„A rămas Moldova noastră exact ca un strugure de poamă care nu a mai fost îngrijită niciodată”

Vanetina Ursu: Femeile din întreaga lume se străduiesc să modeleze viitorul ţărilor, al societăţilor şi familiilor lor şi să lupte pentru drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale, eliberate de frică şi violenţă, se arată în declaraţia Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene, Catherine Ashton, cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii, care a fost marcată vineri. Despre locul şi rolul femeii în societatea moldoveească vorbim la acest sfârşit de săptămână.

Viaţa este înnobilată de uimitoarea putere de sacrificiu a femeii din Moldova, de dăruire necondiţionată, de calitatea sa divină de a aduce pe lume copii. E bine alături de femeia-mamă, soţie, fiică, mentor şi anume lor bărbaţii trebuie să le datoreze ceea ce sunt. Asta crede profesoara de la Lozova Rodica Jardan.

Rodica Jardan: „Cred că doamna în Republica Moldova este undeva între cratiţă şi între familie, între cratiţă şi copii, mai mult.”

Europa Liberă: Tot între pereţii casei?

Rodica Jardan: „Da, marea majoritate a femeilor, din păcate, sunt în această postură.”

Europa Liberă: E bine, e rău?

Rodica Jardan: „Este rău. Dar nu putem să ne luptăm cu stereotipul că o femeie este împlinită atunci când are familie şi copii. Femeile care nu au familie şi nu au copii şi mai mult timp acordă carierei, din păcate, sunt blamate. Şi, din această cauză, vedem puţine femei la televiziune, puţine femei le vedem în politică.”

Europa Liberă: Dar cine blamează femeia? Şi de ce nu e luptătoare ea să nu fie blamată?

Rodica Jardan: „Cred că de vină e societatea şi cultura noastră pe care am moştenit-o de la străbunici care ne-a construit într-un fel. Suntem totuşi o civilizaţie aşa mai specială. Noi, moldovenii, ţinem mai mult la casă şi la familie. Din păcate, am uitat de comunitate şi de problemele comunităţii. Din această cauză oricâte granturi s-ar aduce în Moldova, nu ne pot mişca din loc încă, să luptăm pentru bunurile satului, ale comunităţii, ale oraşului, ale ţării, nu pentru bunurile tale personale.”

Europa Liberă: Când ai fost ultima dată la manichiură, la coafură?

Rodica Jardan: „Cred că copiii mei, adică elevii vor spune mai mult de câte ori au văzut coafură şi manichiură. Cred că ultima dată am fost în august. Şi îmi pare rău, dar nu am timp pentru aşa ceva.”

Europa Liberă: Cum de nu găseşti timp?

Rodica Jardan: „Pentru că sunt obosită. Vin de la şcoală, nu ştiu, parcă aş fi arat un întreg câmp şi ajung acasă, iar cheful acesta de a ieşi... este prea târziu şi nu avem din păcate unde merge. Coafură şi manichiură la Lozova nu există încă. Nu avem nicio femeie curajoasă care să deschidă un asemenea salon. Chiar nicio afacere în domeniul florilor nu este şi nu am putut să vă surprindem astăzi. Ce să mai spun de coafură şi manichiură?

Europa Liberă: Auziţi deseori: „Sărut mâna, profesoară”?

Rodica Jardan: „Nu. Din păcate: „Sărut mâna, profesoară” astăzi nu mai este.”

Europa Liberă: Multe dintre femei au luat calea pribegiei şi şi-au găsit un loc de muncă în străinătate, au lăsat satele pustii, în mare parte, în localităţile din Moldova astăzi puţine doamne, domnişoare găseşti, ca să te convingi că ele ar putea să fie schimbarea.

