Oleg Efrim: „faptele de corupţie trebuie dovedite nu în presă, nu în şedinţa Parlamentului, dar de către autorităţi şi instanţa de judecată.”
Guvernul de la Chişinău a adoptat anul trecut Strategia de reformare a Justiţiei – domeniu care prezintă cele mai mari îngrijorări pe calea apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Pentru reformarea sistemului Bruxelles-ul a oferit autorităţilor moldovene aproape 60 de milioane de euro. Ce schimbări au fost iniţiate până în prezent aflăm de la ministrul Justiţiei, Oleg Efrim.
Putem să abordăm aici aspectul drepturilor omului care se regăseşte în Planul privind liberalizarea regimului de vize şi care a fost îndeplinit practic 100 % în ceea ce ne-am propus să facem. De asemenea, suntem la un an de când implementăm Strategia de reformare în Justiţie şi chiar am ajuns să cuantificăm rezultatele acestui prim an, sunt rezultate bune, pot să le calific ca şi rezultate bune după numărul de acţiuni implementate.
Sigur sunt o serie de acţiuni în proces de realizare şi câteva care nu au fost realizate, dar asupra cărora se poate de revenit şi astfel să ajungem din urmă ceea ce am scăpat. Spre exemplu, câteva acţiuni ce ţin de realizarea anumitor studii în anumite domenii. Aceste acţiuni oricum urmează să le realizăm în paralel cu acţiunile care se fac acum, în anul 2013.”
Europa Liberă: Dle Efrim şi totuşi ceea ce a făcut vulnerabila Alianţă pentru Integrare Europeană au fost aceste cazuri de corupţie, integritatea morală a multor funcţionari, începând de la judecători, procurori. De ce atât de greu s-a reuşit de luptat cu acest flagel?
Oleg Efrim: „În Strategia de reformare a Justiţiei, pilonul de bază în jurul căruia s-a construit Strategia este anume pilonul ce se referă la integritatea actorilor din sistemul Justiţiei. Aceasta a fost clar încă la momentul când am scris Strategia. La nivel legislativ avem o serie de realizări care nu s-au dat uşor, multe din ele au trecut destul de complicat etapele procedurii legislative, multe din ele au fost contestate la Curtea Constituţională şi a trebuit să revenim pentru a insista asupra lor, pentru că este un domeniu foarte sensibil şi este un domeniu unde nu poţi merge cu mănuşi albe, deseori trebuie să vii cu soluţii care sunt la limita de constituţionalitate pentru a putea obţine rezultate.
Dar legile care noi le-am elaborat şi le-am promovat în Parlament nu sunt decât instrumente în mâna celor care trebuie să aplice legea şi aici ajungem la funcţionalitatea instituţiilor care sunt chemate să combată corupţia.”
Europa Liberă: Dar felul cum se luptă cu corupţia este unul convingător pentru simplul cetăţean? Pentru structurile europene care v-au cerut foarte insistent şi v-au spus că anume corupţia macină Republica Moldova ca stat?
Oleg Efrim: „Sunt departe de acest gând şi ceea ce s-a întâmplat a convins pe orişicare că atunci când justiţia se mai face la comandă nu putem vorbi despre reuşita unor instituţii reformate.”
Europa Liberă: De ce a apărut această justiţie selectivă?
Oleg Efrim: „Nu putem să-i spunem justiţie selectivă pentru că justiţia selectivă este atunci când se face justiţie, dar selectiv. Eu i-aş spune justiţie la comandă, ca să fie clar pentru toată lumea pentru că urmează să vedem finalitatea acestora, vorbesc acum nu ca ministru, dar ca jurist care a făcut analiza la mai multe chestii care s-au întâmplat şi am dubii foarte mari de perspectiva acestor dosare, dar dacă să revenim la corupţie, aici este activitatea de prevenire şi cea de combatere şi trebuie să fim activi.
Toată lumea să-şi facă datoria. Cei care trebuie să promoveze politici, să o facă, cei care sunt chemaţi să implementeze legile, să-şi facă datoria şi aici mă refer la Procuratura generală, CNA, CNI, Consiliul Superior al Magistraturii şi mulţi alţii, pentru că din momentul în care noi am promovat o lege mingea este pe terenul acestor instituţii care trebuie să aplice această lege, iar aceste instituţii sunt independente sau sub control parlamentar.”
Europa Liberă: Presa periodic scoate în văzul lumii fel de fel de nume ale magistraţilor care nu şi-au scos la vedere averea dar e limpede că au castele, maşini de lux şi tot binele de pe faţa pământului. Parte din ei pedepsiţi, parte din ei care îşi continuă activitatea?
