Cum îl văd pe Iosif Vissarionovici Stalin rușii din epoca lui Putin.
La 5 martie se împlinesc 60 de ani de la moartea dictatorului sovietic Iosif Stalin. În ultimii aproximativ 15 ani, atitudinile în Rusia despre rolul jucat de Stalin în viața acestei țări s-au modificat substanțial. Corespondentul Europei Libere Robert Coalson a stat de vorbă cu Aleksei Levinson, directorul cercetărilor sociologice dela Centrul Analitic Lavada din Moscova, despre aceste modificări și despre cum pot fi ele înțelese. Un rezumat al acestui interviu de la Lucian Ștefănescu.
Aleksei Levinson a spus la început că evaluarea lui Stalin ar putea părea puțin contradictorie: „Potrivit sondajului pe care l-am făcut în februarie, cam 49 la sută din cei chestionați spun că Stalin a jucat un rol pozitiv în viața țării noastre. Ceva mai puțini, 32 de procente, spun că a jucat un rol negativ. Deci o majoritate crede că Stalin a jucat un rol pozitiv. Dar la întrebarea despre semnificația morții lui Stalin, mai mult de jumătate - 55 de procente - spun că asociază moartea sa cu sfîrșitul terorii și a represiunii în massă, și cu eliberarea a milioane de oameni nevinovați. Un procent considerabil mai mic, 18 la sută, au spus că moartea lui Stalin a fost pierderea unui mare lider și sfătuitor.”
Aleksei Levinson
Levinson explică această aparentă contradicție prin aceea că opinia publică din Rusia are tendința de a extrage momentele pozitive din viața lui Stalin, în primul rînd victoria în Marele Război Patriotic și înfrîngerea de către Rusia a Germaniei fasciste: „Rușii extrag însă momente pozitive și din moartea lui Stalin - anume că oameni condamnați pe nedrept au fost eliberați. Asta corespunde de asemenea cu felul în care rușii își amintesc de respresiunile perioadei staliniste - există o aprobare fără echivoc, spune sociologul rus, a reabilitării celor condamnați pe nedrept, iar reabilitările au mers destul de departe în societatea rusă.”Dar acest proces a avut loc fără lustrație. Călăii și judecătorii compromiști nu au fost judecați. Potrivit sondajelor făcute de Levada, rușii nu doresc astfel de procese, și se poate vedea de asemenea din asta că rușii vor să ia cît de mult pot ceea ce este pozitiv din istorie, și preferă să uite ce este negativ.
Aleksei Levinson mai spune că acest proces de evaluare a rolului lui Stalin în societatea rusă pare să se fi stabilizat - iar în ultima decadă, în perioada Putin adică, Stalin a fost transformat dintr-o figură a trecutului practic uitată în cea mai importantă figură.
Din toate figurile trecutului rechemate în conștiința publică a rușilor, doar Stalin a avut o asemenea carieră extraordinară în ultimii 15 ani, și Levinson crede că acest fapt trebuie legat de felul cum Putin a încercat el însuși să se poziționeze și cum a vrut să fie el privit.
Cea mai mare parte a rușilor din zilele noastre văd un fel de echivalare între vechile autorități și cele de azi, mai ales în privința conceptului de lider puternic, dar cercetătorul rus precizează că asta nu înseamnă că rușii nu se uită la Putin ca la un Stalin modern, ci mai degrabă invers, imaginea lui Putin e luată în considerare atunci când lumea se uită la Stalin, ceea ce e o distincție importantă.
Întrebat dacă rușilor li s-a cerut să spună de unde își iau informațiile despre Stalin, de la presa de stat, sau din școli și de la profesori Aleksei Levinson spune că nu e nevoie deloc de informații despre Stalin, pentru că ea nu schimbă situația. Pentru mintea publică, imaginea mitică în stare de eroziune este suficientă.
Rușii, adaugă Levinson nu știu nimic în particular despre Stalin. Știu doar trei lucruri: că a fost mare, că a cîștigat răsboiul și că a vărsat o grămadă de sânge sovietic. Din aceste trei elemente este formată imaginea bivalentă care poate fi privită atît din latura sa pozitivă cît și din cea negativă. De acea, în sens real, imaginea nu e definibilă: „A-l critica pe Stalin nu are nici un efect. Oamenii știu deja că a fost un tiran și un criminal. A-l lăuda pe Stalin nu adaugă de asemenea nimic nou imaginii sale. A-l lăuda și a-l critica este doar un mod simbolic de a duce lupa între diversele grupuri din societatea rusă contemporană, sau dintre diversele straturi ale conștiinței publice din Rusia.”