Rodica Jardan: „Din păcate, femeile noastre, în special, cele tinere uşor uită despre valoarea familiei. Plecând în străinătate, pierd foarte uşor ceea ce au construit alături de un bărbat, pierd copiii, pierd soţul. Bărbatul fără o femeie, fără un suport, şi moral, şi fizic nu pot să se dezvolte, cedează în faţa alcoolului, cedează în faţa violenţei, cedează în faţa multor plăceri. Şi astăzi, din păcate, avem o rată mare la divorţuri, o rată mare la capitolul familii destrămate şi o problemă a societăţii noastre, când tot profesorii, şi tot profesoarele pentru că marea majoritate sunt femei, trebuie să ducă un jug, ca să spun aşa, să aibă grijă de nişte copii, să educe copii care deja sunt formaţi de bani şi de mirosul lor, şi de beneficiile lor, şi ne vine foarte greu, şi nimeni nu ne ajută, noi suntem doar, să spunem aşa, limitaţi de nişte politici educaţionale. Şi iarăşi ne stopăm, iarăşi nu ne dezvoltăm ci, din păcate, pierdem şi tinerii noştri.”

Europa Liberă: O solidaritate în rândul femeilor mai poate fi?

Rodica Jardan: „Va fi atunci când femeia într-adevăr va înţelege valoarea ei.”

Europa Liberă: Ce s-ar schimba în Republica Moldova, dacă la putere ar fi femeia?

Rodica Jardan: „S-ar schimba puţin valorile. Bărbaţii ar înţelege mai bine care sunt necesităţile noastre, ale femeilor, care sunt necesităţile familiei, ale copiilor şi poate că lucrurile se vor mişca şi se vor schimba şi
într-adevăr comunităţile noastre se vor dezvolta. Pentru că ei gândesc prea general, ei se gândesc la afaceri care, din păcate, nu se pot face în Moldova, pe când o femeie este cu picioarele mai pe pământ şi ar avea o mână liberă, şi ar gândi lucrurile dintr-o altă perspectivă, ca să-şi dezvolte familia, să-şi dezvolte comunitatea, să-şi dezvolte societatea, în general.”

Europa Liberă: Cum se explică faptul că, în tipul campaniilor electorale, chiar şi femeile sunt cele care mai degrabă promovează bărbatul, decât s-ar promova ele?

Rodica Jardan: „Iarăşi eu văd ca pe un stereotip. Probabil, se ghidează şi după proverbul acesta: „În spatele unui bărbat de succes, stă o femeie de succes” şi uită că totuşi este o femeie de succes şi trebuie să iasă şi ea la rampă, şi se gândeşte că un bărbat care are un post şi care are o carieră bună ar putea să o ajute, dar nu este aşa, din păcate. Şi tot femeile pierd.”

Europa Liberă: E vina femeilor?

Rodica Jardan: „Da, în fond, este vina noastră. Noi suntem totuşi lanţul şi firul de aţă care legăm lucrurile între ele şi n-ar trebui să uităm acest fapt.”

***

Despre femeia răbdătoare, calmă şi care are în grija sa armonia din familie, dar şi din societate ne vorbeşte Lidia Nicolăescu, moaşă în satul Lozova.

Lidia Nicolăescu: „Femeia în Moldova este o fiinţă foarte descurcăreaţă, e foarte puternică, are sentimente care pot să convingă pe orişicare să iasă din impasul acesta, în care suntem noi astăzi. Eu, fiind aici, în Lozova de 42 de ani, stau la straja sănătăţii mamei şi copilului. Nu s-ar face nimic pe acest pământ, dacă nu ar exista femeia, bărbaţii nu s-ar mai descurca.”

Europa Liberă: Şi totuşi sunt mame care îşi abandonează copiii, sunt mame care îşi neglijează copiii, sunt mame care au plecat peste hotare şi nu îşi mai amintesc de odraslele lăsate acasă.

