe departe nu erau aceştia studenţi sau tineri nevinovaţi.”


Europa Liberă: Ce elemente erau?

Viorel Chetraru: „Erau elemente criminale.”

Europa Liberă: Cine le-a adus şi cum au ajuns în Piaţa Marii Adunări Naţionale?

Viorel Chetraru: „Nu ştiu cum au ajuns în piaţa Marii Adunări Naţionale, dar multe din elementele respective cu siguranţă nu erau studenţi, cu siguranţă nu erau...”

Europa Liberă: Dar din penitenciare s-au adus elemente?

Viorel Chetraru: „Nu cred. Nu cred că s-au adus elemente din penitenciare, fiindcă la acel moment exista un sistem penitenciar care totuşi era bine construit.”

Europa Liberă: Infiltrarea provocatorilor cum a fost admisă?

Viorel Chetraru: „La aceste întrebări pot să vă dea răspunsuri doar cei care au făcut lucrul acesta. Infiltrările sigur că sunt posibile. Nu este o mare problemă a aduce din afară vreo 500 de elemente...”

Europa Liberă: Din Transnistria s-au adus?

Viorel Chetraru: „Puteau fi aduse. Nu exclud acest fapt. Fiindcă noi avem precedentul anului 2005, când am avut intervenţii masive din afară. Personal am fost implicat în procesul de reţinere a cetăţenilor ruşi care au fost prezenţi, iar subdiviziunea pe care am condus-o a depistat inclusiv banii, două milioane de dolari, în numerar, într-un apartament, într-o scurtă. Vă daţi seama că lucrurile acestea nu s-au făcut întâmplător. Au fost ghidate, centralizate, iar majoritatea acestora erau cu siguranţă ofiţeri ai serviciilor speciale.”

Europa Liberă: Sunteţi adeptul ideii că totuşi din exterior multe s-au plămădit, s-au pus la cale?

Viorel Chetraru: „Ceea ce s-a întâmplat la 7 aprilie a fost o măsură scăpată de sub control de către autorităţile noastre, chiar dacă ulterior clasa politică a dorit un lucru, s-a întâmplat cu totul altceva.”

Europa Liberă: Ce s-a dorit şi ce s-a întâmplat?

Viorel Chetraru: „S-a dorit destabilizarea situaţiei, compromiterea opoziţiei, menţinerea puterii. Consider că acesta este un păcat pe care nu-l va ierta niciodată poporul celor care au reprezentat guvernarea, la acel moment. Aceasta este opinia mea. Sigur că au fost foarte multe
chestiuni care ţin de modul cum s-a reacţionat, cum a fost implicat efectivul, cum a fost pregătit efectivul. Dar ştiind că există un asemenea risc, care era semnalat, în permanenţă, că pot exista riscuri de acest fel, şi efectivul poliţienesc nu a obţinut nicio grenadă lacrimogenă, niciun instrument sau mecanism special de dispersare a mulţimilor, etc., etc. Când efectivul poliţienesc nu era nici măcar mobilizat sau dotat – conform planurilor special stabilite pentru aceste situaţii – aceasta, cel puţin, e iresponsabilitate şi, cel puţin, e neglijenţă.”

Europa Liberă: Cine a purtat totuşi mai mică sau mai mare vină pentru ceea ce s-a întâmplat atunci în cadrul internelor: ministrul Papuc, pe atunci sau viceministrul Zubic?

Viorel Chetraru: „Răspunderea o poartă toţi angajaţii, care erau la momentul respectiv, inclusiv ministrul, viceminiştrii. Fiecare avea responsabilităţi concrete, stabilite şi stipulate prin regulamentele interne şi trebuiau să-şi exercite misiunea. Dar toţi poartă răspundere. Şi toţi trebuie să dea răspunsuri la întrebările la care ar trebui să dea, cei care sunt competenţi să dea aceste răspunsuri.”

Europa Liberă: Şi instanţa de ce atât de greu totuşi mişcă lucrurile spre aflarea adevărului?

Viorel Chetraru: „Nimeni nu a început niciodată un dosar „7 aprilie”, v-am zis. Noi avem dosare, câteva dosare care vizează comportamentul unor poliţişti. Şi atât.”

***

Zilele acestea, a fost amânată, a câte oară, şedinţa de judecată în care urmau să fie discutate acţiunile fostului ministru de interne, Gheorghe Papuc şi ale comisarului Chişinăului de atunci, Vladimir Botnari. Generalul Papuc a promis un interviu Europei Libere, dar pentru zilele următoare. De ce trebuie cunoscut adevărul şi ce s-a întâmplat totuşi pe 7 aprilie 2009 ne spune Ghenadie Cosovan, pe atunci adjunctul domnului Papuc.

Ghenadie Cosovan: „Desigur, merită, ca pe viitor să nu se mai repete astfel de acţiuni şi a doua ca organele de drept – responsabile de menţinerea ordinii publice – să colaboreze cu cetăţenii şi să nu uite că, în primul rând, ei apără cetăţeanul, dar nu-l persecută.”

Europa Liberă: Domnule Cosovan, pentru că atunci totuşi activaţi în cadrul Ministerului de Interne, e limpede că doar o victimă a fost, s-a înregistrat un singur omor în noaptea de 6 spre 7 aprilie?

