Liudmila Alekseieva și Radio Svoboda

„Când administraţia Putin impune un regim din ce în ce mai restrictiv mediilor de informaţii, Svoboda rămâne la fel de importantă pentru ascultători ca acum 60 de ani.”


Liudmila Alekseieva este o veterană a luptei pentru drepturile omului în Uniunea Sovietică şi mai târziu Rusia, o ascultătoare a Europei Libere de când au fost lansate primele emisiuni în limba rusă şi mulţi ani, colaboratoare a redacţiei ruse. Cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la înfiinţarea redacţie ruse a Europei Libere-Libertatea, Alekseieva, astăzi în vârstă de 85 de ani, a acordat un interviu corespondentelor noastre Irina Lagunina şi Claire Bigg despre rolul pe care Svoboda l-a şi în mia joacă în spaţiul de limbă rusă. Un rezumat realizat de Ileana Giurchescu.

Liudmila Alekseieva a început să asculte radio Svoboda, la început numit Radio Eliberarea, din 1954, un an după lansarea emisiunilor în rusă. Şi a rămas „lipită” de acest post de radio până astăzi.

Încercam mereu să ascult Svoboda. Ori unde. Locuim într-o zonă puternic bruiată aşa că mergeam la prieteni, la ţară şi ascultam toată noapte –îşi aminteşte Lyudmila Alekseieva. Audienţa postului de radio a crescut rapid, erau muli oameni ca Alekseyeva care vroiau sa fie informaţi, să învingă cumva cenzura. Primele postul de radio occidentale care au transmis în rusă au fost Vocea Americii, în 1947, BBC şi Deutsche Welle.

Dar pentru Alekseieva şi mulţi alţii Svoboda a rămas sursa primară de informaţii, analize , comentarii. Mai ales ca având caracterul special de „radio surogat” se ocupa mult mai mult de problemele interne ale Uniunii Sovietice, de problemele mari şi mici ale cotidianului.

Aveam senzaţia, continuă Alekseieva, că noi le povestim concetăţenilor noştri ce ne intereseaya sau preocupă. Era emisiunea „Cronica Actualităţii”. La Svoboda auzeam informaţii despre ce se întâmpla în jurul nostru, în detaliu şi cu analize.

În 1977, a fost forţată să emigreze cu toată familia în Statele Unite. Aşa, ascultătoarea Alekseieva s-a transformat în jurnalista Alekseieva. Primele ei programe s-au ocupat de activitatea Grupului Helsinki din Uniunea Sovietică. Ea însăşi era una din fondatoarele Grupului Helsinki Moscova, lansat în 1976.

Programul ei preferat a fost însă unul săptămânal „Documente şi fapte” , un program de 10 minute în care prezenta portretul unui deţinut politic.

După desptrîmarea Uniunii Sovietice, sânt s-a putut întoarce la Moscova, mai mulţi foşti deţinuţi care figuraseră în programele ei, i-au povestit că iniţial erau imediat anchetaţi după difuzarea emisiunii. Dar dacă autorităţile se convingeau că nu ei furnizaseră informaţiile, putea fi foarte amabile: unor deţinuţi le-au dat chiar înregistrări ale programelor.

Pentru Alekseieva, 16 ani de exil au fost 16 ani foarte grei şi cum mărturiseşte prim emisiunile de la Svoboda, simţea că nu sa rupt total de ţara ei.

Pentru mine, îşi aminteşte Alekseieva, lucrul la Svoboda era partea cea mai importantă din viaţă. Pentru că ideea că nu mă voi putea nici odată întoarce acasa mă îngrozea.

În anii după destrămarea Uniunii Sovietice, Alekseieva a făcut de multe ori campanie pentru a zădărnici planurile de a închide Svoboda. Astăzi, spune Alekseieva, cînd administraţia Putin impune un regim din ce în ce mai restrictiv mediilor de informaţii, Svoboda rămâne la fel de importantă pentru ascultători ca acum 60 de ani.