Lidia Nicolăescu: „Zi de zi ne ciocnim cu copiii care stau singuri acasă sau cu bunica, sau chiar sunt copii care sunt singuri acasă, fără familie. Nu îmi pot închipui cum mama poate să-şi lase copiii. S-au întors femeile de peste hotare şi chiar am zis: „Cum, dragă, tu ai născut aceşti copii, pe cine i-ai lăsat tu? Trece viaţa, trec anii şi vei îmbătrâni, cine va avea grijă de tine la bătrâneţe?” Sta aşa şi se gândea. Nu ştiu, de multe ori îmi pun şi eu întrebarea de ce se întâmplă aşa la noi. Dacă la noi în ţară ar fi deschise mai multe întreprinderi, să aibă oamenii locuri de lucru ca să nu plece peste hotare. Că plecând peste hotare, chiar şi profesorii, şi medicii, că am multe colege plecate, e acolo nu îşi mai
continuă activitatea în domeniul acesta. Ele sunt nişte menajere. Femeile noastre suportă umilinţa, nu ştiu de ce. Eu ridic capul, merg înainte, lupt, eu nu mă las. Oricât de grele ar fi vremurile, eu nu numai această ocupaţie o am. Am casă, am copii, am pământ, mă duc şi la deal, şi la vale, şi în rând cu soţul şi le reuşesc pe toate. Ies din orice situaţie. Eu îmi închipui că oricare femeie trebuie să fie tare puternică, să aibă voinţă. Astăzi mi-e greu, nu am o copeică, dar mâine o voi avea. Am să muncesc şi voi avea copeica aceasta. Şi dacă nu am astăzi, să zicem, o bucăţică de pâine, dar eu ştiu că la o zi-două, totdeauna voi ieşi din orice situaţie.”

Europa Liberă: Vreau să vă întreb şi pe dumneavoastră, dacă ar fi femeile la putere, credeţi că situaţia ar fi alta?

Lidia Nicolăescu: „Da. Dacă în fruntea ţării noastre ar fi o femeie, lucrurile ar merge cu totul altfel. Fiindcă bărbaţii se bat cu pumnul în piept că sunt bărbaţi, ei repede se aprind. Dar femeia este acea fire care linişteşte totul, le pune pe toate pe rafturi şi le ia pe rând. Conducerea noastră ar fi ca o familie. Dacă în familie este o înţelegere, o răbdare mare, o speranţă, să se gândească la societate, nu numai la ei, să zic aşa pe de-a dreptul, la buzunarele lor. Niciodată nu am gândit să se întâmple aşa ceva în conducerea noastră. E de ruşine. A rămas Moldova noastră exact ca un strugure de poamă, care nu a mai fost îngrijită niciodată. Cred că la alegerile viitoare vom înainta mai multe femei că altă ieşire nu avem. Dacă vor fi mai multe femei, cred că spiritele acestea vor fi liniştite.”

***
Maria Vornicescu este asistent social la Lozova. Ea sugerează că tinerele sunt mult mai împovărate de probleme, dacă e să comparăm cu tinereţea mamelor lor.

Maria Vornicescu: „Femeile mai în vârstă sunt mai mulţumite de viaţă. Au trăit în anii când au fost alte timpuri. Dar noi, aceştia mai tineri, nu suntem mulţumiţi. Nu de aceea că avem de toate şi iaca nu ne mulţumim şi vrem, şi vrem. Dar chiar strictul necesar nu ni-l putem permite. Eu am 3 copii, o groază de bani trebuie, ca să îi întreţin. Când copilul se uită la ceilalţi, în clasă, pe stradă vine, plânge acasă că: „Acela are aşa, că cela aşa, dar eu nu, nu îmi permit, că nu am camera mea, că nu am calculator; când au auzit profesorii, colegii că eu nu am calculator, aşa s-au mirat”. Şi ea plânge, eu nu pot să îi dau, că eu am salariul mic, nici la o mie de lei nu ajung. Nu îmi pot permite să fiu în rând cu toţi copiii ceilalţi sau cu toate doamnele... Chiar când sunt la serviciu, lucrez cu doamne mult mai bine aranjate şi care îşi permit în orice zi să se îmbrace altfel.”