Oleg Efrim: „Constituirea Comisiei Naţionale pentru Integritate a fost tot o iniţiativă a Ministerului Justiţiei. Eu regret că această instituţie devine funcţională cu o întârziere foarte mare şi aşteptările de la această autoritate sunt foarte mari pentru că anume ea este cea care trebuie să verifice compatibilitatea funcţionarilor publici dacă au criteriile de integritate necesară precum şi să verifice dacă se respectă legea cu privire la conflictele de intrerese.
Din păcate, constat că nu avem niciun caz care ar fi fost făcut public, anumite atitudini au fost luate doar de către Consiliul Superior al Magistraturii în cazul unui magistrat de la Curtea Supremă de Justiţie, care a fost demis pentru faptul că nu a avut în regulă toate declaraţiile cu privire la venituri. Este o problemă, este un drept absolut legitim al cetăţenilor de a se întreba cum într-o familie în care trăiesc un judecător şi un funcţionar public, care toată viaţa au fost în serviciul public, pot să aibă averi care costă milioane?
La aceste întrebări trebuie să dea răspuns Comisia Naţională pentru Integritate şi să stabilească dacă este compatibil acest funcţionar în continuare cu funcţia deţinută şi trebuie de luat atitudine. Sigur nu mai pot fi tolerate astfel de situaţii. Nu doar sub aspectul că de cele mai dese ori bănuiesc că toate aceste averi ascund diferite infracţiuni iar, pe de altă parte, nu sunt în măsură să contribuie la creşterea încrederii cetăţeanului în cei care fac justiţie.”
Europa Liberă: Dar cum vă explicaţi faptul că de la o vreme încoace mai mult politicienii vorbesc despre marea corupţie şi nu instanţele de judecată dau verdictul?
Oleg Efrim: „Asta este o probleme mare, politicienii pot să abrodeze orice subiect şi asta face parte din discursul politic. Nu întotdeauna lumea apreciază acest lucru. A pune etichete nu face faţă, de cele mai dese ori, unui discurs politic inteligent, dar toată lumea îşi doreşte ca despre corupţie, mică sau mare, să se pronunţe autorităţile chemate să lupte cu corupţia şi finalitatea e instanţa de judecată, acea care să condamne pentru marea corupţie, dar să nu primim etichete din partea parlamentarilor.”
Europa Liberă: Cum putem judeca despre eficienţa activităţii executivului din moment ce atâţia miniştri sunt cu dosare pe masa fie a CNA, fie a Procuraturii?
Oleg Efrim: „Faptul că o autoritate a intentat un dosar penal, nu înseamnă că această persoană a săvârşit ceea de ce este bănuit şi dacă există această faptă este vinovată această persoană. Mai mult, eu am părerea mea despre tot ceea ce se întâmplă cu aceste persoane şi dacă au dreptate se va pronunţa instanţa de judecată, dar mă tem că aceste persoane care astăzi sunt urmărite penal pentru pretinse fapte ar putea să se întoarcă împotriva statului şi iarăşi guvernul va trebui să plătească pentru greşelile celor care trebuie să facă dreptate.”
Europa Liberă: Bine, dar din rapoartele Transparency International reţinem că, totuşi, clasa politică din Republica Moldova ar fi şi coruptă?
Oleg Efrim: „Eu nu spun că corupţia există doar la nivelul funcţionarului mediu, dar din moment ce societatea percepe că ceea ce se întâmplă este coruptibil sau că funcţionarii sunt corupţi, aceasta este percepţia cetăţenilor. Aceşti indicatori sunt importanţi atunci când îţi planifici politicile publice şi când le realizezi şi pot servi ca şi măsurători pentru eficienţa politicilor anti corupţie, dar faptele de corupţie trebuie dovedite nu în presă, nu în şedinţa Parlamentului, dar de către aceste autorităţi şi ca finalitate - instanţa de judecată.”
Europa Liberă: Motivul căderii guvernului ar fi marea corupţie?
Oleg Efrim: „Sunt departe de acest gând. Spuneam anterior despre etichetele care sunt puse de politicieni. Motivul căderii guvernului este unul foarte la surpafaţă, care poate fi observat cu ochiul liber. Nu este altceva decât un moft personal al unui demnitar, care anterior a fost demis de către Parlamentul Republicii Moldova, şi interesele personale pot pune în pericol întreaga ţară şi perspectivele acestei ţări.”