Mărturii din raiul Gulagului...

La mai bine de jumătate de secol după abolirea sistemului Gulag-urilor staliniste, încă mai sunt oameni rătăciți departe de căminele lor ca urmare a dictaturii. Corespondentul Europei Libere, Tom Balmforth, a stat de vorbă cu două supraviețuitoare ale Gulag-ului care au ajuns în Vorkuta.

Când erau tinere, Ana Krikun și Rasma Stoduh aveau puține lucruri în

Rasma Stoduh

comun. Dar viețile și destinele lor – ca și ale altor milioane de oameni – au fost împletite laolaltă în timpul conducerii despotice a lui Stalin.

Pentru Stoduh, acum în vârstă de 85 de ani, totul a început în capitala Letoniei, Riga.

În anul 1946, ea le ducea pe ascuns mâncare partizanilor letoni care luptau împotriva ocupației sovietice. Stoduh avea doar 17 ani și spune că a ajuta partizanii era o chestiune de mândrie națională.

În curând a fost capturată de sovietici, iar din ziua aceea nu și-a mai văzut niciodată tatăl sau frații. A fost găsită vinovată de teroare împotriva statului și condamnată la moarte prin împușcare. Stoduh a fost ținută trei luni într-o celulă unde și-a așteptat execuția noapte de noapte, fără să știe niciodată dacă gardienii care se apropiau pe coridor veneau s-o ia pe ea sau pe altă deținută. Apo,i într-o bună zi, pedeapsa i-a fost comutată în 20 de ani de muncă forțată. Astăzi spune că sosirea în lagărele de muncă din Vorkuta în februarie 1947 a fost pentru ea o mare schimbare în bine.

„Lagărele erau raiul pe pământ față de ce suferisem înainte – spune Stoduh. În lagăr îți dădeau haine, îți dădeau de mâncare de trei ori pe zi, cât de puțină, dar mâncare.” Un lucru nou de care Stoduh nu-și amintește însă cu plăcere nici astăzi au fost iernile Vorkutei, pe care le numește „oribile”.

Mărturii din Gulag 60 de ani după moartea lui Stalin

Stoduh era unul din cei aproximativ două milioane de prizonieri care au trecut prin lagărele din Vorkuta între anii 1931 și 1957 în cadrul campaniei lui Stalin de exploatare a resurseor naturale prin folosirea muncii forțate. 200.000 de oameni au murit din cauza bolilor, muncii istovitoare și malnutriției în frigul arctic.

Anna Krikun

Acolo, în lagăr s-au întâlnit drumurile Ramsei Stoduh și Anei Krikun, care are acum 90 de ani. Krikun s-a născut la Sevastopol. Tatăl ei a fost ucis de bolșevici în 1924. În 1939 Krikun s-a mutat cu mama ei și cu tatăl vitreg în orașul Oboian, din sudul Rusiei. După ce Oboian a fost ocupat de naziști în noiembrie 1941 Krikun și-a câștigat existența ca traducătoare în slujba unui consilier militar german. Acest episod i-a marcat viața, pentru că a fost arestată împreună cu mama ei imediat după eliberarea orașului de către Armata Roșie, șapte luni mai târziu.

Krikun a fost torturată săptămâni de-a rândul mai ales prin lipsire de somn până ce a mărturisit că și-a trădat țara și a făcut agitație împotriva Uniunii Sovietice. În cele din urmă a fost trimisă într-un lagăr de muncă forțată din Vorkuta, 120 de kilometri la nord de cercul polar.

Stoduh și Krikun au avut ocazia să depene amintiri într-o măsură comune abia peste decenii, când s-au întâlnit grație activităților de documentare ale organizației pentru drepturile omului Memorial. Astăzi amândouă trăiesc în Vorkuta și dată fiind vârsta lor înaintată spun că vor rămâne acolo pentru totdeauna.