Europa Liberă: Credeţi că totuşi materialul decide totul?

Maria Vornicescu: „În ziua de astăzi, cred că da. Văd că banul hotărăşte totul, chiar şi cu învăţătura, şi cu toate. Eu am un frate foarte talentat, cântă foarte bine. Şi, din cauză că n-au fost bani, n-a putut să intre şi el la Academia de Arte. Cântă în formaţia Plăieşii, că îi place mult. Dar să se ducă în domeniul acesta nu a putut, numai din cauza banilor. Eu, la fel, am vrut să mă duc în arte, tot trebuia susţinere financiară. Cunosc mai multă lume, chiar şi fetiţa colegei mele de lucru foarte bine învăţa la şcoală, vroia la medicină, din cauză că atâţia bani se cer la medicina ceea, nu a putut să dea fetiţa acolo, a dat-o unde a avut posibilitate, unde se cereau mai puţini bani. Şi iată, din cauza banilor, acum şi acei care nu prea cunosc materia de studii se duc mai departe. Dar acei copii, care într-adevăr ar putea să facă ceva, numai din cauza banilor se stopează şi nu pot face nimic. Şi din această cauză pleacă şi peste hotare copiii sau acei care au absolvit că nu au locuri de muncă. Şi e cam tristă situaţia.”

Europa Liberă: Aici, la Lozova, sunteţi asistent social.

Maria Vornicescu: „Nu lucrez pe specialitate. Eu am terminat contabilitatea.”

Europa Liberă: Cine sunt cele mai vulnerabile persoane? Femeile?

Maria Vornicescu: „Da, mai mult suferă femeile. Până am intrat la lucru nici nu-mi închipuiam ce lume mai este, că sunt persoane mult mai triste decât noi. Tot greul cade mai mult pe spatele femeilor. Sunt familii în care soţii fac abuz de alcool, iar soţia e nevoită să crească copiii şi chiar dacă încearcă să vrea ajutor social, o împiedică anume atitudinea soţului, pentru că, conform legii soţul trebuie să aibă statut: ori să fie angajat, ori să fie la evidenţa forţei de muncă, ceea ce ei nu prea vor, de multe ori, dacă sunt indiferenţi, spun: „Ei, mie nu-mi trebuie, ţie îţi trebuie”. Şi ea, din cauza lui, nici nu poate să depună cererea ceea, că el nu are statut. Avem aici nu departe de noi o familie cu doi copii. Ei nici nu au lumină până în ziua de azi. Chiar te miri, în secolul XXI, o familie nu are lumină deloc. Un sat aşa de mare şi copiii ceia nu au văzut în viaţa lor televizor, nu au văzut nimic. Ei parcă sunt un pic sălbatici.”

Europa Liberă: Şi sărăcia afectează, în primul rând, femeia?

Maria Vornicescu: „Desigur. Femeia merge, plânge că nu pot să îi ofere copilului strictul necesar. Sunt foarte mulţi copii bolnavi. Avem din ce în ce mai multe cazuri de copii bolnavi. Chiar se nasc copii cu multe maladii.”

Europa Liberă: Pentru dumneavoastră fericirea ce înseamnă?

Maria Vornicescu: „Nu vreau milioane, bogăţii, dar să pot să-i dau copilului strictul necesar, să-i pot cumpăra o haină la o sărbătoare. Pentru că noi, când eram mici, era Paştele – eram cu rochiţă nouă, era ziua de naştere – tot timpul primeam cadouri. Acuma, la orice sărbătoare, ţi-e trist, plânge inima în tine, că nu poţi să-i oferi copilului un cadou, pentru că orice e scump. O hăinuţă e scumpă, chiar şi o jucărie, nu mai spunem de lucruri mari, de calculatoare sau telefoane, cum acuma au ieşit şi copiii le vor. Şi te doare sufletul că nu îţi poţi permite strictul necesar să îl ai, să fii cu soţul împreună, să aibă şi el un post de lucru, şi tu, şi măcar strict să îţi ajungă să poţi merge înainte, să îţi poţi permite să pleci şi la o petrece în rând cu lumea.”