Ghenadie Cosovan: „În acele zile, au apărut informaţii despre câteva victime, undeva vreo șase persoane. Dar din ceea ce cunosc eu, trei din

Valeriu Boboc, ucis de poliție

aceste persoane ar fi putut fi victimele acţiunilor organelor de drept. Eu spun aşa, deoarece chiar şi cazul regretatului Boboc a fost ascuns şi expertizele efectuate au spus în primul caz că el a decedat în urma intoxicării cu gaze. Şi eu deja nu cred în celelalte expertize.”

Europa Liberă: Cum au pătruns elementele criminale în mulţime?

Ghenadie Cosovan: „În 2009, accentul a fost pus numai pe aşa-zişii provocatori, care ar fi pătruns în Republica Moldova din România, din Uniunea Europeană. Ori că s-a vrut, ori că nu au avut capacităţile respective de documentare, au scăpat din vedere cei mai răi provocatori, care sunt cunoscuţi în spaţiul ex-sovietic.”

Europa Liberă: Să înţelegem că securizarea hotarelor lăsa de dorit, din moment ce nu se ştia care persoane intră pe teritoriul Republicii Moldova?

Ghenadie Cosovan: „Informaţiile au fost raportate conducerii de vârf a Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Să înţeleg că şi domnul Voronin ştia?

Ghenadie Cosovan: „Desigur, ştia. Însă interacţiunea organelor de drept în acele zile a fost delăsată.”

Europa Liberă: L-am auzit pe domnul Chetraru care zicea că, cel puţin, patru ore situaţia ar fi ieşit de sub control, în acele momente. Cum să iasă de sub control situaţia, dacă există Internele, există Armata, există Serviciul de Securitate şi Informaţie?

Ghenadie Cosovan: „Într-adevăr, începând cu ora 11 şi undeva până la ora 17, situaţia era pierdută de sub control. Nu se simţea rolul de dirijare a Statului Major Operativ, care era creat pe lângă minister. Forţele poliţieneşti acţionau în mod haotic, unii comandaţi şi responsabili de sectoarele din Piaţă au evadat.”

Europa Liberă: Din Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Ghenadie Cosovan: „Din Piaţa Marii Adunări. Au fugit. Au luat conducerea alţi conducători. Pe 7 aprilie, de la ora 11 ziua, când s-a început devastarea Preşedinţiei şi până la ora 16-17, situaţia era pierdută de sub control.”

Europa Liberă: Situaţia – pierdută de sub control, în moment ce fostul preşedinte, domnul Voronin, era chiar în clădirea Preşedinţiei. S-a devastat şi sediul Preşedinţiei şi sediul Parlamentului. Cum să înţelegem că acele forţe care au reuşit să incendieze Parlamentul nu au fost reţinute atunci de către organele de drept?

Ghenadie Cosovan: „Deoarece se lucra haotic. S-a pierdut dirijarea cu forţele poliţieneşti, din ce motive – eu cred că va stabili ancheta. Nu era o colaborare dintre conducătorii organelor de drept cu persoanele influente din societate, chiar cu cei din opoziţie.”

Europa Liberă: Câte elemente criminale ar fi pătruns atunci în mulţime?

Ghenadie Cosovan: „Când s-a început devastarea Preşedinţiei, am venit în Piaţa Marii Adunări Naţionale, am văzut o mulţime de cetăţeni mascaţi. Tinerii, care protestau paşnic, eu venit deschis, nu aveau măşti. Dar provocatori erau în jur de 500-1000 de oameni, au apărut ca din senin.”

Europa Liberă: Şi cu au dispărut?

Ghenadie Cosovan: „Nişte întrebări foarte, foarte interesante, dar e greu să vă dau eu explicaţii. Înseamnă că a fost organizată şi deplasarea lor. Când se petreceau măsuri de recunoaştere a persoanelor care erau provocatori, practici niciunul nu a fost depistat. Imposibil ca la o aşa forţă, cum este Ministerul de Interne, să nu fi apărut în vizor aceste persoane. De aici concluzia: că erau mercenari aduşi din alte ţări. Dar marea majoritate nu vorbeau, acţionau prin diferite gesturi. Îmi aduc aminte că era şi un toboşar acolo care dădea ritmul...”

Europa Liberă: Acţiunilor...

Ghenadie Cosovan: „Acţiunilor. Părerea mea totuşi e că acestea sunt forţele distructive care au fost dirijate nemijlocit de către separatiştii din Transnistria.”

Europa Liberă: Pentru că adevărul juridic urmează să îl aflăm, cel politic e clar? Cine poartă vina?

Ghenadie Cosovan: „Vina o poartă nemijlocit preşedintele Republicii Moldova de atunci, domnul Voronin. Dumnealui era şi comandant suprem

Un protestatar dînd foc unui ziar cu portretul lui Vladimir Voronin în apropierea Parlamentului

al forţelor armate. Dumnealui era garantul Constituţiei. Constituţia prevede dreptul la demonstraţii, dreptul la întruniri, ceea ce n-a făcut-o.

Părerea mea este că a procedat astfel, deoarece dumnealui se temea de nemulţumirea masivă care persista, în timpul acela, în Republica Moldova. Şi acapararea Republicii Moldova de către mafioţi s-a început atunci, din 2007. Şi până acum continuă. Şi vina cea mai mare o poartă dumnealui.”