Analiştii pun la îndoială competitivitatea alegerilor prezidenţiale din Armenia şi caracterul democratic al votului.
Primul sondaj de opinie, realizat la ieşirea de la urne, indică o victorie clară a preşedintelui Serge Sarkisian, cu circa 58 la sută din voturi. Acelaşi sondaj, realizat de Gallup pentru televiziunea publică din Armenia, îl plasează pe fostul ministru de externe Raffi Hovannisian pe locul al doilea dar cu numai 32 la sută din voturi. Deşi Sarkisian s-a confruntat cu şase contracandidaţi, majoritatea observatorilor politici sunt de acord că votul prezidenţial de astăzi nu a fost unul competitiv… pentru că nici unul din contracandidaţi nu reprezenta o alternativă viabilă.
Cu toate acestea, faţă de ultimele alegeri prezidenţiale din 2008, soldate cu 10 morţi, cele de astăzi par să reprezinte un progres: nu s-au semnalat acte grave de violenţă. Ceea ce nu se poate spune despre campania electorală: unul din rivalii lui Sarkisian a fost rănit într-o aparentă tentativă de asasinat, altul a intrat în greva foamei , în semn de protest faţă de un scrutin pe care îl consideră lipsit de legitimitate.
Oricum, pentru Serge Sarkisian, votul de astăzi a demonstrat ceea ce spera: că în Armenia, o ţară importantă pentru traficul de gaze şi ţiţei din Caucaz, situaţia se normalizează, după ani de criză. Un semnal care ar putea încuraja şi investitorii străini, timoraţi în ultimii ani de tensiunile locale.
„Am votat pentru viitorul Armeniei, pentru securitatea Armeniei , pentru securitatea cetăţenilor noştri” a declarat preşedintele Sarkisian azi dimineaţă, înainte de a vota.
Problema este că în aceste alegeri nu a participat nici unul din oponenţii serioşi ai preşedintelui, din cei cu şanse reale. Ceea ce îi determină pe mulţi analişti să pună sub semnul întrebării caracterul democratic al votului.
Reprezentanţi ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care au vizitat Armenia încă la începutul anului, au vorbit despre apatia electoratului şi lipsa de încrede a publicului în şansele unui vot corect. La toate aceste probleme se mai adaugă una, care se lasă la fel de greu rezolvată ca cea transnistreană: conflictul cu Azerbaidjanul privind regiunea Nagorno-Karabah.