Europa Liberă: Credeţi că mai puteţi fi o doamnă fericită într-un stat prosper?

Maria Vornicescu: „Eu sincer nu prea văd binele. Or, că de acuma şi din punctul de vedere al religiei, toţi bătrânii spun că se împlinesc cărţile, că capul a ajuns coadă şi coada cap, şi cei de la conducere nu mai pot conduce. Că chiar bunelul meu ne spunea, când eram mici, că vom ajunge timpuri când nimeni nu va putea conduce şi va alerga lumea, dintr-un capăt în altul, pentru a-şi căuta fericirea şi nu o vor găsi. Şi văd că cam semnele sunt, cam aşa şi este.”

Europa Liberă: Aceasta vă descurajează?

Maria Vornicescu: „Eu sunt cam pesimistă. Da.”

Europa Liberă: Sau sunteţi luptătoare?

Maria Vornicescu: „Uneori îmi vine aşa câte o energie şi parcă vreau să mă duc să mai fac şi o facultate, şi să mai învăţ, şi că va fi bine. Dar câteodată aşa cad într-o depresie că parcă nu mai vreau nimic şi nu-mi trebuie nimic.”

Europa Liberă: Binele învinge răul.

Maria Vornicescu: „Poate o fi şi aşa, că m-am mai întâlnit cu profesori de ai mei: „Maria, tu erai acea la care veneau oamenii şi se încărcau cu energie şi mergeau mai departe. Ce-i cu tine acum?” Nu ştiu, vom vedea mai departe. Dar mi-e trist. Iată eu şed şi mă gândesc ce voi face cu copiii aceştia mai departe. Vor
termina şcoala, unde să îi dau să îşi continue studiile, dacă peste tot trebuie bani, bani, dar eu vă spun că nici o mie de lei salariu nu am. Tot aştept să fie mai bine. Măcar ceva se va schimba în ţara aceasta. Zic şi eu, mai în glumă ori mai în serios lasă să vină cineva dintr-o ţară, din Germania sau de undeva şi să-i pună aici pe roate pe toţi, să înceapă a-i porni pe toţi şi să le dea de lucru: „Tu răspunzi de asta, tu de asta şi mergeţi înainte şi noi ne ducem înapoi”. Altă ieşire eu parcă nu mai văd.”

Europa Liberă: Femeile ar fi capabile să scoată ţara din impas?

Maria Vornicescu: „Cred că da. Da, o femeie eu cred că ar putea altfel acţiona. Ele cunosc mai bine problemele. Bărbaţii aceştia lasă să mai stea să se mai liniştească, să treacă femeile şi să înceapă ele a conduce. De-amu trebuie ceva de schimbat.”

Europa Liberă: Aţi vota pentru femei în politică?

Maria Vornicescu: „Da, aş vota.”

Europa Liberă: Până acuma aţi votat sau nici nu v-aţi gândit la aceasta?

Maria Vornicescu: „Nu prea au candidat femeile. Iată, de exemplu, pe doamna primar de la noi cu toată inima am votat-o. O cunoşteam şi din şcoală şi o ştiu că e o femeie luptătoare. Şi pe dânsa am votat-o, şi chiar am sfătuit şi pe mulţi alţii: „Băi, daţi să schimbă, daţi să votăm, că doamna aceasta merită.”

Europa Liberă: Dar la alegerile parlamentare vreodată v-aţi pus întrebarea că votez pentru un politician doamnă sau un politician domn?

Maria Vornicescu: „Nu. De obicei, toţi preşedinţii de partid sunt bărbaţi şi noi pentru un anumit partid votăm, de exemplu, pe care l-am simpatizat. Cum aşa? Femeile rămân în umbră, până la urmă? Deodată ele sunt primele şi pe urmă, în umbră.”

