Interpol

Interpolul, organizația de colaborare intre poliții, este singura organizație internațională cu un număr de țări membre care se apropie de cel al Națiunilor Unite: 190 de țări afiliate.

A fost fondat in 1923, insa abia in anii 1950 a căpătat structurile sale actuale, având astăzi sediul la Lyon, in sudul Franței, cu personal provenind dintr-o suta de țări membre.

Interpolul este total neutru politic si se ocupa de criminaliltatea de drept comun, dar si de criminaliltatea organizata si transfrontalieră. De la terorism si pedofilie pînă la spălarea banilor si crimele de razboi, practic toate delictele sint inscrise pe listele Interpolului. Interpolul nu poate insa efectua arestări si nu poseda rețele proprii de ancheta, ci este doar o structura prin care polițiile statelor membre sint avertizate de identitatea persoanelor căutate.

Faptul ca e considerat, prin statutul sau, a fi neutru politic, explica de ce Interpolul nu a fost folosit, de-a lungul deceniilor, pentru căutarea foștilor nazisti fugiți prin diferite țări. In schimb, in mod astăzi paradoxal, in timpul celui de-al doilea razboi mondial șefii Interpolului au fost cu toții înalți ofiteri SS, iar ultimul din ei, Ernst Kaltenbrunner, a fost chiar condamnat la moarte la procesul de la Nurenberg.

Considerat a fi neutru politic, Interpolul a fost însă, in repetate rânduri, folosit de unele guverne pentru a aresta sau hăitui opozanți in exil. Fiecare guvern are dreptul de a înscrie o lista de suspecți si fugari. Astfel, Kremlinul i-a inclus pe listele Interpolului pe opozanții Boris Berezovski si Ahmed Zakaev, refugiați in Anglia, insa ale căror deplasări sint in mod serios limitate in felul acesta.

La fel, Arabia Saudită a reușit sa obțină, prin Interpol, extradarea din Malaezia a ziaristului Hamza Kashgari, acuzat ca ar fi insultat memoria profetului Mahomed... pe rețeaua de socializare Twitter.

In 2008, chiar șeful Interpolului, sud-africanul Jackie Selebi, a trebuit sa demisioneze pentru corupție si a fost condamnat de justiția țării lui la 15 ani închisoare.

Actualul șef al Interpolului este pentru prima oară o femeie: frantuzoaica Mireille Ballestrazzi.


--------

Fostul primvice-preşedinte al legislativului moldovenesc, fruntaşul democraţilor venit în politică din afaceri, Vlad Plahotniuc, a recunoscut săptămâna trecută că a fost obectul unei operatiuni de monitorizare a Interpol-ului, numai că, aşa cum afirmă deputatul, supravegherea ar fi avut la baza o confuzie.

Întâmplarea a făcut ca să aterizeze cu un avion charter pe un aeroport din nordul Italiei, zonă unde mai mulţi afacerişti ruşi au procurat imobile, a explicat democratul presupusa confuzie.

Şeful său de partid, speakerul Marian Lupu, a mers mai departe afirmând că în această supraveghere nu ar fi nimic deosebit şi că oricine, până la cel mai cinstit cetăţean, ar putea în anumite circumstanţe nimeri în vizorul Interpol, daca din intimplare, ar accepta bunaoara, sa aprinda tigara unui interlop urmarit.

Ion Buciucianu, un fost demnitar de la interne căruia i se atribuie meritul de a fi promovat aderarea Republicii Moldova la agenţia poliţienească internaţională, infirmă această idee a democraţilor şi spune că trebuie să fi existat probe incontestabile ca o persoană să fi ajuns în atenţia Interpol:

„Haideţi să nu fim naivi. Mie îmi vine să râd când aud aşa ceva. Interpolul nu face glume. Este o organizaţie de prestigiu. Acolo lucrează cei mai buni funcţionari din poliţie. Problema cea mai mare ţine de cum au acţionat autorităţile poliţieneşti locale după ce au primit notificarea Interpolului. Eu bănuiesc că nu au făcut nimic. deşi această notificare trebuia să fie urmată de o monitorizare pe intern. Mai mult decât atât, se pare că s-a produs o scurgere de informaţie. Ministrul a declarat că s-au pierdut file din dosar. Vasăzică cei din Italia au transmis în Moldova multă, multă informaţie, iar aici ea a dispărut.”

Ion Buciucianu are în vedere spusele şefului de la interne, Dorin Recean, care a confirmat săptămâna trecută faptul monitorizării democratului Vlad Plahotniuc de către Interpol, dar a mai afirmat că din dosarul trimis în Moldova de către poliţia internaţională au dispărut mai multe documente, fapt investigat acum de oamenii legii. Ministrul mai afirmase că anchetatorii de la interne sunt interesaţi şi de cum au ajuns documentele „lipsă” din dosar în presă, fiind vorba despre nişte informaţii clasificate.

L-am întrebat pe Ion Buciucianu, care a ocupat mai multă vreme funcţii de conducere în biroul local al organizaţiei, ce urmări ar putea avea scurgerea de informaţii despre care vorbeşte ministrul Recean pentru relaţia Republicii Moldova cu Agenţia poliţienească internaţională:

„Cred că vor fi nişte urmări extraordinare. De fapt, ceea ce s-a întâmplat a distrus ancheta Interpolului. Asta înseamnă că toate persoanele din acea klistă pe care am văzut-o în presă şi-au şters urmele. Cei de la interpol ar putea pune în discuţie acest incident la adunarea anuală. Ce urmări ar putea fi, nu ştiu. Dar problema este foarte serioasă.”

Anterior, într-o parte a presei s-a afirmat că liderul democrat a fost învinuit de Interpol de, citez, „asociere la grupuri criminale, crimă organizată şi spălare de bani“, am încheiat citatul, iar pe internet au circulat fragmente dintr-un raport individual al Interpolului în care deputatul ar fi fost asociat cu gruparea oligarhică rusă Solnţevskaia implicată în afaceri imobiliare ilegale în Italia.

Toate aceste informaţii au fost vehiculate şi de opoziţia comunistă, care de altfel a şi iniţiat audierea ministrului în parlament în această problemă.