Un week-end la Wroclaw în Orașul Piticilor

Oraşul Piticilor sau Veneţia Poloniei, Wroclawul este unul din cele mai importante oraşe poloneze, răspândit pe 12 insule, împrejmuite de malurile râului Odra. În timpul celui de al doilea război mondial, oraşul a fost pus la pământ şi semăna cu un cimitir de ruine. Câţiva ani mai târziu a renăscut din propria cenuşă, iar acum centrul vechi al

Primăria din Wroclaw

Wroclawului, reconstruit în totalitate, delectează privirile, dar şi sufletul turiştilor. Piaţa principală, Rynek, datează din secolul XIII şi este pusă în valoare de clădirea primăriei, edificiul, în stil gotic, este un adevărat diamant architectural.

Voia bună apare de la sine şi nu doar datorită frumuseţilor clădirilor în stil german, dar şi cântăreţilor ambulanţi, pe care îi poţi întâlni la orice colţ de stradă.

În piaţă, ascultând taraful de la colţul străzii, i-am întâlnit pe Barbara şi Walter, cuplul, trecut de cea de-a treia tinereţe, a venit din Halifax, Marea Britanie, într-o mică vacanţă.

Barbara: „Ne place enorm, este foarte frumos, este o arhitectură frumoasă, oamenii foarte prietenoşi şi mâncarea este delicioasă.”

Europa LIberă: Vă place acest miniconcert?

Barbara: „Da, e fabulos, ne place mult.”

Walter: „Goran Bregovici, Marco Markovic sunt muzicienii mei preferaţi, muzica aceasta se aseamănă cu ceea ce cântă ei, ceea ce nu găseşti în Halifax.”

Insula Tumski, Wroclaw

Din Piaţa Rynek mergem spre Ostrow Tumski, adică insula Tumski, unde se înalţă renumita Catedrală. Ca să ajungi acolo treci peste podul care are acelaşi nume ca şi insula, cunoscut şi drept podul îndrăgostiţilor, numit aşa datorită lacătelor prinse de îndrăgostiţi de balustradele din fier.

Panorama Raclawicka, Wroclaw

O altă atracţie, care nu trebuie ratată, este Panorama Racławicka. Pictura panoramică, cu o lungime de 114 de metri, prezintă o luptă de acum două secole, unde armata poloneză a învins-o pe cea rusă.

De la Panorama, la câteva staţii de tramvai, după ce trecem de grădina zoologică vedem Hala Stulecia, adică Hala Centenarului, clădire aflată din 2006 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, care găzduieşte cele mai importante concerte şi expoziţii.

Lumea din jur

Dar să revenim în piaţa Rynek. Aici auzim acele ceasului astronomic, din turnul primăriei, care indică ora fixă. Iar turiştii, chiar dacă e frig şi umed, nu se sfiesc să iasă la o promenadă. Aici l-am întâlnit pe ghidul Alex Lee, care îmi spune că Wroclawul este şi pe gustul chinezilor: „În fiecare an, văd în Polonia peste 20 de mii de turişti din China, vor să viziteze Wroclawul, Varşovia şi Cracovia.”

Însă, pentru mulţi oameni, Wroclawul a apărut pe hartă în timpul campionatului de fotbal Euro 2012, când unele meciuri s-au jucat în

Joanna Radko

acest oraş. Cel puţin, asta îmi spune Joanna Radko, pe care am găsit-o la un Centru de Informaţii Turistice: „După competiţia Euro 2012, avem mai mulţi turişti decât înainte, din Rusia, Cehia, da, vin şi spanioli. Cred că în anii următori va fi încă şi mai bine, pentru că ei se întorc acasă şi le spun prietenilor că trebuie să vină să ne viziteze.”

Dar să nu uităm de pitici. Micuţii omuleţi s-au născut în urma unei revoluţii în timpul Poloniei Comuniste. La începutul anilor ‘80, în Wroclaw, a apărut mişcarea Alternativa Portocalie, ale cărei arme erau graffiti-urile şi inscripţiile anti-comuniste din spaţiile publice, iar atunci când miliţia le acopereau cu vopsea, ei desenau, în loc, pitici. Statuile omuleţilor, în jur de 200, după cum mi-a spus Joanna, apar abia în 2005, iar de atunci îi poţi vedea călare pe un cal, cum încearcă să răstoarne bolovani sau chiar cocoţaţi pe stâlpii de iluminat.