Europa Liberă: Dar poate şi femeile acceptă mai degrabă să rămână cu cratiţa în mână, la coada vacii, cu sapa în mână?

Maria Vornicescu: „Ele puţin s-au mai schimbat. Dar încă mai persistă mentalitatea mai veche că femeia trebuie să fie acasă, că jupâneasa ţine casa, că jupânul ţine drumul”. Dar viaţa oleacă se schimbă, arată altfel. Femeile au început să ţină drumul şi se duc, şi bărbaţii rămân, de nevoie. Nu e prea bine ceea ce se întâmplă. Dar asta e.”

***

Guvernanţii ar trebui să investească mai mult în femeile din mediul rural, să protejeze drepturile lor şi să le îmbunătăţească statutul, crede pensionara Stela Brăgoi, cea care toată viaţa a trudit în gospodăria sătească Lozova.

Europa Liberă: Unde mai des poate fi găsită astăzi femeia în Moldova?

Stela Brăgoi: „La sat sunt mai multe femei.”

Europa Liberă: La coada vacii, pe câmp, la cote?

Stela Brăgoi: „Cu părere de rău, acuma la cote nu se prea duc. La sate au rămas cele mai bătrâne care nu pot lucra cotele. Încă iaca spun că au să ne pună şi ştrafuri că nu le lucrăm.”

Europa Liberă: Sunt puternice femeile?

Stela Brăgoi: „Eu socot că sunt foarte puternice, mai ales, din Moldova că rezistăm în aşa învoieli.”

Europa Liberă: Prin ce se explică puterea femeii?

Stela Brăgoi: „Prin munca pe care o duce, prin chinurile pe care le duce. Sunt familii care nu au nicio sursă şi ele trăiesc, rezistă, nu umblă cu furatul şi rezistă.”

Europa Liberă: Dumneavoastră când vi se zice: „Mulţumesc, mămică, bunică pentru mâncarea gustoasă”?

Stela Brăgoi: „Foarte des. Eu am 3 copii, mulţumesc Domnului. Şi sunt mulţumiţi cum le gătesc.”

Europa Liberă: Trei copii, fete, băieţi?

Stela Brăgoi: „Toţi băieţi, nu am avut fericire să am o fată. Îmi pare rău.”

Europa Liberă: Dar se zice că mama cu băieţi e mama cu mai puţine griji.

Stela Brăgoi: „N-aş zice că sunt mai puţine, sunt cam aceleaşi, chiar poate sunt mai mare ca la fete. De atâta că băiatul altfel înţelege soarta mamei decât o fată. O fată trece prin toate acestea, devine şi ea mamă, vede cât te munceşti cu un copil. Dar eu de băieţi sunt mulţumită.”

Europa Liberă: V-au adus 3 nurori?

Brăgoi Stela: „Da, am 3 nurori, ca 3 flori.”

Europa Liberă: Sunteţi soacra cu 3 nurori.

Stela Brăgoi: „Da şi cu 6 nepoţi.”

Europa Liberă: Cum credeţi, femeia unde trebuie să fie mai des văzută, la bucătărie sau în politică?

Stela Brăgoi: „Şi acolo, şi acolo, o femeie care reuşeşte peste tot, care vrea, care se străduie, faci lucrul acasă noaptea, dar ziua te duci şi te ocupi cu lucrul tău.”

Europa Liberă: Şi atunci când mai are grijă şi de sufletul ei?

Stela Brăgoi: „Dar la noi moldovencele nu prea au grijă de sufletul lor. Ele mai mult preferă de cineva să îngrijească. E mai fericită când îngrijeşte de cineva, decât de dânsa când îngrijeşte. Ai o bucurie când faci cuiva bine. Eu, de pildă, aşa sunt, dacă fac cuiva bine, îmi pare că am făcut un mare lucru în ziua ceea, că am adus un folos statului. Dar ce, dacă am să mă duc să mă uit numai în oglindă, am să stau numai la oglindă? Hai că am să fiu frumoasă, dar după o vârstă oarecare se trece frumuseţea ceea, vrei alt folos să faci, inclusiv societăţii. E bine ca femeia să arate bine, e clar că nu trebuie să umble într-un hal fără de hal.”

