Gheorghe Cojocaru: „Stabilitatea unui Parlament este în funcție directă de forțele politice care asigură compoziția majorității parlamentare, de angajamentul politic și de responsabilitatea acestora față de actul guvernării.
În vizita sa săptămânală la studioul din Chișinău al Europei Libere, istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru a stat de vorbă Diana Răileanu despre moțiunea de cenzură de marți.
Gheorghe Cojocaru: „Căderea Guvernului Filat, cu contribuția directă a opoziției comuniste, dar și a partenerilor democrați la guvernare, pare să confirme o anumită particularitate a guvernărilor democratice din Republica Moldova, care se manifestă cu o anumită regularitate din anii '90 ai secolului trecut încoace. În această perioadă se poate vorbi, cel mult, despre patru guvernări democratice care, toate, și-au depus mandatul, practic, înainte de termen. Între anii 1991-1992 au fost demise guvernele Druc și Muravschi, în 1999 era demis Guvernul Sturza, iar în 2013 – executivul în frunte cu liberal-democratul Filat. Cel din urmă Guvern este, în fond, cel mai longeviv executiv democratic, celelalte nerezistând la putere decât un an sau puțin peste un an de zile”.
Europa Liberă: Se poate deduce din aceasta că guvernările democratice sunt mai instabile decât cele autoritare?
Gheorghe Cojocaru: „Se poate spune că așa este, aducând drept exemplu guvernele Sangheli din perioada agrariană sau Tarlev din perioada de dominație comunistă. Dar, această stabilitate guvernamentală, fără a aborda în acest cadru și eficiența unor asemenea formule de exercitare a puterii, după cum bine se cunoaște, s-a datorat existenței unei majorități parlamentare confortabile și stabile”.
Europa Liberă: Prin urmare, odată cu instabilitatea sau destabilizarea instituției Parlamentului, Guvernul este cel care suportă primele lovituri. Dar ce trebuie să se întâmple ca legislativul să fie destabilizat?
Gheorghe Cojocaru: „Stabilitatea sau instabilitatea unui Parlament este în funcție directă de forțele politice care asigură compoziția majorității parlamentare, de angajamentul politic și de responsabilitatea acestora față de actul guvernării. Factorii care compromit majoritățile parlamentare pot fi o mulțime - și de natură internă, și de natură externă, și de ordin social-economic, politic, emoțional sau geopolitic.
În cazul demiterii Guvernului Filat, nerespectarea regulilor de joc, agreate anterior printr-un acorde comun, de principalii actori implicați în actul guvernării a generat o reacție în lanț, cu consecințe imprevizibile pentru actuala putere, în ansamblu”.
Europa Liberă: Dar, această instabilitate politică există și se manifestă încă din 2009 încoace, fără ca să producă crize insolvabile. Era inevitabilă această destabilizare de proporții?
Gheorghe Cojocaru: „Instabilitatea puterii durează din 2009 și până astăzi și o asemenea stare este de preferat unei crize fără soluții, iar tendința de destabilizare putea fi anticipată, probabil, și evitată. Această stare latentă de instabilitate sau fragilitate politică, inerentă, oarecum unui regim democratic în evoluție ca cel din Republica Moldova, nu a îmbrăcat forme radicale, la limită, fiind gestionată cu o oarecare abilitate din interes sau urmând, mai mult din inerție, un curs al coabitării pașnice.
Acum, după demiterea Guvernului Filat, asistăm la un moment reprobabil de ruptură și destabilizare in extremis a scenei politice, dar, pe de altă parte, anume în momentele critice se verifică calitatea clasei politice și se pune în valoare adevărata statură a politicienilor, înzestrați cu simțul răspunderii în fața societății, dincolo de interesele de partid”.