Europa Liberă: Dumneavoastră la coafor mergeţi?

Stela Brăgoi: „Dacă am nuntă, am cumetrie, merg, rar, dar merg. Mai des nu-mi permite nici buzuarul, nu-mi permite nici timpul, dar, mă rog...”

Europa Liberă: Pentru ce vă permite buzunarul?

Stela Brăgoi: „Aproape pentru nimic. Numai pentru leacuri.”

Europa Liberă: Să mergeţi la un spectacol, la un sanatoriu, într-o călătorie peste hotare?

Stela Brăgoi: „Am vrut să propun doamnei primăriţe, la anul să facă un cadou pentru unele femei să, organizeze să ne ducem la un spectacol. De la ţară nu te poţi duce, că nu ai cu ce veni noaptea şi nu te poţi duce. Dar eu singură nu îmi permit să plătesc rutiera, să mă aştepte, să vin înapoi. Şi iată ar fi bine aşa, în sate, să se organizeze. Şi de luat femei din acestea care nu ştiu ce înseamnă lumea, pur şi simplu, nu ştiu. E trist, e foarte trist pentru Moldova. Dar ştiţi mă mai încurajează
că totuşi cum sunt femeile la noi, dar majoritatea se ţin de gospodărie, fac mâncare. Că am băieţi care se duc prin deplasări şi îmi spun că în alte ţări femeile, în genere, nu se ocupă cu mâncarea, nu stau ca noi la plită, să facă mâncare. Dar moldoveanul nostru se bucură când vine şi miroase zeama, şi miroase plăcintele celea şi găluştele celea... Şi aşa trebuie educaţi copiii, ca să tragă la pământul lor, la baştina lor. Aşa, se duc încolo, ei se pierd, nu se mai întorc.”

Europa Liberă: Când trebuie aleşi deputaţi în Parlament, dumneavoastră pentru cine vă daţi votul, pentru bărbaţi, pentru femei?

Stela Brăgoi: „Nu iau în calcul anumit, dar, de pildă, eu aş a votul pentru o femeie, eu l-aş da. Eu nu aş fi împotrivă ca femeile să iasă la conducere.”

Europa Liberă: Ar schimba destinul ţării femeile?

Stela Brăgoi: „Mult, da . De aceea că femeile sunt mai înţelegătoare pentru ţară, pentru familie. Ele mai mult ar trage la ţară. Femeia n-ar strica să fie la conducere la noi.”

Europa Liberă: Dumneavoastră, cei de la Lozova, sunteţi fericiţi că aveţi în fruntea localităţii un primar femeie?

Stela Brăgoi: „Da. Ea tare mult face, o femeie. Trebuie drum, ea deodată a înţeles că trebuie să facem drum. Acuma nu avem apă în sat. Se străduie să aducă apă. Eu socot că e bine o femeie primar să fie.”

***

Femeia este cea care îmblânzeşte, cu sensibilitate şi înţelepciune, legile crude sub care se desfăşoară astăzi politica, o politică măcinată de ambiţii şi orgolii. Şi tot femeia este cea care creează acolo unde alţii sunt pregătiţi să distrugă. Aceasta îmi spunea primăriţa de la Lozova, Maria Ursachi.

Maria Ursachi: „Dacă a fost nevoită, de-a lungul veacurilor, să lupte pentru libertate, astăzi îmi pare mie că şi-a obţinut-o. Conducând, dirijând procesul educaţional în ţară, practic în toate spitalele sunt femeile predominant angajate. În ultima vreme tot mai multe femei primari avem. Şi mai nou, sunt mai multe femei care face afaceri.”

Europa Liberă: Adică nu mai găsim femeia numai la bucătărie, cu cratiţa în mână? O găsim mai implicată în viaţa societăţii?

Maria Ursachi: „Foarte implicată şi femeia care asigură, de fapt, familia cu bani. Dacă 10-20 de ani în urmă, femeile cereau bani de la soţi, astăzi ele sunt stăpâne pe situaţie şi îşi au veniturile lor.”

Europa Liberă: Aici, la Lozova, câte femei aveţi?

Maria Ursachi: „Trei mii şi ceva de femei, din şase mii cinci sute de locuitori. Sunt mai multe femei decât bărbaţi. Marea majoritate sunt angajate în câmpul muncii fie lega, fie ilegal, dar ele au grijă de gospodăriile lor.”

Europa Liberă: Şi câte din ele sunt plecate din sat?

Maria Ursachi: „Mai multe femei decât bărbaţi. Aceasta vorbeşte despre faptul că ele sunt nişte luptătoare. Nu au lăsat mâinile în jos, cu toate că societatea ne provoacă la diferite situaţii şi ne oferă chiar diferite surprize, femeile îşi caută de treabă să îşi întreţină familiile, să îşi crească copiii, să îi înveţe, să asigure existenţa familiei.”

Europa Liberă: Nu i-ar plăcea femeii totuşi să fie mai răsfăţată, să nu se lase toată povara pe umerii ei?

Maria Ursachi: „Desigur că i-ar plăcea, că mă doare inima când le văd pe consătencele mele sau femeile din Moldova împovărate de greutăţile sacoşelor, genţilor, sacilor pe care sunt nevoite să le ducă în spate uneori pentru a câştiga un ban.”

Europa Liberă: Dumneavoastră sunteţi răsfăţată?

Maria Ursachi: „Nu. Eu am fost răsfăţată numai acasă, fiind unica fiică la părinţi. Dar, de când m-am căsătorit, mereu am povară pe spate, însă mă mândresc că sunt...”

Europa Liberă: Dar v-aţi împăcat cu acest rol, că trebuie totuşi să duceţi greul?

Maria Ursachi: „Da, da. Adevărul e că eu nu am cărat torbe, sacoşe, saci, dar am fost implicată în procesul decizional mai mulţi ani în comună şi cred că aceasta este tot o povară foarte grea şi responsabilă.”

Europa Liberă: În familie v-aţi dorit câţi copii?

Maria Ursachi: „Mi-am dorit mai mulţi, dar am numai 3.”

Europa Liberă: Zicea cineva că ar fi mai bine să se nască mai mulţi băieţi că, dacă ar fi mai puţine fete, atunci ele ar fi mai mult curtate, mai mult protejate, mai mult alintate.

Maria Ursachi: „Poate este şi aici un adevăr, dar zic eu că depinde de inima femeii, dacă are o inimă mare, să fie chiar curtată şi alintată, oricum se avântă şi se implică în soluţionarea unor probleme.”

Europa Liberă: Pe cât de implicată este femeia în politică?

Maria Ursachi: „Iată în politică mai puţin femeia este implicată. Eu îmi aduc aminte, doi ani de zile în urmă, când urma să facem o listă pentru a participa, a ne implica în campania electorală. Cu greu am găsit două doamne care şi-au dat acordul să se înscrie pe lista de partid, pentru a concura la funcţia de consilier local, foarte greu: „Ee, eu vi-l recomand pe Ion sau pe Vasile, eu nu vreau, eu nu, nu mă pricep.”

Europa Liberă: Şi de ce atâta neîncredere în doamne şi chiar ele sunt cele care promovează bărbaţii la putere, ca după aceasta tot ele să se crucească că nu sunt promovate politicile de care ar avea nevoie localitatea, ţara.

Maria Ursachi: „De aceea că venim dintr-o societate unde au fost bărbaţii la putere şi este un stereotip de care noi, femeile, nu ne putem debarasa sau nu-l putem învinge.”